Sălile comunității sunt un mușuroi de zvonuri privind reînnoirea funcțiilor de conducere europene după alegerile din 9 iunie, cele numite în jargon comunitar drept posturi de top și care includ președinția Comisiei Europene, a Consiliului, a Parlamentului European și a cel mai înalt reprezentant al diplomației comunității, poziția care îi revine acum lui Josep Borrell, scrie La Razon.

Se presupune că Partidul Popular European va fi formațiunea cu cele mai multe voturi și că, prin urmare, își va păstra președinția Comisiei Europene, bijuteria coroanei. Dar, chiar dacă până de curând un al doilea mandat pentru Ursula von der Leyen părea aproape sigur, în ultimele săptămâni s-au conturat posibilitățile unei lovituri de palat care, în ultimul moment, i-ar smulge președinția conservatoarei germane în favoarea unui candidat alternativ.

Există deja nume și cel mai bine poziționat pare a fi fostul președinte al Băncii Centrale Europene și fost ministru italian, Mario Draghi. Eroul care a reușit să scoată zona euro din criza datoriilor cu politica sa monetară expansivă și care a revenit cu stil în centrul atenției mass-media prin pregătirea unui raport despre cum să fie îmbunătățită competitivitatea europeană.

Se pare că marele său sprijin ar fi președintele francez, Emmanuel Macron, care amenință că va conduce o revoltă în rândurile Celor 27 împotriva lui von der Leyen.

Stilul personal al politicienei din Germania i-a adus dușmani și în forțele de stânga și în cele de dreapta. Partidului său nu i-a plăcut programul său ecologic și social mai tipic socialiștilor și verzilor și, pe aceștia din urmă, i-a deranjat că în ultimul moment a inversat anumite măsuri pentru a câștiga sprijinul fermierilor supărați de politica de mediu europeană.

În afară de Draghi, se aud și alte nume precum cel al președintei Parlamentului European Roberta Metsola (a Partidului Popular European) sau cel al comisarului pentru Piața Internă Thierry Breton (liberali).

În cadrul echilibrelor instituționale, se presupune că votul președintelui Consiliului care cade acum în seama lui Charles Michel va fi pentru un socialist din sudul Europei. Până acum, fostul premier portughez Antonio Costa părea favoritul din moment ce acuzațiile la adresa lui pentru corupție s-au dezumflat.

Dacă președinția Consiliului este pentru un socialist, succesorul lui Borrell ca cel mai înalt reprezentant al diplomației comunitare ar trebui să fie pentru un liberal. Prim-ministra estoniană Kaya Kallas a fost considerată cândva potrivită ca secretar general al NATO, dar ea s-a retras din cursă când a început să se impună candidatura premierului olandez Mark Rutte.

În orice caz, lucrurile par mult mai complicate decât în ​​urmă cu câteva luni și posibila înlocuire a Ursulei von der Leyen cu un alt candidat de ultimă oră adaugă mai multă incertitudine ca niciodată.

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA