Pentru a face față situației generate de conflictul dintre Rusia și Ucraina, două mari puteri agricole, Comisia Europeană recomandă statelor membre să-și revizuiască Planurile Naționale Strategice. 

România și-a transmis planul pentru investițiile în agricultură la Bruxelles la doar câteva zile după ce Rusia a invadat Ucraina, dar documentul fusese pregătit înainte de 24 februarie, astfel că nu includea măsuri de adaptare la noua situație. Acum, și UE și oficialii români discută modificări pentru a crește producția de alimente din România.

Ce schimbări și-ar dori România?

*********

Conflictul de la granițele României a perturbat puternic piața mondială a produselor agricole, din cauza temerilor legate de o posibilă penurie alimentară provocate de sancțiunile aplicate Rusiei și de reducerea producției și a exporturilor din Ucraina.

Ucraina și Rusia sunt printre cei mai mari producători agricoli din lume, care exportă cantități mari de cereale și alte materii prime, în special către Europa, Orientul Mijlociu sau Africa.

România este, la rândul său, unul dintre principalii producători agricoli din UE și este în prima linie pentru a umple o parte din golurile lăsate de exportatorii ruși și ucraineni. Deja, o parte dintre fermierii români s-au adaptat, dar în aceste zile se discută planurile de investiții în domeniul agroalimentar pentru următorii cinci ani, iar strategiile vor fi influențate semnificativ de ce se întâmplă în Ucraina.

*********

România a transmis Comisiei Europene, în data de 28 februarie, Planul Național Strategic (PNS), documentul în baza căruia vor fi distribuite fondurile europene pentru agricultură și dezvoltare rurală în perioada 2023-2027. Comisia urmează să transmită până la finele acestei luni comentariile sale, urmând ca planul să fie ajustat în funcție de această evaluare.

Comisia Europeană și autoritățile din statele membre trebuie să facă trimitere la situația curentă, ceea ce nu înseamnă că planurile naționale vor fi rescrise complet, a spus Mariusz Stefan Migas, Șef de unitate geografică pentru Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia, Bulgaria și România, Directoratul General pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală al Comisiei Europene.

Într-o intervenție susținută la o conferință pe teme agricole organizată de eurodeputatul Dacian Cioloș la București, Migas a punctat că planul național strategic poate să includă unele elemente care să facă referire la situația din Ucraina și implicațiile conflictului asupra industriei agroalimentare din UE, cum ar fi creșterea producției de floarea soarelui sau oportunități în domeniul producției de energii regenerabile.

După cum spune și reprezentantul DG AGRI, unele dintre modificări vizează și adaptarea la situația generată de conflictul din Ucraina, dar și partea română are unele doleanțe. Spre exemplu, Ministerul Agriculturii intenționează să crească alocările pentru partea de procesare.

„Multe din lucrurile pe care le-am prins în PNS vizează și riscurile asociate. Înainte de a veni războiul, noi aveam deja criza energiei și gazelor, cu impact în rezultate”, a spus ministrul agriculturii, Adrian Chesnoiu, pentru EURACTIV.

„Am îndreptat o bună parte din alocare către procesare. Pentru a asigura necesarul de alimente, trebuie să procesezi materia primă”, a adăugat ministrul.

*********

Până când va intra însă în vigoare planul strategic, la începutul anului viitor, fermierii români deja s-au adaptat. Suprafețele ce sunt cultivate cu floarea soarelui în mai multe zone din România sunt mai mari decât anul trecut, a precizat Sorin Moise, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, în cadrul conferinței „Agricultura în România: perspective europene pentru viitor”.

El a dat exemplul unui grup puternic de fermieri din zona Mureș, în centrul României, care vor să înființeze cea mai mare fabrică de procesare de floarea soarelui din România. Aceștia ar urma să se reorienteze de la culturile de sfeclă de zahăr, după închiderea fabricii de zahăr de la Luduș a grupului francez Tereos, către floarea soarelui.

Dar România susține discuțiile care au loc la scară mai largă în toată Uniunea Europeană, fără a insista neapărat pe situații specifice la nivel național.

„Uniunea Europeană la momentul actual își pune problema dacă avem suficiente resurse de a asigura hrană pentru toți cetățenii UE. Deocamdată, nu sunt motive de îngrijorare în acest sens. Dar trebuie să fim foarte atenți și să vedem dacă ne mai permitem să lăsăm 4% din suprafețele agricole necultivate, pentru odihnă, dacă ne permitem reducerea cantităților de îngrășăminte și de pesticide și dacă aplicarea acestor măsuri nu va afecta cumva în sens negativ producțiile de cereale și, implicit, asigurarea securității agro-alimentare a cetățenilor UE”, a spus Sorin Moise.

Au fost discuții în acest sens la nivelul UE, cu unele state mergând pe ideea de a nu mai lăsa terenurile necultivate, dar și pe dezvoltarea culturilor proteice, a punctat secretarul de stat.

Ar trebui să încurajăm mai mult culturile proteice, a subliniat și europarlamentarul USR Alin Mituța, membru al Comisiei pentru Agricultură a Parlamentului European. El a precizat că principala resursă de care este văduvită acum UE din cauza conflictului din Ucraina o reprezintă cerealele utilizate ca hrană pentru animale. „Noi importăm în Uniunea Europeană o cantitate foarte mare de culturi proteice pentru animale, soia, de exemplu… Cred că trebuie să ne dezvoltăm în Uniunea Europeană capacitatea de a produce aceste culturi proteice, iar România are un potențial foarte mare de a face acest lucru”, a adăugat Mituța.

*********

Un alt exemplu oferit de eurodeputatul USR a fost dezvoltarea de alternative la îngrășămintele produse pe bază de gaz natural, mai ales în contextul în care prețul acestuia a crescut semnificativ în ultima perioadă, iar UE oricum vrea să își reducă dependența de combustibilii fosili din Rusia. 

În mod particular, România este afectată de problemele din sectorul îngrășămintelor, deși este unul dintre cei mai mari producători de gaze naturale din UE. Cele mai mari combinate producătoare de îngrășăminte chimice din România au oprit producția fie din cauza unor probleme legale, fie ca urmare a prețului ridicat al gazelor.