Există un dialog strategic între UE și FAO privind viitoarea cooperare. Care sunt rezultatele inițiale și ce așteptați de la acest parteneriat pe viitor?

Multe dintre cele mai durabile contribuții ale noastre au provenit din colaborarea cu UE, dat fiind că activitatea privind securitatea alimentară și criza privind informațiile nutriționale au început de mult timp. Dar acum ne-ar plăcea să trecem la următorul nivel. (...) Există fonduri care vin din partea Comisiei către FAO. Ei sunt cei mai mari contribuabili voluntari. Dar dialogul privește spre o zonă în care agendele noastre sunt cele mai aliniate.

Schimbările climatice și gestionarea resurselor naturale reprezintă un domeniu foarte mare în care membrii UE și FAO (UE este membru al FAO) și toate țările și-au asumat angajamente la Paris în ceea ce privește pescuitul ilegal și nereglementat, degradarea solului și așa mai departe. Țările au nevoie de mult ajutor în acest sens pentru a înțelege modalitățile de punere în aplicare a acestor angajamente. O mulțime de lucrări tehnice. Acesta este domeniul cel mai tehnic.

Criza alimentară, informarea și analiza: au fost consolidate recent și are o mulțime de tracțiune. Raportul care a ieșit la începutul acestui an a fost folosit drept punct de referință pentru dialog. Câte țări au declarat foamete, ce înseamnă acest lucru, cât de grav este? Această metodologie există de mult timp, dar avem nevoie de date mai bune, mai regulate. Sisteme de nutriție și alimentație: fiecare țară are probleme - obezitate, rezistență antimicrobiană, malnutriție și modalități de reducere a pierderilor alimentare în unele ferme și deșeuri alimentare.

Planul de investiții externe (EIP) al Uniunii Europene analizează modul în care acestea își vor mobiliza finanțarea pentru a spori investițiile din sectorul privat în agricultură și securitatea alimentară în lumea a treia și cum vom contribui la aceasta, cum vom încuraja investitorii privați să investească în domenii în care nu investesc acum?

Ce țări și ce fel de investiții?

Există un număr de țări, în special în Africa și în Orientul Apropiat, dar în ceea ce privește investițiile, suntem deschiși. UE dorește să-și dea seama cum să pescuiască fondurile mixte, astfel încât sectorul privat să investească în agricultură și în securitatea alimentară în moduri care ar fi benefice. Noi dorim să colaborăm cu guvernele pentru a eficientiza reglementărișe care protejează agricultorii folosind, de exemplu, orientări voluntare privind proprietatea funciară, investițiile agricole responsabile și alte lucruri care protejează drepturile indigene și drepturile fermierilor. Cred că marii jucători nu au nevoie de ajutorul nostru, este vorba despre companii mai mici și medii pe care ar trebui să le vizăm și să le încurajăm să investească mai mult.

Introducerea de noi tehnologii în agricultură este în creștere în întreaga lume. Discuția privind agricultura de precizie tocmai a fost lansată în Europa pentru PAC post-2020. FAO consideră că acest lucru îi poate face pe fermieri să fie mai rezistenți?

Agricultura este știința locală. Ceea ce funcționează într-un domeniu este diferit de ceea ce funcționează în alt câmp. Mulți fermieri cu care lucrăm au ​​ferme foarte mici. În ceea ce privește dăunătorii și bolile, trebuie să-ți cunoști domeniul local. În agricultura durabilă, în special în cazul fermierilor mici, aceasta este cheia, să știi unde să fertilizezi, spre exemplu. Este, de fapt, același concept ca cel al agriculturii de precizie, doar că acum este vorba despre o agricultură mai extinsă. (...) Ceea ce am aplicat pentru fermierii mici din țările în curs de dezvoltare poate fi aplicat, dacă o putem face mai eficient din punct de vedere al costurilor, la o scară mult mai mare.

Vedem subiectul rezilienței pentru agricultori ca o problemă globală cheie?

Da. În special în ceea ce privește rezistența la schimbările climatice - capacitatea de a rezista șocurilor, evenimentelor meteorologice extreme, prețurilor scăzute, capacității agricultorilor de a nu da faliment - modul în care sistemul permite gospodăriilor să crească și să își reducă riscul de calamitate este ceea ce înseamnă reziliență. Cum putem face familiile mai rezistente într-un mediu care se schimbă rapid? Aceasta este o provocare imensă.

Care sunt lecțiile țărilor din lumea a treia pentru agricultorii din UE?

Una dintre lecțiile pe care le învățăm din altă parte este diversificarea, inclusiv în ceea ce privește agrobiodiversitatea. Biodiversitatea agricolă este o modalitate de a spori rezistența și cu siguranță că acest lucru se va aplica și în Europa. Un alt domeniu cheie este modul în care comunitățile colaborează, în ceea ce privește sprijinul acordat membrilor comunității că nu vor cădea în margine într-un an rău. Există o mulțime de abordări similare care ar construi o capacitate mai mare de a rezista șocurilor. Trebuie să fii pregătit și să ai un nivel de diversitate, încât să nu-ți ștergi producția.

Ar trebui ca practicile agroecologice și producția mai diversificată să facă parte din viitorul agriculturii UE și al PAC?

Nu mă voi aventura în PAC, dar trebuie să facă parte dintr-o strategie agricolă de succes pe termen lung.

Întrebarea cu privire la modul în care vom hrăni lumea pe termen lung, având în vedere creșterea populației, se află în centrul atenției. Care este punctul de vedere al FAO în această chestiune? Credeți că securitatea alimentară este legată de alte mari provocări ale viitorului (migrație, securitate, climă)?

Dacă vă uitați la producția totală de alimente a planetei, este imensă: este vorba de acces. Cine are acces la hrană nutritivă, sigură pe parcursul anului? Este, însă, diferit atunci când analizați problema producției: trebuie să vă uitați la gospodării, trebuie să vă uitați la țări și veți realiza, fără îndoială, că producția de alimente trebuie să crească până începând de acum până în 2050. Nu vedem nicio imposibilitate. Acum 40 de ani nu am fi crezut posibil nivelul creșterii productivității pe care am avut-o. Putem continua pe o cale de creștere a producției durabile, având în vedere schimbările climatice, degradarea solului, creșterea populației? Din punctul de vedere al FAO, putem, dar este nevoie de muncă. Trebuie să investitim într-o mulțime de lucruri - fermierii și întreprinderile trebuie să investească, avem nevoie de cercetare, de infrastructură. Dar există multe riscuri. Dacă ne uităm la crizele alimentare, țările care trec prin cea mai gravă criză alimentară sunt cele care trec prin conflicte - Nigeria, Sudanul de Sud, Yemenul și Siria.

Sunteți de acord cu organizațiile de dezvoltare, cum ar fi Fundația Gates, care spun că sunt necesare OMG pentru a garanta securitatea alimentară?

Cu siguranță se pot îndeplini cerințele de producție alimentară fără OMG, se poate face fără. Cu toate acestea, nu vrem să eliminăm beneficiile pe care biotehnologiile le pot oferi în sens larg. OMG sunt o problemă deosebit de spinoasă. FAO nu a analizat suficient, dar știm că vrem să sprijinim țările pentru a lua cele mai bune decizii într-un sens reglementar. Problema este că fermierii săraci, care au nevoie să-și îmbunătățească productivitatea, nu folosesc soiuri îmbunătățite de semințe. Ei folosesc hibrizi obținuți prin polenizare deschisă. S-ar putea să fie prea scumpe, să nu existe o rețea de distribuție bună și așa mai departe... există încă multe lucruri care pot fi făcute pentru acei fermieri pentru a-și crește productivitatea înainte de a avea nevoie de OMG. Cu toate acestea, suntem deschiși la biotehnologii.

Sunt inovarea și agricultura un factor-cheie pentru a face față provocărilor globale? Și dacă da, cum poate ajuta UE și FAO?

Producția alimentară este dată în special de degradarea solului, deficitul de apă - va necesita o mulțime de inovații. Inclusiv inovarea socială. Cum faci lucrurile în mod diferit, cum obții sectorul privat de a investi în moduri care îi ajută pe micile fermieri, cum conectați băncile, internetul sau telefoanele mobile pentru a ajuta fermierii mici? Inovația, în toate etapele lanțului valoric, va fi un factor enorm.

Sunteți preocupat de fuziunile din UE în sectorul agroalimentar la nivel global?

Nu prea urmărim asta. Nu ați vrea niciodată ca inovația să fie înăbușită de concentrare. În unele industrii, aveți nevoie de o anumită dimensiune pentru a inova. Dar pentru clientela cea mai interesată, fermierii care sunt cei mai vulnerabili și cu productivitate scăzută, există, bineînțeles, un nivel de concentrare care nu ar fi sănătos - dar nu avem cu adevărat o poziție în legătură cu asta.