În comuna Dudești din județul Brăila, un adolescent ce se pregătea să meargă la București, la facultate, le promitea părinților că după ce va termina Politehnica se va întoarce în sat.

Rememorând discuția de acum două decenii, Răzvan Ștefan Dumitru spune acum că nu i-a plăcut la oraș și că tot timpul și-a dorit să revină în satul copilăriei sale. „Vreau să ofer ceva din ce mi s-a oferit aici… Vreau să cred că la țară încă se trăiește sănătos, din toate punctele de vedere”, spune el într-un interviu pentru EurActiv.ro.

Odată întors, a vrut să-și deschidă un service auto, dar în acea perioadă creditele erau foarte scumpe și nu a avut posibilitățile financiare. A urmat o perioadă foarte grea, din cauza lipsei unui loc de muncă. „Eram inginer auto, dar nu aveam serviciu”. Apoi a fost profesor la școala din Vulturești, dar pe un salariu foarte mic - „jumătate din bani îi dădeam pe navetă”.

Dar aceste dificultăți nu au făcut decât să-l ambiționeze - între timp a devenit profesor titular și a pornit o afacere în agricultură.

„Fără tânărul fermier nu aș fi putut să realizez ce am făcut până acum și ceea ce îmi propun de acum încolo”.

A primit ajutor și de la cunoștințe - primul tractor l-a primit de la un prieten al tatălui - dar este extrem de implicat în afacerea sa din agricultură.

„Nu am angajați, eu lucrez pământul: eu semăn, eu ar, eu discui, eu dau cu ierbicid, eu calculez cantitatea de sămânță la hectar. 60 de hectare le țin singur”, spune cu mândrie Dumitru.

El a început afacerea în agricultură în 2012. „A fost un drum la Brăila cu tatăl meu și știam deja de programul cu tinerii fermieri și am zis să mergem puțin la Direcția Agricolă. Acolo cunoșteam un inginer cu care fusesem coleg la școală, care ne-a îndrumat către un consultant, și am început demersurile – ce acte ne trebuie, ce trebuie să facem - și am demarat acest proiect”, povestește Dumitru.

„Nu a fost foarte ușor, dar ținând cont că eram tânăr, voiam să fac treabă în agricultură, am zis să încerc”.

A parcurs etapele care se cereau la vremea respectivă, ajutat de consultant, a întâmpinat dificultăți cu anumite acte, cu birocrația în general, dar până la urmă a reușit. „Mi-au aprobat proiectul după aproximativ un an, am luat prima tranșă, parcă 75% din valoare, apoi mi s-a cerut extinderea fermei și am mai luat ceva pământ în arendă”.

Din acești bani a cumpărat utilaje, a luat și terenuri noi. „Am început cu pământul familiei, ce-am avut noi - 13 hectare”. Ulterior, a primit și a doua tranșă. „Am îndeplinit toate condițiile, au venit în control, au verificat utilajele - anul trecut am încheiat proiectul”.

Dumitru sumarizează experiența accesării de fonduri europene în doar câteva cuvinte: „au fost și dificultăți, dar sunt mulțumit”.

„Dacă nu erau banii aceștia, nu era nimic din ce avem acum. Cu bani proprii nu aveam cum să fac ce am realizat până acum”.

Dumitru spune că ar mai accesa fonduri europene, dacă se mai simplifică cerințele, pentru că nu planurile de extindere îi lipsesc. „Am încercat în fiecare an să fac câte ceva: anul trecut am luat un tractor, un plug și o cositoare - am trei hectare de lucernă, am mai luat niște teren”.

Astfel, la fel cum cele 13 hectare inițiale ale familiei s-au înmulțit, au apărut și noi planuri de viitor. „Vreau să fac o livadă cu pomi fructiferi de toate categoriile, apoi vreau să fac o hală de utilaje, și o construcție pentru sediul fermei”.

Se autocaracterizează drept un om foarte ambițios și foarte pretențios - de aici și predilecția pentru a lucra de unul singur tot pământul („mă supăr foarte tare când greșesc eu, dar să mai greșească altcineva”).

De altfel, spune că îi rămâne suficient timp liber pentru agricultură, deși își păstrează postul de profesor, care îi conferă totuși o anumită flexibilitate a programului. „Problema este când e campanie, mai ales toamna, la arat, când și ziua e mai scurtă și vrei să faci totul cât mai bine. Atunci este o perioadă mai dificilă, dar în rest mă descurc binișor cu celelalte lucrări”.

Dumitru le transmite celor care ar fi interesați de o afacere în agricultură că „se pot face treburi, numai să fii foarte serios, foarte ambițios și să-ți placă să muncești”.

„În agricultură, nu există mâine, toate trebuie făcute la timpul lor. Chiar și atunci când faci totul la timp, tot mai ai o strângere de inimă că poate apărea altceva…”

În opinia lui, tinerii fermieri trebuie să încerce să ia banii de la UE pentru un ajutor la început de afacere, dar să aibă în vedere de la început „seriozitate și muncă foarte multă, și, bineînțeles, mai sunt și chestii care țin de inteligență, de fler, și chiar de noroc”. Dar un procent foarte mare (din afacerea unui agricultor) este ambiția și munca, insistă, profesoral, Dumitru.