România este unul dintre principalii producători de miere din Uniunea Europeană, dar apicultorii nu au avut o viață prea ușoară în ultimii ani, iar producția a fost afectată destul de mult. Situația apiculturii românești a fost complicată și mai mult de pandemia de COVID-19.

”A fost o perioadă dificilă și pentru noi, inițial cu interdicțiile de deplasare, ulterior s-au rezolvat, dar problema cea mai cruntă este că de vreo patru ani producția de miere a scăzut sau a stagnat. Din acest punct de vedere sigur că apicultorii sunt nemulțumiți, iar interesul tinerilor pentru a începe activitatea în acest domeniu este unul modest”, spune pentru Euractiv Ioan Fetea, președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România (ACA).

Principala problemă e reprezentată însă de schimbările climatice, producția fiind afectată fie de temperaturi ridicate, fie de secetă, așa cum s-a întâmplat și anul trecut, și acum doi ani.

”Anul trecut, producția a fost undeva la medie sau chiar sub media anuală. 2022 este un an ciudat și din punctul de vedere al faptului că interesul pentru miere a scăzut foarte mult la export. Interesul pentru miere la export a scăzut pe fondul creșterii cheltuielilor și a faptului că importatorii interesați de mierea noastră au rămas cu stocuri, a scăzut și în Germania și în țările nordice. Și în România a scăzut”, explică Ioan Fetea.

Dar albinele se prezintă ”într-o stare de dezvoltare bună” și, ”dacă și natura va fi darnică, sperăm ca anul 2023 să fie unul mai bun”, mai spune președintele ACA.

De-a lungul șanțurilor

Lucrurile nu stau bine nici în privința promovării produselor apicole.

”Din păcate, promovarea se face de-a lungul șanțurilor. Se face promovare pe toate site-urile posibile, asociația noastră promozează produsele apicole, face prezentări în fața copiilor, avem și relații contracost cu unele televiziuni care ne mai publică câteo reclamă, dar sigur că e foarte costisitoare o reclamă tv”, afirmă Fetea.

Și târgurile apicole organizate de mai multe asociații la nivel național ajută la promovarea produselor apicole.

”Toate acestea sunt forme tradiționale de promovare și au dus în ultimii 20 la o creștere a consumului de miere în România, de la 300-400 de grame aproape s-a dublat în ultimii 15-20 de ani”, spune Fetea, adăugând că e nevoie de ”o reclamă mai intensă, mai susținută”, dar lipsa fondurilor nu permite un buget mai mare pentru reclamă și publicitate.  

Într-un astfel de târg, am întâlnit-o la finalul anului trecut, pe Gentilia Zenovei Balaban, care deține împreună cu soțul o stupină în Jurilovca, la poarta de intrare în Delta Dunării.

”În ultimii ani am încercat să ne dezvoltăm un pic mai mult și să venim cu produsele noastre mai aproape de consumatorii de miere. (A fost) mai greu la început, toată mierea se ducea către colectori, am învățat cum să dăm vizibilitate produsului nostru și să participăm la tot felul de evenimente la care să întâlnim oameni care sunt interesați de produse locale sau autentice românești”, a povestit ea.

Soțul și-a început activitatea în apicultură în 2012 cu un număr restrâns de stupi, extinzând stupina cu ajutorul fondurilor europene. ”În 2020 am accesat din nou fonduri pentru a încerca să valorificăm produsul pe o piață locală, ne-au ajutat să ne facem o etichetă, o marcă și să încercăm să plasăm produsul nostru, în felul acesta individualizat, în zonele în care puteam ajunge mai ușor la consumatorii finali”, a explicat Gentilia Zenovei Balaban, aflată la prima prezență la un târg în Capitală.

”Suntem foarte activi pe platformele de socializare, Whatsapp, ne gândim să creștem, cu siguranță un magazin online e următoarea etapă pe care o luăm în considerare”.

Ea consideră că apicultorii ar avea nevoie de ai mult sprijin pentru a rezista sau pentru a intra pe piață.

”Am întâlnit, de exemplu, aici în București, consumatori care își doresc să aibă acces la produse locale, însă micii producători nu au capacitatea financiară să ajungă până aici. Și atunci sunt constrânși să rămână într-un areal geografic care e relativ limitat”.

”Trebuie să ne concentrăm și pe componenta de informare corectă, de conștientizare, motiv pentru care noi ne-am propus să intrăm și în școli și în grădinițe și să-I încurajăm pe copii să consume produse locale, să înțeleagă dierența dintre o miere locală și cea găsită de multe ori pe rafturile supermarketurilor”, spune Balaban.

Deși e unul dintre cei mai importanți producători de miere din Europa, România importă anual între 3.000 și 6.000 tone de miere, adică 30-35% din consumul intern. Multe importuri sunt din afara UE, la prețuri mai mici.

”Sunt niște procesatori mai mari care au intrat pe piața românească, dar care, din păcate, promovează mai mult mierea din spațiul extracomunitar (Ucraina, China), astfel explicându-se prețurile foarte mici de multe ori la raft. În aceste condiții, apicultura și apicultorii au mult de suferit”, susține Fetea.

”Ar trebui pus un accent mai are pe dezvoltarea piețelor locale și de acolo cred că lucrurile pot să crească în mod organic”, crede Balaban, care vede însă și un obstacol: ”Structurile asociative din vest nu merg la noi din cauza mentalității, când trebuie să se asocieze mai mulți, lucrurile încep să scârțâie”.