Eurodeputații cer statelor membre UE să investească mai mult în protejarea sănătății albinelor, în lupta împotriva contaminării mierii și pentru sprijinirea apicultorilor.

UE ar trebui să crească bugetul pentru programele naționale apicole cu 50% și să creeze scheme specifice de ajutor pentru apicultori în politica agricolă de după 2020, spun deputații, potrivit unei decizii adoptate joi în plenul Parlamentului.

De asemenea, potrivit unui plan de acțiune propus de legislativul european, apicultorii ar trebui compensați pentru pierderea coloniilor de albine. 

La rândul lor, statele membre ar trebui să facă mai mult pentru a informa publicul, mai ales copiii, despre beneficiile consumului de miere și despre utilizările terapeutice ale produselor apicole.

În plus, susține eurodeputata Daciana Sârbu (S&D), fenomenul mierii contrafăcute ar trebui combătut mult mai eficient.

„Numai produsele care conțin 100% miere trebuie să poată fi etichetate sub acest nume, iar Comisia Europeană poate garanta acest lucru prin revizuirea legislației”, a subliniat Daciana Sârbu în plenul Parlamentului European.

Sârbu a adăugat că „prin măsuri puternice și eficiente, instituțiile europene au obligația să se asigure că apicultorii sunt sprijiniți pentru a fi competitivi pe piață, iar consumatorii cumpără miere, și nu un produs care conține 30% miere și restul aditivi”.

În UE activează peste 620 000 de apicultori, iar sectorul apicol contribuie cu 14,2 miliarde euro pe an la economia europeană, pe lângă contribuția semnificativă la menținerea biodiversității.

De asemenea, 84% dintre speciile de plante și 76% din producția alimentară din Europa depind de polenizarea efectuată de albine, însă fondurile puse la dispoziție de UE pentru acest sector sunt insuficiente, se arată în textul raportului adoptat joi de plenul Parlamentului European.

Uniunea Europeană produce aproximativ 250.000 tone de miere pe an, blocul fiind al doilea mare producător mondial, după China. Cei mai mare producători din UE în 2016 au fost România, Spania, Ungaria, urmate de Germania, Italia și Grecia.

Consumul european este mult mai mare decât producția însă, astfel că UE importă aproximativ 200.000 tone de miere, mai ales din China, Ucraina, Argentina și Mexic. Potrivit testelor efectuate de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei, 20% dintre mostrele luate la granițele externe ale UE sau în locațiile importatorilor nu respectau standardele UE.

În plus, susține eurodeputata Daciana Sârbu (S&D), fenomenul mierii contrafăcute ar trebui combătut mult mai eficient.

„Numai produsele care conțin 100% miere trebuie să poată fi etichetate sub acest nume, iar Comisia Europeană poate garanta acest lucru prin revizuirea legislației”, a subliniat Daciana Sârbu în plenul Parlamentului European.

Sârbu, care este membră a Comisiei pentru Agricultură din Parlamentul European, a adăugat că „prin măsuri puternice și eficiente, instituțiile europene au obligația să se asigure că apicultorii sunt sprijiniți pentru a fi competitivi pe piață, iar consumatorii cumpără miere, și nu un produs care conține 30% miere și restul aditivi”.

În UE activează peste 620 000 de apicultori, iar sectorul apicol contribuie cu 14,2 miliarde euro pe an la economia europeană, pe lângă contribuția semnificativă la menținerea biodiversității.

De asemenea, 84% dintre speciile de plante și 76% din producția alimentară din Europa depind de polenizarea efectuată de albine, însă fondurile puse la dispoziție de UE pentru acest sector sunt insuficiente, se arată în textul raportului adoptat joi de plenul Parlamentului European.

Uniunea Europeană produce aproximativ 250.000 tone de miere pe an, blocul fiind al doilea mare producător mondial, după China. Cei mai mare producători din UE în 2016 au fost România, Spania, Ungaria, urmate de Germania, Italia și Grecia.

Consumul european este mult mai mare decât producția însă, astfel că UE importă aproximativ 200.000 tone de miere, mai ales din China, Ucraina, Argentina și Mexic. Potrivit testelor efectuate de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei, 20% dintre mostrele luate la granițele externe ale UE sau în locațiile importatorilor nu respectau standardele UE.