Analiza: Criza invatamantului romanesc Practici mai bune Guvernare europeana : Integrare uniunea europeana stiri UE eveniment finantari aderare joburi

Home > Guvernare europeana > Practici mai bune > Analiza: Criza invatamantului romanesc

Analiza: Criza invatamantului romanesc

Publicat: 22 Martie 2006

Actul de conducere, in orice teorie a managementului, inseamna fixarea unor obiective pe termen mediu si lung. Atingerea obiectivelor se face prin promovarea unor actiuni. In functie de obiectivul propus, gradul de realizare se analizeaza prin studii sociologice de piata sau impact.

08:00

Ce obiectiv, clar definit, se poate spune ca a avut Ministerul Educatiei si Cercetarii in ultimii 15 ani ? La nivelul Uniunii Europene, obiectivul important este reprezentat de asa numita strategie Lisabona.

Am asisat cu totii la o serie de actiuni si programe derulate de MEdC, care, mai degraba, au gestionat crize de moment, cu resurse financiare enorme (ex: programul PHARE VET, RO 4096 al Bancii Mondiale). Din punct de vedere strategic, invatamantul romanesc nu si-a fixat, din pacate, nici un obiectiv. Cel mai mare progam de investitii din istoria recenta a Romaniei in valoare de 1,1 miliarde euro, pare a se derula in absenta unui obiectiv bazat pe criterii masurabile. "Il facem pentru ca ne vor da banii", pare a fi deviza actualei conduceri a ministerului. Obiectivul nu a fost insa definit nici pana in prezent.

Invatamantul Superior

In numele unei autonomii "originale", universitatile romanesti au devenit feude conduse de clanuri si grupuri de interese, motivate de castiguri fabuloase. Salarii bugetare de 150-180 milioane pe luna au devenit locuri comune. De aici refuzul respectarii legii declararii averilor si a legii accesului la informatii de interes public. Chiar daca legale, datorita unor legi strambe, special construite cu portite, aceste salarii sunt imorale, fiind nemeritate. Cine ar crede ca un rector, poate sustine, simultan cu functia, 8-10 norme didactice!

Profitand de lipsa unei legi a lustratiei eficace, clanuri de extractie comunisto-securista controleaza probabil fluxuri financiare importante, din educatie si cercetare. Aceasta este explicatia faptului, ca desi au fost alocate fonduri importante, mai ales externe, beneficiile intarzie sa apara.

Cat despre calitatea programelor de studii: nici una din universitatile romanesti nu se afla in primele 500 din lume. Sunt doar fabrici de diplome, bucati de hartie fara acoperire in cunostinte si abilitati, bune de pacalit tinerii naivi.

Invatamantul superior a fost proiectat sa functioneze in baza unei comenzi sociale dintr-o economie centralizata. Cea mai grava criza o traverseaza invatamntul superior tehnic, datorita faptului ca atat structura economiei, cat si forma sa de proprietate s-au schimbat. Invatamantul superior tehnic, prin autonomia universitara, nu a reusit schimbarea structurala a cursurilor si specializarilor, astfel incat sa se adapteze la noua realitate economica, bazata pe forma privata de proprietate.

Finantarea invatamantului superior, prin asa numita metoda "student echivalent", conditioneaza in principal plata salariilor cadrelor universitare de existenta studentilor. Ori tocmai faptul ca baza veniturile salariale ale cadrelor universitare este exclusiv norma didactica, a condus la eliminarea standardelor de calitate in examinarea studentilor. Este un fapt notoriu, ca printr-o publicitate la vedere, (camine, presa centrala, decanate, etc), se comercializeaza orice : referate de laborator, lucrari de licenta, teze de doctorat si chiar examene.

Rezultatul este acela ca multi studenti privesc facultatea ca pe un spatiu al distractiilor si al aventurii, in scopul obtinerii unei "hartii" fara valoare pe piata muncii. Lipsesc testele de cunostinte minimale dupa absolvirea unui ciclu universitar, iar studentii ies adesea din facultati avand cunostinte chiar mai reduse, in comparatie cu cele pe care le aveau la intrarea in facultate!

Didactica universitara este axata exclusiv pe metoda "reproducerii de cursuri" si nu pe metoda "invatarii prin a face". Un invatamant european presupune si existenta unor criterii de selectionare a cadrelor didactice, capabile sa poata examina studentul dintr-un "pachet de informatii si cursuri alternative ale topicului", ori acest fapt nu se intampla.

Desi reforma invatamntului superior a fost finantata prin programe ale Bancii Modiale si PHARE, Romania este singura tara care nu si-a atins obiectivele, datorita managementului lipsit de realism si bazat exclusiv pe decizii de investitii si nu pe oportunitatea investitiei.

Asa se explica de ce cercetarea universitara, care ar fi trebuit sa suporte cel putin 40% din cota de venituri ale unui cadru universitar, este in prezent tratata la capitolul venituri aditionale si nu la venituri de baza. In vest salariul unui cadru universitar nu este conditionat exclusiv de "student echivalent", criteriu care te obliga sa-i treci pe toti studentii, indiferent de gradul lor de pragatire, ci de compensarea lipsei "studentului echivalent" cu activitati de cercetare. Piramida universitara in Romania anului 2006 este complet inversata in raport cu cea universal valabila : numarul de profesori este mai mare decat numarul de asistenti, ceea ce nu este normal.

In loc ca profesorul sa fie un lider de scoala, adica varful de piramida in jurul caruia sa graviteze asistentii si doctoranzii, prin inversarea raportului, profesorii universitari nu au de cele mai multe ori in colectivul lor nici un asistent sau doctorand cu care sa lucreze.

Toate aceste anomalii structurale, salarii exclusiv didactice, promovari la gradul de profesor fara respectarea criteriilor de valoare, piramide de resurse umane inversate, au fost acceptate de catre MEdC, la "avizul" consiliilor consultative si in baza autonomiei universitare, fara ca vre-un ministru al educatiei sa schimbe sau sa inlocuiasca persoanele care se fac vinovate de aceste situatii aberante.

Ministrii educatiei, inclusiv cei de dupa 2004, n-au stiut, n-au vrut, s-au n-au fost sprijiniti sa reformeze sistemul. Retelele de influenta si clientelism politic au dus mereu la deturnarea deciziilor ministeriale spre folosul lor, atunci cand nu le-au impus de-a dreptul. Pastrarea acelorasi structuri de conducere, la nivele inalte de decizie, lipsa devoalarii afacerilor veroase, absenta unui audit extern, impartial, face ca orice progres sa fie blocat de interese oculte.
Fenomenul continua si in prezent si pare a indrepta educatia din Romania spre cea mai profunda criza din istoria sa.

Situatia este si mai grava, tinand cont de faptul ca universitatile au devenit prin lege proprietare ale bazei materiale, iar taxele de la studenti le asigura o independenta financiara fata de bugetul statului, suficienta sa-si aroge "independenta" si fata de legile tarii. Adica, sunt entitati private de facto, nu si de jure (o alta fateta a "privatizarilor" cu specific romanesc).

Managerii universitari si din cercetare resping cu inversunare evaluarea si auditarea externe, dupa criterii de valoare unanim acceptate in tari cu traditie in domeniu, preferand jocurile de culise balcanice, preluate de la comunisti si la care au devenit maestrii.

Desi mereu schimbate, legile n-au oferit acel cadru functional, corect, cinstit, care sa duca educatia si formarea profesionala pe coordonate europene.

Invatamantul preuniversitar

In privinta invatamantului preuniversitar, contextul general este dat de urmatoarele realitati:
- In evaluari externe, de tipul PISA, referitoare la invatamantul preuniversitar, Romania ocupa un dezonorant loc 36, din 42 posibile.
- Doar 30% din absolventii invatamantului profesional preuniversitar isi gasesc un loc in piata muncii, deoarece actualul Curriculum National nu este adaptat la piata muncii interne si externe. Restul absolventilor sunt pregatiti de scoala pentru "meseria" somer.
- Infrastructura si logistica, in special in mediul rural, raman la nivele intolerabile, caracteristice evului mediu.
- Doar 2% din elevii ce invata in mediul rural parcurg studii universitare si cca 15-20% studii liceale.
- Corpul profesoral este imbatranit, tinerii evita cariera didactica, neatractiva salarial, profesorii performanti pleaca spre domenii de activitate mai bine platite, in special in privat.
- Abandonul scolar este la cote alarmante, superior celor anterioare anului 1989, datorat in primul rand saraciei. Copiii din familii sarace risca sa refaca destinul economic si social al parintilor.
- Fondurile bugetare, oricum insuficiente, sunt dijmuite de grupuri de interese si sifonare a banilor publici, grupuri care n-au fost inca devoalate si demontate de actuala conducere a Ministerului.
- Centralismul si birocratia, cu nimic mai putin agresive decat cele existente in regimul comunist, sufoca si anihileaza initiativele menite a promova interesele si cerintele locale, regionale si ale elevilor.
- Evaluarea si examenele de absolvire sunt trucate si contaminate de coruptie, pentru a ascunde adevarul

asupra rezultatelor invatarii. In scoli se controleaza doar documentele, ca si cum acestea ar putea tine locul unei invatari eficiente.
- Salarizarea se face dupa grade si vechime, nu dupa performante si rezultatele muncii, cum ar fi normal.
- Nu se produce un proces de restructurare, rationalizare, eficientizare si transparentizare a cheltuirii alocatiilor bugetare, simultan cu cresterea substantiala a acestora.
- Nu s-a produs si nu se produce o necesara stabilizare si sincronizare legislativa.
- In piata muncii europene, majoritatea romanilor ajung sa practice meserii prost platite, datorita nivelului precar de pregatire obtinut in scoala.
- Numirea managerilor se face in continuare pe criterii politice, salarizarea neatractiva si trucarea concursurilor indepartand pe cei performanti de aceste functii.
- Lipsa concurentei si competitiei, datorita inexistentei unui invatamant privat competitiv, face din calitatea in educatie un obiectiv mai degraba teoretic, imposibil de pus in opera.
- Legea Asigurarii Calitatii in Educatie este blocata in Senatul Romaniei, din interese obscure, legate de numirea conducerilor Agentiilor de Evaluare si Acreditare.

Sigur, se pot invoca si succese. Informatizarea invatamantului ar putea fi un astfel de succes, daca lipsa profesorilor specializati in informatica n-ar anihila serios eforturile financiare ale statului.

Existenta unei piete a manualelor alternative si posibila aparitie a unor agentii private de evaluare si acreditare, prevazute de Legea Calitatii, care sa nu fie centre de coruptie si functionare clientelara, sunt initiative binevenite si de mult asteptate.

Nu exista insa, o strategie elaborata de specialisti, pe termen mediu si lung si care, urmarita cu sfintenie, sa dea rezultatele asteptate. Un exemplu il constituie descentralizarea, initiata de regimul trecut, la presiunea Uniunii Europene. Acum nu se mai stie in ce stadiu se afla, desi, prin legea 354/2004, trebuia sa se incheie in 2007.

Cu ocazia alegerilor, toate partidele prezinta programe minunate pentru sectorul educatie, pe care le uita si le abandoneaza dupa alegeri. In loc sa urmareasca o strategie coerenta, prevazuta in programele de guvernare, fiecare partid si-a mandatat ministrul sa faca in educatie propria-i politica. De aici lipsa de coerenta a politicilor si strategiilor, bulversarea permanenta a legislatiei si valorilor.

Desi educatia reprezinta sansa de mai bine a unui popor, ea nu este aducatoare de "beneficii" materiale imediate, ci este, mai degraba, un mare consumator de fonduri. Acesta pare a fi motivul pentru care este mereu trecuta pe planul doi de prioritate.

Solutii posibile

Rezolvarea situatiei din educatie presupune adoptarea unui pachet de legi, inteligent construite, din care sa rezulte ca Ministerul se ocupa doar de politici si strategii, nu de gestionarea zilnica a unui sistem cu patru milioane de elevi si studenti si 400.000 de salariati. Pachetul de legi trebuie discutat cu expertii europeni, cu societatea civila si cu toate partile interesate.

La elaborarea pachetului de legi, ar trebui avute in vedere urmatoarele aspecte:

1.Sincronizarea si simplificarea sistemului legislativ din educatie. Un inventar al tuturor actelor normative de interes pentru educatie, mentionarea celor abrogate si a celor in vigoare.
2 . Certificarea credibila a educatiei formale, nonformale si informale, certificare la care sa nu participe furnizorii de servicii educationale.
3. Descentralizarea cu respectarea valentelor principiului subsidiaritatii, trecerea gestionarii sistemelor in sarcina comunitatilor scolare.
4. Incurajarea formarii continue.
5. Reorganizarea sistemelor de educatie si formare profesionala pe criterii de eficienta, adaptare la piata muncii, pragmatism economic.
6. Asigurarea echitatii accesului la educatie, in special pentru mediul rural.
7.Cresterea atractivitatii invatarii prin crearea unui mediu prietenos de invatare.
8. Reformarea Curriculumului pentru a raspunde cerintelor pietei muncii, intereselor de dezvoltare a elevilor, noilor competente necesare: creativitate, initiativa, gandire logica.
9. Incurajarea invatamantului privat, ca alternativa sanatoasa la cel de stat, prin promovarea ideii: "finantarea urmeaza elevul sau studentul, inclusiv in educatia privata" si concesionarea unor spatii disponibile investitorilor in servicii educationale. Invatamantul privat este singura solutie la faptul ca statul nu are resurse sa asigure servicii educationale de buna calitate pentru toti elevii.
10. Trecerea tuturor agentiilor si comisiilor consultative, afiliate MEdC, in regim de autofinantare, prestatoare de servicii, inclusiv pentru stat, sau in organisme de gestiune a carierei.
11. Optimizarea, restructurarea, rationalizarea sistemelor, eficientizarea si transparentizarea cheltuirii fondurilor bugetare.
12. Evaluarea si auditul pot fi realizate de orice agentie inscrisa in registrul european.
13. Reorganizarea examenelor de absolvire, cu respectarea directivei UE: furnizorii de servicii educationale nu pot participa la evaluarea propriilor servicii.
14. Sprijinirea si motivarea unitatilor si institutiilor scolare pentru a intra pe piata furnizorilor de servicii educationale pentru adulti.
15. Titularizarea in invatamant, dupa obtinerea gradului definitiv, fara ca aceasta sa insemne obligatia statului de a asigura un loc de munca titularului. Acest titlu certifica competente si abilitati de a preda in invatamant.
16. Acordarea finantarii bugetare, doar conditionata de respectarea legilor si validarea calitatii prin auditare externa, eliminarea conflictelor de interese si nepotism.
17. Auditarea externa a cheltuirii fondurilor bugetare din ultimii cinci ani.
18. Legarea stricta a managementului de evaluare si auditare externe, dupa criterii si de catre agentii recunoscute la nivel european.
19. Anihilarea retelelor de interese si coruptie, care domina inca educatia si cercetarea si carora le cad prizonieri oameni importanti, inclusiv ministrii.
20. Motivarea managerilor si profesorilor printr-un sistem de salarizare flexibil, legat de performante si rezultatele invatarii, de evaluare si auditare externe, credibile.
21. Investitii masive in infrastructura si logistica, controlate de persoane din afara grupurilor de interese si de sifonare a fondurilor publice.
22. Legarea invatamantului profesional preuniversitar de nevoile pietei muncii, de comanda si cu finantarea companiilor sau Consiliilor Locale.
23. Pachetele de legi ale educatiei trebuiesc traduse si examinate cu partenerii europeni si cu participarea ONG-urilor nefinantate din fonduri publice.
24. Autonomia universitara este un drept si nu o obligatie. De aceea trebuie introdus sistemul prin care universitatile sa solicite aceasta autonomie ministerului, dupa indeplinirea unor criterii de performanta clar stabilite. Universitatile devenite autonome nu vor mai avea dreptul sa utilizeze umbrela ministerului, atat sub forma de antet cat si in ceea ce priveste acoperirea financiara si juridica. Pentru universitatile cu autonomie partiala, adica acelea care nu vor sa renunte la umbrela ministerului, va trebui initiat un contract de management anual intre rector si minister, care sa stabileasca responsabilitati si obligatii clare.

De 16 ani educatia ramane incremenita in aceleasi tipare vechi, comuniste. Nici un partid, nici un guvern nu si-a pus cu adevarat problema modernizarii ei. Spatiul European al Invatamantului Superior, din care vom face parte in curand, ne va gasi nepregatiti, cu consecinte lesne de imaginat: tinerii noastri vor evita universitatile romanesti, in favoarea celor deja recunoscute prin prestigiu si calitate, din Uniunea Europeana.

Invatamantul preuniversitar, profesional si teoretic, daca nu se modernizeaza, va da Europei in continuare, culegatori de capsuni, spalatori de geamuri si closete.

Este necesar, pentru educatie, un proiect de dezvoltare si modernizare, pe termen mediu si lung, conceput de experti romani si straini, care sa fie urmarit si aplicat cu consecventa si alocari bugetare consistente.

In caz contrar, peste alti 15-20 de ani vom constata ca nu s-a schimbat mai nimic in educatie si cercetare.

Este adevarat ca sistemele de educatie si formare profesionala sunt conservative si inertiale. Dar a le mentine in aceleasi tipare vechi, comuniste, inseamna o greseala strategica de neiertat.

Prof. Stefan Vlaston
Presedinte Asociatia EDU CER

Dr. Valentin Cotarta
Reprezentant EDU CER la Bruxelles