Unii au protestat vehement împotriva explorării în România, gigantul american Chevron s-a retras fără prea multe explicații de la prospectarea din județul Vaslui, dar gazele de șist ar putea influența curând prețurile plătite de români.

De la 1 mai, prețurile plătite de populație pentru gazele naturale au scăzut cu circa 1,5 la sută, dar exclusiv din cauza reducerii tarifelor de distribuție percepute de marii distribuitori - sucursalele locale ale E.ON și Engie, potrivit deciziilor Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).

Însă pe plan extern, prețurile gazelor sunt din ce în ce mai mici, astfel că prețul gazelor din import ar putea deveni curând mai mic decât al celor produse local. Însă, potrivit deciziilor ANRE, populația consumă doar gaze din producție internă, care în mod tradițional erau semnificativ mai ieftine decât cele livrate de rușii de la Gazprom.

La finele lunii martie, ANRE a publicat un document potrivit căruia populația și termocentralele care furnizează agent termic consumatorilor casnici vor consuma doar gaze de producție internă în perioada 1 aprilie 2016-31 martie 2017.

 

„Prețul gazelor de import va continua să scadă și va ajunge în trimestrul al treilea și al patrulea al acestui an mai mic decât cel de producție internă. Conform contractelor pe care le avem, iarna viitoare, gazele de import vor fi cu 10% mai ieftine decât cele autohtone”

, a spus săptămâna trecută Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON România.

 

De altfel, E.ON a reziliat recent un contract pentru achiziția de gaze de la producătorul local Romgaz.

Hajdinjak a semnalat că scăderea prețurilor gazelor pe piețele internaționale a dus la apariția situației în care prețul pentru populație ar scădea dacă ar fi incluse în coș și gaze de import.

Anii trecuți, gazele rusești erau de regulă de două ori mai scumpe față de cele interne. Nivelul cel mai mare a fost atins în 2008, când prețurile au ajuns la 530 de dolari pe mia de metri cubi, în timp ce, în decembrie 2015, prețul gazelor rusești scăzuse la 232 dolari pe mia de metri cubi, potrivit rapoartelor de pe site-ul ANRE, notează Agerpres.

Pe plan internațional, prețul gazelor urmează în general cotațiile petrolului, cu un decalaj de 6-9 luni. Cum prețurile țițeiului au coborât masiv la începutul acestui an, este de așteptat ca tendința de scădere să continue și pe piața gazelor.

Această tendință îi face pe cei de la ANRE să aprecieze că este un moment prielnic pentru liberalizarea timpurie a pieței. Luna trecută, șeful ANRE Niculae Havrileț spunea că „prețurile pe piețele internaționale au scăzut foarte mult și continuă să scadă mai mult decât prețurile prevăzute în calendarul de liberalizare”.

 

„Părerea mea este că, odată ajunși la nivelul de convergență a prețurilor, nu se mai susține un calendar de liberalizare unde există prețuri mai mari decât cele de pe piață”

, a spus Havrileț, mai ales că existența prețurilor reglementate la niveluri mai mari decât cele din piața liberă ar putea fi considerat ajutor de stat pentru producătorii de gaze, încălcând astfel legislația europeană.

 

Care este efectul gazelor de șist

Scăderea masivă a prețurilor gazelor din Europa poate fi pusă pe seama abundenței ofertei. Rusia și Norvegia inundă piața europeană cu gaze, într-o manieră ce amintește de strategia saudiților pe piața țițeiului, comentează Bloomberg.

Arabia Saudită, cel mai mare producător mondial de petrol, a crescut anul trecut producția pentru a-și păstra cota de piață în fața avansului companiilor americane care exploatează hidrocarburi ieftine prin fracturare hidraulică. Ca urmare, deși prețurile petrolului scădeau, țările membre OPEC au menținut oferta ridicată, ceea ce a dus la declinul și mai accentuat al cotațiilor.

O evoluție similară se observă și pe piața gazelor acum. Abundența combustibilului, pe fondul ofertei în creștere din partea Rusiei și Norvegiei (cei mai mari producători de gaze de pe continent) descurajează livrările de gaz lichefiat din SUA și a menținut la nivel scăzut importurile din Qatar. Potrivit calculelor Bloomberg, livrările efectuate de cele două state au crescut cu 18 la sută față de aceeași perioadă a anului trecut.

Importurile Europei de gaz lichefiat au crescut anul trecut cu 16 procente, preluând o parte din oferta disponibilă pe măsură ce cererea din Asia a scăzut. Dar dacă prețurile scad și mai mult, gazul lichefiat va fi scos de pe piață, pentru că producătorii tradiționali au costuri mai mici de livrare prin intermediul rețelei de conducte. Iar rușii de la Gazprom și compania norvegiană de stat Statoil continuă să pompeze gaze în Europa pentru a-și păstra cota dominantă și a ține rivalii, nu numai cei de peste Ocean, la distanță.