Pe final de an s-au aglomerat deciziile politice care vor avea un impact semnificativ în evoluția economică din 2016. Cum a încheiat economia României anul 2015 și care sunt premisele pentru noul an?

România a încheiat 2015 cu un nou (și neașteptat) guvern, condus de un fost comisar european, tehnocrat, dar care a arătat că este dispus la compromisuri cu clasa politică.

Cu o creștere economică solidă în primele nouă luni și cu premise favorabile pentru ultimul trimestru.

Cu un deficit ținut sub control în 2015 în principal de lipsa investițiilor, dar care probabil va exploda anul viitor pe fondul tuturor măsurilor populiste adoptate în prag de an electoral.

Cu un nou Cod fiscal și un nou Cod de procedură fiscală, ale căror norme de aplicare au fost adoptate pe ultima sută de metri, în ultima ședință de guvern din an. 

Cu salarii majorate în sectorul public și cu perspective de angajare îmbunătățite în sectorul privat.

Cu scăderi puternice de prețuri, cu dobânzi la minime record, cu un apetit crescut pentru împrumuturi. 

Jumătatea goală

În același timp, anul 2015 a adus și probleme majore celor care s-au împrumutat în franci elvețieni, după ce moneda s-a apreciat puternic în raport cu leul.

Și debitorii care au probleme cu returnarea creditelor luate au mai primit două lovituri pe final de an: mai întâi, președintele Klaus Iohannis a retrimis în Parlament legea privind darea în plată, care permitea debitorului să stingă obligația de plată prin returnarea imobilului ipotecat. În scurt timp, în aceeași ultimă ședință a anului, Guvernul a amânat pentru un an aplicarea legii falimentului personal.

Datoriile au avut un efect puternic și în rândul companiilor, multe nume importante cedând presiunii creditorilor și intrând în insolvență. Un caz de mare impact – falimentul Astra, una dintre cele mai mari firme de asigurări din România – afectează în special mii de deținători de asigurări auto, dar pune presiune și pe Fondul de Garantare al Asiguraților, care a preluat dosarele de daună ale Astra. 

Ce ar putea urma

De la 1 ianuarie, taxa pe valoarea adăugată a coborât la 20 la sută, de la 24 la sută anul trecut, salariile celor mai mult de un milion de bugetari au crescut în urma deciziilor luate pe final de an, iar din mai crește și salariul minim pe economie. 

Toate aceste măsuri vor stimula puternic consumul intern, ceea ce ar trebui să propulseze economia în 2016. Mai mult, scăderea prețurilor de consum este coroborată și cu dobânzile reduse, care au dus în ultimele luni la o accelerare a creditării în lei.

Problema este că, în lipsa investițiilor, riscăm repetarea scenariului de dinainte de criza economică ce a debutat la finalul lui 2008 – consum alimentat în principal de importuri, producție locală care nu poate acoperi nici cererea internă, dar nici nu poate genera suficient de multe exporturi astfel încât să finanțeze deficitul de cont curent și nici investitorii străini nu par să se înghesuie să aducă bani în România.

Exporturile sunt, totuși, pe cale să atingă un nivel record în 2015, însă creșterea importurilor este superioară, ceea ce va adânci deficitul comercial. Și investițiile străine sunt în creștere (ajungând la 2,8 miliarde de euro în primele zece luni din 2015), dar sunt mult sub nivelul atins în 2008, de 9,5 miliarde de euro. 

Și, totuși, există și analiști optimiști care nu văd doar pericol de supraîncălzire a economiei, estimând că 2016 va fi totuși un an în care atragerea de fonduri europene va merge cum trebuie, deși istoricul nu e chiar în favoarea autorităților locale. 

„Cheltuielile cu investițiile reprezintă principalul motor de creștere, pe măsură ce guvernul va accelera rata de absorbție a fondurilor structurale europene”, spune Bogdan Ion, Country Managing Partner EY România.

Reprezentantul EY remarcă și că investițiile private au cunoscut o creștere pe fondul dobânzilor mai mici la creditele corporate și a nivelului mai mare de încredere din mediul de afaceri. „De asemenea, consumul dovedește o rată de creștere puternică, alimentat de creșterea salariilor, de rata foarte scăzută a inflației, și de reducerea semnificativă a taxei pe valoarea adăugată din iunie 2015”.

Analiștii spun că, pe măsură ce revenirea economică din UE - principalul partener comercial al României - se va consolida, creșterea exporturilor va continua, însă principalele economii europene sunt încă slăbite și este incertă dezvoltarea lor în 2016.

Nu se știe încă ce efecte vor avea criza imigranților și amenințările teroriste, care au subminat încrederea investitorilor în ultimele luni ale anului trecut. 

Mai mult, prețurile petrolului sunt la cel mai redus nivel din 11 ani și, chiar dacă părerile sunt împărțite privind evoluția din acest an, petrolul s-ar putea scumpi, mai ales dacă tensiunile din Orientul Mijlociu se vor intensifica.

Un baril mai scump ar afecta semnificativ revenirea economiilor europene și, pe cale de consecință, și creșterea PIB din România. În plus, cum multe prețuri de pe piața locală sunt foarte sensibile la majorarea costurilor cu combustibilii, valoarea importurilor ar putea accelera semnificativ, iar inflația ar redeveni rapid pozitivă, dacă prețurile țițeiului pe piețele internaționale cresc. Deocamdată, prețurile la pompe beneficiază de TVA redusă de la 1 ianuarie, în timp ce alte costuri energetice (energie electrică, gaze) scad sau vor scădea mai târziu în cursul anului, potrivit autorității de reglementare ANRE. 

Impactul anului electoral 

Lăsând deoparte situația de pe plan extern, o posibilă problemă ar putea veni din partea politicienilor locali, în condițiile în care 2016 este an electoral.

Prin decizii precum pachetul de relaxare fiscală introdus de noul Cod fiscal, dar și creșterile de salarii adoptate pe final de an, parlamentarii au arătat, încă o dată, că stabilitatea finanțelor publice nu este prioritatea lor. Acum este treaba lui Cioloș și a cabinetului său să încerce să țină sub control costurile statului într-un an în care România ar fi putut profita de ultima perioadă de strâns cureaua și să aloce mai mulți bani pentru investiții, nu pentru salarii.

După cum remarca Consiliul Fiscal, „construcția bugetară aferentă anului 2016 (dar și proiecția acesteia pe termen mediu) reprezintă un exemplu de manual pentru tot ceea ce Legea Responsabilității Fiscal-Bugetare nr. 69/2010 era menită să prevină - legiferare concomitentă a unor reduceri de taxe și a unor majorări de cheltuieli, ambele cu impact bugetar permanent, de natură să creeze premisele unei abateri de durată și foarte dificil de corectat de la echilibrul bugetar, obiectiv față de care România s-a angajat atât prin legislația națională în domeniu (LRFB), cât și prin semnarea unor tratate europene”.

Conform bugetului adoptat în decembrie, deficitul bugetar va urca de la aproximativ 1,2 la sută din PIB (cât este previzionat pentru 2015, sub ținta adoptată inițial) la aproape 3 la sută din PIB, limita maximă admisă de reglementările Uniunii Europene.

Politicienii încă mai pot adopta măsuri cu caracter electoral, iar Cabinetul Cioloș s-a arătat până acum destul de dispus la compromisuri și a inclus în planurile sale toate creșterile de salarii. 

O scurtă incursiune în istorie 

Dar riscul unui derapaj există, iar experiența ultimilor șapte-opt ani ar trebui să fie revelatoare petru clasa politică. În ajunul alegerilor din 2008, guvernului Tăriceanu i se servea un cartof fierbinte – creșterea salariilor profesorilor cu 50 la sută, pe care președintele de astăzi al Senatului a contestat-o vehement, susținând că „va aduce criza economică mondială în România”.

Dar însuși premierul de atunci adoptase mai multe măsuri de cheltuire a banului public care, în combinație cu o scădere a veniturilor bugetare pe final de an pe fondul crizei care a lovit piețele financiare mondiale începând din septembrie, au dus la escaladarea deficitului bugetar la 5,7 la sută din PIB în 2008, urmată de un 2009 cu o gaură de 9 la sută (dintr-un PIB mai mic ce-i drept, dat fiind că și economia autohtonă a intrat în recesiune). În 2007, deficitul bugetului consolidat fusese de 2,7 la sută din PIB.

Ce a urmat este lesne de reamintit: guvernul condus de Emil Boc instalat după alegerile din 2008 a fost nevoit să încheie un acord cu Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Mondială pentru aproape 20 de miliarde de euro care să susțină poziția financiară a României.

Acordul a fost dublat de măsuri severe de restructurare a finanțelor publice: creșterea TVA până la nivelul de 24 la sută (care a fost redus acum), tăierea salariilor tuturor bugetarilor cu 25 la sută.

Creșterea salariilor profesorilor a fost amânată sau reeșalonată de mai multe ori, iar președintele Traian Băsescu spunea în mai 2009 că nu a putut anticipa dimensiunea crizei economice când a promulgat legea, în octombrie 2008. Profesorii s-au adresat instanțelor de judecată și au câștigat sute de procese prin care au solicitat plata sumelor neacordate ca urmare a amânărilor succesive.

De la 1 decembrie 2015, aproximativ 360.000 de angajați din educație primesc salarii cu 15% mai mari, potrivit unei ordonanțe de urgență adoptate pe final de guvernare Ponta.

Perspective promițătoare

Scenariul din 2008-2009 trebuie evitat pentru că România încă nu și-a revenit complet după reculul suferit atunci. E drept că valoarea PIB a depășit nivelul din 2008, situația contului curent (fluxul de valute care intră și iese din țară) este mult îmbunătățită, cu un deficit mult mai ușor de acoperit, iar exporturile ating record după record, dar investițiile străine sunt încă mult mai mici, construcțiile sunt departe de a-și fi revenit complet, infrastructura încă arată deplorabil din multe puncte de vedere, datoria statului este de trei orim mai mare, și în creștere.

„Înregistrarea unui derapaj bugetar de amploare, cumulat și cu eventuale șocuri externe adverse, ar putea avea un impact nefavorabil asupra costurilor de finanțare a statului”, avertizează Consiliul Fiscal.

E drept că rezervele valutare administrate de BNR sunt mai mari și agențiile de rating încă au o părere bună despre România, dar orice pas în afară va fi penalizat drastic de investitori.

Una peste alta, majoritatea previziunilor merg spre o creștere economică de circa 4 procente în acest an, ceva mai mare decât în 2015.

„România a făcut eforturi, în ultimii ani, de reducere a vulnerabilității, în condiții de șocuri externe ... Creșterea economică pe care România o prognozează în următorii ani este împărtășită și de alte instituții, Comisia Europeană, FMI”, spunea ministrul finanțelor, Anca Dragu, într-un interviu pentru profit.ro.

În absența unor șocuri majore la nivel mondial, România își va continua în acest an expansiunea economică, iar populația ar trebui să se bucure de venituri sporite și poate chiar să acceseze mai multe credite. Rămâne de văzut dacă guvernul va reuși să țină în frâu cheltuielile bugetare sau dacă veniturile vor fi peste estimări și dacă Cioloș va păstori o situație care va degenera în anii următori sau, dimpotrivă, va pune bazele unei noi etape a consolidării fiscale.