Deși importă mai mult de jumătate din țițeiul consumat, România nu se numără printre statele membre ale Uniunii Europene în care riscurile geopolitice pot afecta în mare măsură aprovizionarea cu petrol, arată un studiu Cambridge Econometrics.

Companiile petroliere din afara blocului comunitar asigură patru cincimi din importurile UE de țiței, arată studiul efectuat pentru rețeaua europeană Transport & Environment, notează 2Celsius.org.

Doar doi din primii zece furnizori de țiței ai Europei provin din state membre UE – compania norvegiană Statoil și cea olandeză Shell. Rusia, prin Lukoil, Rosneft și alte firme, contribuie cu peste o treime din importurile UE de țiței.

Dependența Europei de importurile de petrol a crescut brusc în ultimii 15 ani, la fel ca și dependența sa de importurile directe de motorină, care s-au dublat între 2001 și 2014 ajungând la 35 miliarde de euro, arată studiul citat. În același timp, cantitatea de țiței importată din țări cu un risc scăzut de instabilitate geopolitică, cum ar fi Norvegia, a scăzut - înrăutățind insecuritatea energetică a Europei.

Cambridge Econometrics a redactat o hartă care arată fluxurile comerciale de petrol în Europa. Țările din grupul Visegrad (Polonia, Slovacia, Ungaria și Republica Cehă), plus Grecia, au un risc deosebit de ridicat de perturbare a importurilor de petrol, dată fiind dependența lor de țițeiul rusesc. 

Influența kazahă 

Pe de altă parte, dependența României de petrolul din Rusia este mult mai scăzută, dat fiind atât producția internă, dar mai ales importurile din Kazahstan. În condițiile în care al doilea grup petrolier din România - Rompetrol - a intrat în portofoliul companiei kazahe de stat KazMunayGaz, importurile din statul asiatic au crescut considerabil în ultimul deceniu.

Dacă în 2007, anul în care Rompetrol a fost cumpărată de KazMunayGaz, peste 55 la sută din petrolul importat de România provenea din Rusia, iar 27 la sută din Kazahstan, în anul următor proporțiile s-au inversat. În 2008, peste 60 la sută din importuri veneau din Kazahstan, iar 35 de procente din Rusia, arată datele centralizate de Cambridge Econometrics.

Procentele au fost relativ similare în 2014, doar cantitățile mai mici. Dacă în urmă cu un deceniu, importurile de țiței depășeau an de an 8 milioane de tone, acum abia mai trec de 6 milioane de tone, în condițiile în care și producția locală este ceva mai redusă, în jurul nivelului de 4 milioane de tone. 

Consumul de energie, în scădere 

Pe fondul crizei economice de după 2008, consumul de produse energetice a scăzut în România, dar și în întreaga Europă. Problema e că, odată cu scăderea consumului, s-a redus și interesul pentru investiții în domeniu, mai ales pe fondul accesului îngreunat la finanțare. Astfel, producția internă de țiței, și în România și în UE, a coborât în ultimii ani. La nivelul blocului comunitar, diminuarea activității de extracție a fost chiar mai rapidă decât ritmul de scădere a cererii, ceea ce a dus, oarecum paradoxal, la o creștere a importurilor.

În 2014, 88 la sută din petrolul consumat în UE provenea din importuri.

Mai mult, deși capacitatea de rafinare din UE este mai mult decât suficientă pentru a acoperi nevoia internă de combustibili, Uniunea a importat motorină și alți combustibili rafinați în valoare de peste 62 miliarde de euro.

Pe fondul prețurilor reduse din ultimii ani, și în contextul unei ușoare revigorări economice, consumul de produse petroliere își revine, astfel că cantitatea de țiței importată de UE în 2015 a fost cu 7% mai mare decât în 2013 și la cel mai ridicat nivel din 2008, arată studiul Cambridge Econometrics.

„Utilizarea risipitoare a petrolului din Europa umple buzunarele companiilor petroliere mari din țări instabile, inclusiv Rusia și Libia. Setea consumatorilor din transporturi pentru benzină și motorină importate la prețuri ieftine, îl costă pe fiecare cetățean în jur de 300 euro pe an – bani care se scurg în afara economiei europene”, spune Laura Buffet, consultant la Transport&Environment.

Potrivit studiului citat, sectorul transporturilor reprezintă circa două treimi din cererea europeană de produse petroliere. „Măsuri pentru decarbonizarea transporturilor ar aduce beneficii substanțiale de securitate economică, de mediu și de energie, deoarece petrolul de ardere este direct legat de emisiile de CO2”, notează 2Celsius.org, organizație europeană, culturală și de mediu cu sediul în România care este parte a rețelei Transport&Environment.

Comisia Europeană va publica săptămâna viitoare o Strategie europeană pentru mobilitate cu emisii reduse.