Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030, prevede că ponderea energiei regenerabile va ajunge la 27,9% din consumul final brut de energie al României în 2030, doar o idee mai sus decât nivelul realizat cu 15 ani mai devreme. Potrivit datelor Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene, 25% din consumul de energie în 2016 a fost din surse regenerabile.

Surprinzător, pentru o economie care o pornise serios pe calea energiilor verzi în urmă cu câțiva ani, ținta stabilită pentru 2030 este chiar mai redusă decât obiectivul stabilit la nivelul UE, de 32%.

Și totuși, studiul include o creștere a capacităților de generare a energiei verzi față de puterea instalată în 2018, conform proiecțiilor de calcul aferente politicilor și măsurilor viitoare, bazate pe ipotezele prevăzute în cadrul Strategiei energetice a României 2019-2030, cu perspectiva anului 2050. Proiecțiile la nivelul anului 2030 prevăd o creștere a capacităților eoliene până la o putere de 4.300 MW, de la circa 3.000 MW în 2020, și a celor fotovoltaice până la aproximativ 3.100 MW, mai mult decât dublu comparativ cu 2020.

În același timp, strategia menționată prioritizează construirea unui nou grup energetic pe bază de cărbune la Rovinari.

„România eșuează încă o dată în încercarea de a pregăti o strategie clară pentru a aborda cea mai mare provocare a secolului: schimbările climatice”, spune Alexandru Mustață, militant în cadrul organizației Bankwatch Romania, care a realizat o analiză a Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030 (PNIESC).

Mustață remarcă faptul că România merge contra curentului european cu planul de a construi o unitate pe bază de cărbune, când majoritatea statelor UE se pregătesc să renunțe la acest combustibil, în timp ce își irosește potențialul enorm din domeniul energiei regenerabile.

Costul nu este o explicație, potrivit unei analize a Asociației Române pentru Energie Eoliană (RWEA). „Rezultatele unui studiu independent, realizat folosind o metodologie similară cu cea a proiectului PNIESC, indică faptul că o cota de 35% energie regenerabilă în 2030 (Scenariul Potențial A) poate fi realizată cu investiții mai mici la nivelul întregului sistem (18 miliarde de euro comparativ cu 22 miliarde de euro), în condițiile unui preț la consumator aproape identic (113 euro/MWh) și în condiții de siguranță și flexibilitate a Sistemului Energetic Național”, susține organizația care apără interesele producătorilor de energie eoliană.

Practici, potrivit studiului RWEA, România poate atinge în 2030 o cotă de 32,4% în mod conservator și inerțial, cu potențialul mai ambițios de a ajunge la 35%, cu capacități eoliene adiționale cuprinse între 3000 și 4000 MW; iar acest lucru este realizabil cu investiții semnificativ mai mici decât cele luate în considerare de PNIESC.

RWEA amintește că „între 25 și 30% din costul tranziției către un sistem energetic sustenabil poate fi acoperit prin instrumentele puse la dispoziție de Uniunea Europeană (Mecanismul 10c și Fondul pentru Modernizare), unde România are alocate între 4 și 5,5 miliarde de euro în următorii 10 ani (în funcție de prețul ETS)”.

Propunerea țintei de 27,9% este sensibil inferioară nivelului de 32% stabilit pentru Uniunea Europeană, face abstracție de potențialul energetic regenerabil al țării și contribuie negativ - prin ambiția redusă manifestată de țara noastră - la atingerea obiectivelor Uniunii, remarcă și organizația Greenpeace România, în comentarile pe marginea proiectului PNIESC. Greenpeace militează pentru eliminarea treptată a energiei produse pe bază de cărbune în orizontul de timp al Planului.

Și World Wildlife Fund (WWF) a remarcat lipsa de ambiție a țintelor României pentru atingerea obiectivelor acordului de la Paris.

Ministerul Energiei menționează, în PNIESC, că vor fi instalate mai multe capacități de producție, dar și consumul final va crește, cu aproximativ 18% în perioada 2021-2030. Jumătate (50,9%) din energia consumată în România va fi pentru încălzire sau răcire, arată estimările, un procent ceva mai redus decât în prezent (54,6%), dar totuși semnificativ.

„Faptul că încălzirea și răcirea va continua să reprezinte peste 50% din consumul final de energie cere găsirea unor soluții locale la necesarul de energie pentru încălzire și răcire, bazat pe noi tehnologii și pe valorificarea surselor locale și sustenabile de biomasă (investiții în tehnologii sustenabile de valorificare a biomasei din agricultură și deșeuri prin utilizarea lor locală și nu industrială și prin tehnologii precum producerea de biogaz și nu incinerare)”, comentează WWF.

În același timp însă, sursele regenerabile au o contribuție mai însemnată în consumul de electricitate, de circa 40%, dar una mult prea mică în sectorul de transport (sub 10%), ambele sectoare reprezentând cam un sfert din consumul total de energie al României.

În contextul politicilor actuale, se așteaptă o creștere a cotei surselor regenerabile de energie în cazul tuturor indicatorilor, remarcă autoritățile. „Creșterea cea mai mare poate fi înregistrată în cazul cotei de energie regenerabilă în transporturi, ce ar putea ajunge la 11,2% în anul 2030. Această evoluție, deși favorabilă, nu ar fi suficientă pentru îndeplinirea țintei UE de 14% (...) astfel încât vor fi necesare măsuri suplimentare de creștere a acestui indicator”, se arată în PNIESC.

De asemenea, îmbunătățirile în sectorul de încălzire și răcire nu sunt considerabile, astfel încât și acest sector ar trebui să fie avut în vedere în dezvoltarea politicilor menite să încurajeze consumul de energie regenerabilă, într-o creștere liniară, conform Directivei privind promovarea surselor regenerabile de energie, amendată în anul 2018, mai notează Ministerul Energiei în planul transmis Comisiei Europene.