Negocierile dintre Uniunea Europeană și Statele Unite privind schimburile comerciale ar trebui oprite și reluate de pe baze noi, a declarat marți ministrul francez al Economiei, Matthias Fekl. Afirmația ministrului francez a fost susținută și de președintele Francois Hollande, care a anunțat că un acord TTIP nu va fi încheiat în mandatul președintelui Obama (în SUA au loc alegeri prezidențiale în noiembrie, iar succesorul va prelua mandatul la începutul anului viitor).

Declarațiile francezilor au survenit la doar câteva zile după ce omologul german al lui Fekl, Sigmar Gabriel, care este și vice-cancelar al guvernului Merkel, spunea că negocierile pentru încheierea TTIP „au eșuat de facto din cauză că noi, ca europeni, nu ne înclinăm în fața cererilor americane”.

Practic, principalele două economii europene se pronunță împotriva TTIP, un vast și complex acord, care ar reglementa relațiile comerciale dintre cele mai mari două puteri economice ale lumii – Uniunea Europeană și Statele Unite.

Și totuși, potențialul eșec al negocierilor nu este surprinzător, date fiind diviziunile care amenință de mai mulți ani soliditatea blocului european. De altfel, diviziunile se văd chiar în guvernul german. Chiar săptămâna trecută, Angela Merkel spunea că încheierea TTIP ar fi spre binele Europei, adăugând că acest acord este „corect și important”. Câteva zile mai târziu, colegul ei de cabinet spunea că în cele 14 runde de negocieri părțile nu au reușit să se înțeleagă nici măcar asupra unuia dintre cele 27 de capitole aflate în negociere. 

Și totuși... 

Dar nu toți europenii par să se opună acordului.

Tot marți, responsabilul cu comerțul din Comisia Europeană a spus că nu este de acord cu afirmația celor doi oficiali privind „eșecul” TTIP. „Mai multe state membre ne-au contactat azi (marți – n.r.) pentru a ne adresa întrebări și pentru a transmite că nu sunt de acord cu poziția francezilor”, a spus comisarul pentru comerț Cecilia Malmstrom.

Dacă la Berlin, Paris sau Roma electoratul ar putea fi în favoarea renunțării la acord, guvernele din Estul Europei - țările baltice, Polonia, Cehia sau România - sunt mult mai dornice de o apropiere de americani și susțin TTIP. Dezvoltarea relațiilor comerciale cu SUA ar putea aduce pe lângă un val de investiții și o protecție sporită sub umbrela NATO.

Și de peste Ocean semnalele au fost în favoarea acordului. După publicarea interviului cu Sigmar Gabriel, purtătorul de cuvânt al reprezentantului american pentru Comerț Michael Froman a declarat revistei germane Der Spiegel că „negocierile progresează de fapt în mod constant”.

Atât oficialii de la Bruxelles, cât și cei de la Washington au suținut în trecut că vor semnarea acordului până când Obama va părăsi Casa Albă, în ianuarie. Dar șansele par infime în condițiile în care alegerile se apropie în multe țări europene – inclusiv în Franța și Germania – unde facțiunile anti-UE, care și-au manifestat opoziția și față de TTIP, câștigă tot mai mulți adepți. 

De ce atât de mulți opozanți 

Principala nemulțumire legată de TTIP este lipsa de transparență în negocieri, care, susțin oponenții, ascunde faptul că europenii cedează teren în fața americanilor. Tabăra anti-TTIP, deși nu a furnizat dovezi în acest sens, din cauza secretului care guvernează negocierile, spune că UE nu reprezintă cum ar trebui interesele Europei.

Parteneriatul Transatlantic este în esență un acord comercial bilateral care ar trebui să ar uniformizeze legislațiile celor două părți. Problema văzută de europeni este că această convergență s-ar face în principal prin coborârea standardelor din UE spre cele americane în domenii precum securitatea alimentară sau mediu, în timp ce reglementările bancare din SUA sunt mult mai stricte, după criza financiară.

Mai multe state europene se tem că TTIP va produce pe continent un val de șomaj, ca efect al migrației forței de muncă, dar probabil cea mai spinoasă prevedere ar fi introducerea unei curți de arbitraj care ar permite companiilor să dea în judecată un guvern dacă politicile acestuia produc pierderea profiturilor. Există astfel riscul, susțin cei care se opun ISDS (Investor-State Dispute Settlements), ca marile corporații să aibă forța de a dicta politicile economice în unele state, în defavoarea guvernelor alese democratic.