Confruntat cu fel de fel de probleme apărute din aplicarea unor măsuri din programul de guvernare, PSD ar vrea să dea o lege care să oblige și privații să crească salariile.

Probabil mirată de o inițiativă atât de populistă venită din partea unui partid liberal, majoritatea parlamentară a PSD și ALDE a respins majorarea alocației de stat pentru copii, la 200 de lei, propusă de PNL. Ministrul Muncii, Lia Olguța Vasilescu, a motivat respingerea: „Noi avem altceva în programul de guvernare, şi o să vedeţi ce pregătim”, fără a da alte explicații, dar trimițând jurnaliștii să caute în programul de guvernare.

Programul, cu care PSD încă defilează după ce a câștigat detașat alegerile, a început însă să își arate și colții. După ce bugetarii au jubilat la anunțarea majorărilor salariale de zeci de procente, a venit și dușul rece - anunțul că, de fapt, majorarea se aplică doar salariilor brute, iar prin trecerea contibuțiilor sociale numai în sarcina angajatului, creșterea venitului net este considerabil mai mică.

Acum, dacă guvernul tot a promis, ar putea livra o creștere a brutului pentru angajații de la stat, dar ce se face cu cei din privat, unde patronii ar putea foarte bine ca, păstrând același nivel al salariilor brute, să cheltuie mai puțin cu forța de muncă după ce angajații vor prelua în totalitate contribuțiile sociale (sarcina calculării, reținerii și plății rămâne tot la angajator). O scădere a salariilor nete în mediul privat s-ar vedea imediat în consum - cel mai puternic motor al economiei în ultima vreme - ceea ce ar duce la încetinirea teribilă a creșterii PIB cu care se tot laudă liderii PSD (cea mai mare din UE).

Ca urmare, guvernanții vor să dea o lege care să oblige patronii să mențină - pentru un anumit timp - un nivel al salariului, motivând că nu ar fi nicio influență asupra costurilor totale cu forța de muncă. Într-o lume ideală, da, angajatorii ar putea urca nivelul salariului brut pentru a nu diminua veniturile efective ale angajaților, fără a înregistra o schimbare radicală a costului total cu forța de muncă. Dar câți proprietari de afaceri pot rezista tentației de a tăia costurile când guvernul îți dă chiar mijloacele să o faci.

De altfel, adaptabilitatea la schimbările legislative s-a văzut deja în aceste zile după anunțul majorărilor de taxe la carburanți. Premierul a clamat sus și tare că o creștere a accizei nu va duce la nicio creștere de preț, contrazicând atât logica economică, cât și istoria tuturor modificărilor aplicate de guvernanți în cele aproape trei decenii de economie așa-zis liberă. De fapt, premierul poate spune acum că prețurile nu au crescut după introducerea accizei mărite (majorarea este aplicată în două etape - la 15 septembrie și 1 octombrie), pentru că, de fapt, au început să crească înainte de 15 septembrie.

Dar este posibil ca guvernul nici măcar să nu știe acest lucru, dat fiind că ministrul de finanțe Ionuț Mișa a declarat marți, cu seninătate, că nu a „urmărit care este prețul la pompă”. Ceea ce ridică întrebarea: este ministrul Ionuț Mișa doar un politician, care a aruncat o minciună pentru a scăpa de un chestionar incomod, sau este de-a dreptul incompetent, dacă din rolul său de șef al finanțelor nu a urmărit efectele în economia reală a singurei măsuri fiscale introduse în scurtul său mandat?

În acest timp, ministrul sănătății atacă în fine problema exportului paralel de medicamente, cerând ajutorul UE, iar ministrul agriculturii a considerat că e timpul să laude și cel mai bun prieten al ciobanului, nu doar oaia.

Dar un cu totul alt nivel al populismului s-a văzut ieri la reuniunea Națiunilor Unite, unde, printre altele, Donald Trump a amenințat Coreea de Nord cu distrugerea totală. Sau, cum remarcă Vox într-un comentariu - care este și recomandarea de lectură de azi - lumea aștepta discursul președintelui Trump, dar a venit candidatul Trump.