În privința ajutorului militar acordat Ucrainei, britanicii au avut o linie destul de consistentă din 2014, data începerii agresiunii armate rusești. Londra a antrenat până acum 60.000 de soldați ucraineni.

Pentru francezi, drumul a fost mai întortocheat. Ei au ales mai întâi calea negocierilor, președintele François Hollande împreună cu Angela Merkel discutând cu partenerii ruși și ucraineni în momentul în care conflictul era localizat în Donbass. Scopul a fost evitarea războiului, așa-numitul „război la scară mare”. Acesta a fost și obiectivul dialogului Emmanuel Macron - Vladimir Putin din 2019. Toate aceste negocieri au eșuat însă.

Pe 24 februarie 2022, Putin, după ce a jucat suficient rolul negociatorului, a lansat războiul pe scară largă pentru a cuceri Ucraina. Berlinul și Parisul au trebuit să schimbe strategia. Cancelarul Olaf Scholz a decretat așa-numita „Zeitenwende”, „schimbarea erei”, și a tras consecințele acestei rupturi.

Președintele francez a făcut mai multe volute: a pledat pentru extinderea Uniunii Europene cu Ucraina și Moldova; s-a apropiat de țările din Europa Centrală și de Est care de două decenii denunțau amenințarea rusă fără să fie auzite; a susținut apartenența Ucrainei la NATO, o viziune opusă față de Washington și Berlin. Și de la începutul anului, a adoptat o linie mult mai dură față de Rusia, care, spune el, nu atacă doar Ucraina, ci și Europa.

Prin urmare, „nu mai trebuie să excludem nimic pentru a face față acestei amenințări, nici măcar să trimitem trupe”.

Această postură proactivă a dat naștere multor speranțe în Ucraina, unde se înregistrează o scădere semnificativă a moralului populației și armatei din cauza forței copleșitoare a compresorului rusesc și a dificultăților aliaților occidentali de a trimite ajutoare.

Washingtonul critică Kievul pentru insuficiența efortului său de mobilizare pentru a recruta soldați mai tineri; autoritățile ucrainene replică: „Ce rost are să mobilizăm tinerii recruți dacă nu avem cu ce să-i înarmam?”Încrederea ucrainenilor în Statele Unite, al căror ajutor promis de 60 de miliarde de dolari (55 de miliarde de euro) a fost blocat timp de șase luni, se erodează serios.

În acest peisaj sumbru, apare liderul francez entuziast, cu vorbe meșteșugite care zgâlțâie Bătrânul Continent - cu riscul de a-și îndepărta partenerii tradiționali, iar ucrainenii încep să viseze.„După faza fricii, cea a empatiei și cea a solidarității, francezii trec astăzi printr-o fază neașteptată, aceea a curajului”, observă Aliona Getmanciuc, analist la Centrul Noua Europă din Kiev.

„Istoria arată că Franța cunoaște semnificația cuvintelor „leadership” și „curaj”, crede un înalt funcționar al Ministerului ucrainean al Afacerilor Externe, Rostislav Ogrizko, în cadrul unei conferințe la Institutul Francez de Relații Internaționale desfășurate la Paris, pe 4 aprilie. Obosit să tot repete de ce țara sa are nevoie de rachete sol-aer Patriot, ministrul de externe Dmitro Kuleba sugerează „să-l ascultăm mai mult pe Emmanuel Macron”.

Doar că, în culise, ucrainenii, balticii și polonezii împărtășesc aceeași îngrijorare: „Este oare acest punct strategic de cotitură de bun augur?”Ei ar vrea să creadă că da, dar istoria le-a oferit experiența dezamăgirii, chiar a abandonului. „Determinarea trebuie să fie însoțită de resurse corespunzătoare”, notează cu înțelepciune Aliona Getmanciuc.

Aici este esența problemei. Această faimoasă expresie „economie de război” lansată de președintele Macron pe 13 iunie 2022 în cadrul expoziției Eurosatory de la Villepinte (Seine-Saint-Denis) nu a văzut, de fapt, încă lumina zilei.

Pentru a contracara această impresie de vorbe goale, alimentată de cercurile industriei de apărare care pretind că încă nu au primit noile comenzi de la statul francez așa cum ar presupune o economie de război, Macron i-a invitat pe marii directori ai industriei armamentului francez la Bergerac, în Dordogne, unde este așteptat să pună piatra de temelie a unei noi fabrici de producție de pulberi pentru compania Eurenco.

În jargonul de la Elysée nu se spune „economie de război”, ci „economie de apărare și de întărire a suveranității noastre”. Este poate mai bine așa, pentru că definiția dată marți de Elysée „economiei de război” – „a produce din ce în ce mai mult și mai repede” – este cam scurtă.Cine spune „economie de război” sau chiar „economie de apărare” spune și „buget”, „fonduri”, „bani”, pe scurt, „finanțare”.

Un discurs al adevărului ne impune să spunem, într-o perioadă de criză gravă a finanțelor publice precum cea pe care o traversează Franța, ce decizii bugetare implică o astfel de economie de război.

O abordare politică maximalistă nu poate conviețui cu o abordare economică sau militară minimalistă.Vladimir Putin, care a lansat o economie de război pe scară largă în Rusia, nu trebuie să se împovăreze cu discursuri ale adevărului. Liderii europeni au această datorie. Le-o datorează alegătorilor lor. Dar și ucrainenilor și altor est-europeni care astăzi își pun încrederea în noi fără ca noi să ne obosim vreodată să explicăm de ce, până pe 24 februarie 2022, am avut o abodare greșită, notează Sylvie Kauffmann.

Sursa: RADOR RADIO ROMANIA