Războiul din Ucraina a revelat slăbiciunile structurale pe care le detaliază un raport comun al Comisiei Europene și al Agenției Europene de Apărare.

Liderii europeni vor trebui să decidă luni, la Bruxelles, dacă se pun de acord asupra necesității de a întări capacitățile de apărare ale Europei, dar și a necesității de a investi în comun în industria de apărare europeană, scrie publicația franceză Les Echos.

Războiul din Ucraina a avut efectul unui electroșoc în capitalele europene. Ele au realizat că sunt total nepregătite pentru un război de tipul celui pe care îl duce Rusia în Ucraina.

Hotărâți să-și corecteze erorile, liderii europeni s-au angajat în martie, la summitul de la Versailles, să consolideze capacitățile de apărare ale continentului și să profite de asta pentru a-și îmbunătăți oferta industrială.

Ei se vor apleca luni la Bruxelles asupra analizei privind deficitele de investiții în apărare, analiză elaborată de Comisia Europeană și Agenția Europeană de Apărare (AED). Acestea își însoțesc sumbra constatare de propuneri privind modul în care ar putea europenii să-și umple lacunele stimulând baza industrială europeană printr-o cooperare mai strânsă. Patru întrebări pentru a înțelege mizele dezbaterii. 

De ce trebuie europenii să investească în apărarea lor? 

Motivul este simplu: pentru că și-au neglijat grav securitatea de vreo 15 ani. Promisiunile foarte multor guverne de a injecta aproape 200 de milioane de euro în plus în bugetul lor de apărare ca răspuns la războiul din Ucraina vine „după ani de tăieri substanțiale și de grave subfinanțări” care au început în momentul crizei financiare din 2007-2008, subliniază Comisia în raportul ei.

Contrastul cu celelalte mari puteri mondiale este frapant: între 1999 și 2021, cheltuielile combinate ale Uniunii Europene în domeniul apărării au crescut cu 20%, față de 65% în Statele Unite, 300% în Rusia și 600% în China.

„Revenirea războiului în Europa a scos la lumină efectele anilor de sub-folosire a creditelor de apărare, care au dus la o acumulare de lipsuri și de deficite în inventarul militar colectiv și au redus capacitatea de producție industrială”, subliniază autorii raportului.

Capacitatea de a opera în ansamblul spectrului a fost neglijată, în vreme ce lacunele existente și capacitățile de vârf care lipseau au fost  adesea acoperite de aliații din NATO care nu aparțineau Europei, Statele Unite în esență. 

Ce tipuri de materiale le lipsesc europenilor? 

Este urgent să se reconstituie stocurile de materiale din care un mare număr a fost livrat Ucrainei pentru a o ajuta să se apere împotriva agresorului rus. Demersurile vor trebui coordonate pentru a evita cereri naționale concurente și privilegiind țările cele mai expuse.

Comisia și Agenția Europenă de Apărare sugerează apoi să fie înlocuite echipamentele moștenite din epoca sovietică cu soluții europene pentru tancuri, blindate de luptă, artilerie grea și să se întărească sistemele de apărare antiaeriană și antirachetă.

Dincolo de asta, comunicarea propune să se lucreze la un anumit număr de capacități strategice specifice în domeniile apărării aeriene, printre care eurodrone, terestre, maritime, spațiale și de securitate cibernetică. 

De ce e nevoie de o capacitate industrială de apărare europeană?

Comisia Europeană avertizează contra riscului de fragmentare și de ineficacitate sporite dacă țările europene nu trag învățăminte din trecut.

„Lipsa de cooperare între statele membre a costat zeci de miliarde în fiecare an. În ciuda creșterii cheltuielilor europene de apărare în 2020, un nou punct slab a fost atins cu doar 11% investiții cheltuite în colaborare, ceea ce este mult sub pragul de 35% convenit de statele membre”, notează raportul, care amintește că această atitudine a dus la duplicări inutile și la o înmulțire a sistemelor de apărare de același tip în Uniunea Europeană.

Industria de apărare este structurată pe un plan național și nu a fost consolidată la scara continentului. De unde riscul ca statele membre să opteze pentru soluții naționale sau, când nu sunt disponibile, să prefere soluții „la raft” și neeuropene.

Raportul estimează că „între 2007 și 2018, peste 60 % din bugetul european consacrat piețelor publice ale apărării s-a cheltuit pe importuri de material militar provenind din țări terțe”.

Doar lucrând împreună pot statele membre să-și maximizeze economiile de scară și să facă față costurilor importante ale echipamentelor de vârf, evitând totodată să-și facă unele altora concurență și să creeze dubluri inutile, arată raportul. 

Ce instrumente și ce finanțări există pentru apărarea europeană? 

Pentru a scăpa de reflexele proaste din trecut, Comisia Europeană propune măsuri concrete pentru a facilita achiziția în comun de material militar și pentru a susține capacitățile de fabricație industrială europeană.„Trebuie să cumpărăm echipamente militare împreună, așa cum am făcut-o cu vaccinurile și cum vrem să facem cu gazul”, a declarat Josep Borrell, înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe și șeful Agenției Europene de Apărare, în urmă cu câteva zile la Bruxelles.

Bruxelles-ul vrea să creeze cât mai curând o „task force” comună de achiziție de material de apărare pentru a încuraja coordonarea între state. Comisia este gata să aloce 500 de milioane de euro în următorii doi ani pentru a întări capacitățile industriale de apărare prin intermediul achizițiilor comune. La toamnă, va propune șefilor de stat și de guvern „o scutire totală de TVA pentru achizițiile grupate de material militar european”, a anunțat Ursula von der Leyen. Un impuls care completează rolul Fondului European de Apărare (FED) care finanțează cercetarea și dezvoltarea de programe industriale europene în domeniul apărării.