EURACTIV.RO a stat de vorbă cu arhitectul Șerban Țigănaș, co-fondator al biroului de proiectare Dico și Țigănaș, unul dintre cele mai mari din țară, despre cum a evoluat preocuparea pentru mediu în construcția de arene sportive și cum vede rolul unui stadion în comunitate.

Șerban Tigănaș a ocupat funcția de președinte al Ordinului Arhitecților din România între 2010 și 2018, iar în prezent este profesor universitar și secretar general al Uniunii Internaționale a Arhitecților. Este pasionat și practicant de sport, iar firma sa are în portofoliu extinderea unei tribune a arenei CFR Cluj, Cluj Arena și BT Arena din Cluj-Napoca, Stadionul Târgu Jiu, Stadionul „Ion Oblemenco" din Craiova, Stadionul Național de Rugby din București, în timp ce Sălile Polivalentele din Brașov și Bistrița sunt în faza de proiectare.

Schimbările climatice nu mai pot fi combătute

Preocuparea față de mediu și sustenabilitate trebuie să facă parte din toate programele de arhitectură, indiferent că sunt programe pentru locuire, comerț, transport, administrative sau culturale, spune Șerban Tigănaș. Nu există niciunele care să fie scutite, iar programele sportive – fie că sunt stadioane, săli polivalente, parcuri sportive, săli de sport sau bazine de înot –, trebuie să fie și ele gândite și adaptate pentru ce înseamnă o clădire sustenabilă.

„Schimbările climatice nu mai pot fi combătute, ele deja produc efecte. Acum 10-15 ani încă încercam să le combatem să nu se întâmple. Acum avem dovezi că e un fenomen ireversibil și noi trebuie să limităm efectele.”

E motivul pentru care Dico și Țigănaș a încercat, încă de la primele proiecte din domeniul sportiv, să introducă dotări pentru a face clădirea mai sustenabilă. „La primele stadioane pe care le-am făcut, în urmă cu peste 10 ani, răspunsul clientului la aceste propuneri era: dacă nu se cere, nu se impune, nu-l facem.”

Deși modelul de sustenabilitate ar trebui să vină de la clădirile construite din bani publici, achizițiile publice au fost bazate mult timp pe cultura prețului cel mai mic. „O paradigmă care e necâștigătoare, pentru că de banii cei mai puțini obții de fapt clădirea cea mai proastă. Sigur, respectând pragul de jos pe care ți-l dau normele.”

Pentru Cluj Arena, de exemplu, inaugurat în 2011, au propus un acoperiș fotovoltaic – după ce au vizitat stadionul echipei Young Boys Berna, care producea curent electric pentru întreg cartierul –, dar și o dotare tehnică avansată pe partea de încălzire: o centrală de cogenerare, care pe lângă că încălzește apa, produce curent electric. Acest curent ar fi putut fi redirecționat către rețeaua de distribuție, însă infrastructura nu era pregătită să-l primească. „Și atunci clientul sigur că a zis: cheltuiala asta nu ne interesează, mai ales că nu avem ce face cu curentul.”

Există un progres

Există însă un progres, spune arhitectul, determinat și de cerințele europene. „În ultima perioadă au început să apară cerințe care spun că nu mai e suficient ca o clădire să coste cel mai puțin și să fie construită la limita de jos a calității, mai ales că suntem într-o etapă în care bugetele pot fi atrase în multe feluri. Atunci, clădirile încep să fie un pic mai inteligente. A apărut termenul de cost pe durata de viață a clădirii, care înseamnă că o clădire este cu atât mai bună nu cu cât costă mai puțin s-o faci, ci cu cât costă mai puțin raportat la o perioadă de câteva zeci de ani în care o folosești.”

La Sala Polivalentă din Cluj, dată în funcțiune în 2014, au montat 120 de panouri fotovoltaice. Energia produsă alimentează clădirea și poate fi stocată în acumulatori, pentru perioadele în care energia solară e diminuată.

Tot la BT Arena există și un sistem inteligent de management al clădirii (building management system, BMS), care monitorizează numărul de persoane care intră în sală, în funcție de numărul biletelor scanate. Informația e transmisă către un computer (creierul electronic al sălii) care calculează necesarul de aer proaspăt sau de încălzire, în funcție de numărul persoanelor dinăuntru. „Când ai câteva mii de oameni într-o sală, ei degajă căldură, iar necesitatea de a o încălzi e mai mică.”

E un sistem care ar trebui să existe în orice sală polivalentă, spune Țigănaș, pentru că „e o formulă de economie, de adaptare, de sustenabilitate extrem de deșteaptă, să știi pentru câți oameni aduci aer proaspat, răcorești sau încălzești.”

Managementul apei 

O altă dotare pe care au reușit s-o implementeze încă de la primele construcții a fost managementul apei meteorice: colectarea apei de ploaie de pe acoperișuri în niște rezervoare, pentru a fi folosită apoi la irigarea gazonului și a spațiilor verzi din jur sau pentru rezerva obligatorie pentru incendiu. „Nu consumăm apa din rețea, ci luăm apa de ploaie, o filtrăm și o ținem acolo cât trebuie, sau o folosim pentru irigațiile din spațiul verde exterior sau pentru gazon.”

E un sistem care există și BT Arena din Cluj sau la stadionul Ion Oblemenco din Craiova, însă el trebuie dublat și de o aprovizionare din rețea, pentru că „nu te poți baza doar pe natură”.

Sala Polivalentă din Brașov va fi un gamechanger

Pentru Sala Polivalentă din Brașov, aflată în stadiu de proiectare (și estimată la 83 de milioane euro), au introdus în studiul de fezabilitate mai multe sisteme alternative. Unele active, care țin de sursele de energie alternativă: panouri fotovoltaice pe acoperiș; un sistem de pompe de căldură care scot energie termică din pământ, prin sonde aflate la mare adâncime; un sistem de colectare a apei pluviale, care va iriga un întreg parc cu vegetație.

Altele sunt măsuri pasive, care țin de felul în care e gândită construcția: fațada care nu pierde caldură; spații (parcarea, vestiarele, cabine pentru artiști, spații de aprovizionare, bucătăria) semiîngropate în pământ, care e un foarte bun izolator; o protecție parasolară care va face ca spațiile să nu se încingă foarte mult; sistemul BMS, care face ca sala să știe ce se întâmplă în ea și să reacționeze ca atare prin controlul instalațiilor.

„E un proiect mai costisitor, dar am făcut calculul pe durata ciclului de viață și atunci Consiliul Local și Centrul Național de Investiții au avut ocazia să decidă: facem o investiție mai ieftină, dar care în 20-30-50 de ani va costa mult mai mult decât o investiție mai scumpă inițial, dar care are posibilitatea să coste mult mai puțin pe parcurs, din aceste sisteme combinate? Și au optat pentru a doua variantă.”

Au avut loc și consultări publice și discuții cu specialiști și cu oameni din zona ONG-istică care au interes și preocupari de mediu. Răspunsul primit de către arhitecți a fost: „Dacă facem o sală nouă, s-o facem avansat din punctul ăsta de vedere.”

„Sala Polivalentă de la Brașov, în acest domeniu, după părerea mea, este un gamechanger”, spune Șerban Țigănaș.

Cererea o să scadă prețurile

Progresul din abordarea instituțiilor publice e și un efect al legilor și directivelor europene, crede Țigănaș. „Au început să apară încet, încet în temele de proiect ale clădirilor publice cerințe foarte clare de sustenabiliate. Ăsta e trendul, legislația e foarte importantă. Și mai cred ceva: lucrurile astea sunt cu atât mai scumpe cu cât sunt rare pe piață. Dacă o să fie o practică comună, atunci toți furnizorii de echipamente pot să-și optimizeze costurile, distribuția și o să poți procura ce ai nevoie pentru o astfel de dotare sportivă în condiții mult mai ieftine. Nu va mai fi o lucrare de excepție pentru care trebuie să chemi pe cineva din străinătate pentru că n-ai furnizori locali, și atunci sustenabilitatea începe să fie discutabilă, dacă eforturile sunt atât de mari.”

Pentru următoarele stadioane la care lucrează – Oradea și Bistrița sunt, deocamdată, în faza studiilor de fezabilitate –, „principiul e să încerci să faci fiecare clădire nouă mai bună decât precedenta și să folosești lecția învățată”. 

Ce faci cu un stadion când nu e meci

De sustenabilitatea unei construcții sportive nu depinde doar felul în care e construită, ci și cum e folosită ulterior. „Degeaba faci un stadion sau o sală polivalentă performantă, dacă nu ai o echipă de management la fel de performantă. Nu e vorba doar de talentul de a aduce competiții sportive sau artiști sau de a umple sala cu evenimente profitabile - și asta contează, fără îndoială. Însă conteaza foarte mult felul în care știi s-o folosești, s-o refolosești, s-o întreții.”

Ce faci cu un stadion când nu e meci ține tot de sustenabilitate, spune arhitectul Țigănaș. „Avem o majoritate a timpului în care trebuie să facem ceva cu aceste animale mari, cu acești dinozauri ca să câștigăm bani, ideal, dar măcar să nu pierdem. Fiecare minut pe care un stadion îl trăiește fără să se întâmple ceva e un minut în care ceva se poate degrada; curge timpul și el îmbătrânește și trebuie reparat.”

Scenariul sustenabil înseamnă să folosești acest echipament și pentru alte scopuri decât scopul principal, care ar fi meciul de fotbal, de exemplu. Sălile de sport pot găzdui concerte, evenimente culturale, politice, expoziții în foaiere. Multe au săli de conferință și fac centre de conferință, iar sala polivalentă din Cluj găzduiește și evenimentele de absolvire ale studenților.

Iar un stadion nu este numai ce se întâmplă în interiorul arenei, mai spune arhitectul. „E și zona din proximitate, care are și ea o polivalență, se pot organiza evenimente, se poate face sport, streetfood, foarte multe lucruri pentru copii, deci există o întreagă viață. Cei care au în gestiune încep să învețe ce să facă cu aceste dotări.”