CSM București își asigură prezența în sferturile de finală ale Ligii Campionilor
Multe aspecte au atras, pe bună dreptate, atenția generală a activităților sportive autohtone în cadrul ultimelor douăzeci de zile.
Fără a exagera, putem crea o legătură de succes, inclusiv cu duelul din optimile Europa League arbitrat de o brigadă din România, în care Nicolae Stanciu și Ianis Hagi au contribuit decisiv pentru formațiile lor (în Slavia Praga – Glasgow Rangers 1 – 1).
Fluxul respectiv va continua să-și ridice intensitatea și pentru viitorul apropiat al primăverii. De asemenea, disciplina handbalului nu a făcut vreo excepție și datorită reușitelor înregistrate de o reprezentativă masculină a seniorilor care s-a apropiase de un rezultat memorabil, ținând cont de reperele actualului secol.
Totuși, remiza complet nescontată din Kosovo îi împiedica temporar pe tricolori să se desprindă în cursa către viitorul turneu european continental. Anterior însă, focusarea principală a întregului bătrân continent mergea, fără vreo îndoială, în direcția, feminină a fenomenului. Explicația rămânea suficient de simplu de transpus în cuvinte, prin formarea primului episod eliminatoriu stagional între formații din aceeași țară (atribuit evident și influenței jocurilor rezultatelor prealabile). Pe lângă aspectele respective (care echivalau cu clipe unice în acțiunea de pe semicercurile autohtone), fascinația unei confruntări descrise prin afirmațiile anterioare părea să se transpună natural și într-un posibil simbol al dramatismului.
Considerat de majoritatea persoanelor avizate drept adevăratul cap de afiș din cadrul primului turnir de eliminare al ediției EHF Champions League 2020-2021 – jocul dintre câștigătoarele ultimelor cinci campionate interne – SCM Râmnicu Vâlcea și CSM București, nu părea să atragă decât elemente pozitive asupra handbalului practicat la nivel înalt în interiorul hotarelor României. Ambele formații veneau după perioade în care încercau să îndeplinească o adevărată regăsire. Rata oscilantă a competitivității combatantelor a putut fi observată de-a lungul unei campanii presărate cu momente rarisime. Modalitatea gestionării unui context pandemic atât de volatil prin contribuția primordială a federației europene s-a transpus într-o concluzie prematură (ori relativă) a conținutului fazei grupelor.
Disputele anulate în serie s-au îmbinat cumva halucinant cu cele dezechilibrate, iar deznodământul final a fost că ambele serii urmau să determine o componență integrală și inovatoare a optimilor de finală. Pentru a reitera unul dintre aspectele sugerate anterior, în ciuda unui duel de componența locurilor trei (în Grupa B) și respectiv, șase (în Grupa C), așteptările duble atingeau focusul internațional fiind mai ridicat decât orice altă dublă-manșă. Într-adevăr, pentru cea mai mare parte a două treimi din cadrul înfruntării prime, barometrul standardului a fost realmente depășit.
Orice pasionat care îndrăgește în mod neutru acțiunea de pe semicerc se putea bucura de un spectacol de mare calitate, venit din ambele direcții în cadrul Sălii Sporturilor Traian din municipiul oltean. În pofida mizei enorme, reușitele păreau să se succeadă într-o armonie ideală, atât pentru formația lui Florentin Pera, cât și pentru cea condusă de către Adi Vasile. Doi antrenori cu mari așteptări cărora încrederea managerială le-a fost oferită fără echivoc pentru prelungiri de contract și-au văzut elevele parcurgând de la egal la egal întreaga durată a primelor 30 de minute împotriva agerelor oponente. Avantajul extras de către bucureștence se dovedea unul minim în momentul intrării la cabine. Cele 22 de sportive disponibile și-au ilustrat atât devotamentul, cât și calitatea pe parchet. Ulterior, improbabilitatea secvențelor ce aveau să urmeze era dificil de exprimat în cuvinte. Treptat, vizitatoarele reușeau să-și pună amprenta dominatoare asupra primei manșe. Prin intermediul principalelor artizane din jocul defensiv, productivitatea vicecampioanelor s-a accentuat vizibil. În același timp, răspunsul livrat de către exponentele continuatoare a Oltchimului se disipa treptat la nivelul ambelor faze. Totuși, diferența de pe tabelă devenea majoră fără ca așteptările să ducă neapărat în acea direcție. Chiar și astfel însă, realitatea surprindea treptat un alt aspect al tabelei. CSM aborda la maximum fiecare acțiune, drept pentru care un ecart de șase lungimi nu a fost considerat ca fiind suficient. Cristina Neagu își ghida excepțional coechipierele, cu aportul Barbarei Lazović ajungând la 13 reușite. După ultima sa izbândă finalizată chiar printr-o aeriană excepțională, un contraatac gestionat de o manieră ideală ducea deficitul gazdelor la nouă unități.
Înfrângerea suferită de SCM Râmnicu Vâlcea (cu 24 – 33) a fost a doua cea mai dură a stagiunii internaționale. De asemenea, diferența uriașă, marcată prin uluire chiar și de către Cristina Neagu, nu avusese vreo echivalență în istoricul recent al confruntărilor directe. În aceeași, măsură, la fel de important de scos în evidență ar fi că precedentul reper sugera o discrepanță de cinci goluri, înregistrată chiar în Liga Națională, pe 18 februarie. Desfășurarea surprinzătoare a partidei din optimi a fost una aducătoare de multe întrebări pentru Florentin Pera.
Planul tactic defensiv a dat roade doar în cadrul primelor aproximativ 45 de minute. Parțialul de grație al tigroaicelor nu făcea altceva decât să aducă la realitate unul dintre cele mai interesante scenarii analizate de tehnicianul venit la Vâlcea din vara lui 2018. El explica ideea că, un duel de o așa factură a importanței nu putea fi tranșat timpuriu nici măcar de o victorie de peste zece lungimi. La câteva ore de la acea afirmație, formația tehnicianului reșițean se afla la limita negativă (aproximată) a predicției. Deși auspiciile nu promiteau o posibilitate largă a unei răsturnări, atitudinea vâlcencelor rămânea nealterată.
În schimb, vicecampioana Ligii Florilor aborda o perspectivă prudentă, ilustrată chiar de propriile protagoniste, printre care și căpitanul obișnuit al tricolorelor. Scăderea concentrării devenea un element imposibil de ignorat pentru formația sa de club, care a fost martora unei sinusoide rar întâlnite pentru echipe de calibru. Victoria din Râmnicu Vâlcea era urmată în campionatul intern de o remiză uimitoare, bifată de Universitatea Cluj, actuala ultimă clasată a principalului front competițional intern. Prin urmare, un rezultat atât de surprinzător putea adăuga o doză supliment de suspans confruntării decisive pentru stabilirea reprezentantei României în cadrul sferturilor EHF Champions League.
Un week-end handbalistic de marcă pentru Sala Polivalentă din București (care urma să cosemneze și a doua dispută masculină dintre România și Kosovo, în preliminariile Campionatului European de Handbal Masculin din 2022) începea cu o nouă poveste la fel de fascinantă. Deținătoarea coroanei fetelor era așezată împotriva improbabilului contra unei adversare ce a arătat superior în urmă cu o săptămână. Însă, speranțele construiau baza remontărilor într-un sport dinamic de echipă.
Prin contrast, fosta câștigătoare a Ligii Campionilor din 2016 nu voia să lase nicio urmă de dubiu în privința unei calificări ce îi stătea la îndemână. Încă de la începutul returului, agresivitatea bucureștencelor se remarca subit. Nemulțumindu-se cu avantajul general de nouă lungimi, jucătoarele ce au strâns 20 dintre cele 33 de reușite capitoline în Oltenia, forțau imediat către acel deziderat. Cristina Neagu rămânea motivată, creându-și permanent oportunități clare. Până atunci, însă, formația oaspete și-a asumat în integralitate misiunea de a materializa o revenire excepțională. La capătul primelor cinci minute, elevele lui Florentin Pera înscriau primele trei reușite ale duelului retur. Replica venită de la CSM s-a rezumat majoritar în creativitatea neîntrecută ale celor două intermediare. Chiar dacă, lucrurile au stat în acea manieră, disponibilitatea la efort arătată de celelalte colege scădea serios, mai ales în dispozitivul defensiv.
În schimb, luciditatea cedată de protagonistele Olteniei, parcă cedată pe propriul parchet continua să se arate la mare înălțime. Iryna Glibko, alături de coechipiera cu cel mai ridicat aport creativ, Kristina Liščević, izbuteau să desfacă apărarea oponentă cu o ușurință greu de imaginat în urmă cu aproximativ șapte zile. Inițial, prestațiile goakeeperului titular al tigroaicelor a diferențiat enorm față de jocul precedent, inclusiv din cauza lipsei protecției. Ceea ce se extindea către un avantaj de patru lungimi a fost moderat către jumătatea actului I în principal mulțumită realizărilor Barbarei Lazović și respectiv celei mai valoroase sportive române de pe semicerc. Izbânzile Cristinei Neagu (6 la număr) mențineau calculele calificării sub control pentru echipa sa. Construcțiile pozitive din partea vâlcencelor își atingeau scopurile din toate ariile parchetului. Mireya González și Cristina Florica s-au evidențiat suplimentar într-o secvență primă ce se putea dovedi perfectă. Totuși, două aruncări de la șapte metri au fost neutralizate de către Denisa Dedu sub auspiciile creării unui avans maxim de șase goluri. Intervențiile charismaticului portar născut la Brașov s-au dovedit providențiale în condițiile în care execuțiile din cealaltă jumătate de teren se recalibru în ultimele minute ce precedau intrarea la vestiar. Deși au arătat drept lotul mult superior din punctul de vedere al determinării, deficitul la general înregistrat de SCM rămânea considerabil, scorul la jumătatea returului se prezenta cu 11 – 15.
Nu trebuie uitat însă, că dacă primele 30 de minute din sâmbăta returului reliefau un aspect evident, acela era că forța jocului unei echipe campioane nu trebuia a fi subestimată. Speranța era vizibilă fără îndoială prin modul în care outsiderele evidente ale hârtiei au evoluat chiar de la prima posesie disponibilă. În ciuda unor oportunități de a complica mult ecuația accederi în sferturi, câteva detalii păreau să facă diferența între un ecart promițător și o diferență liniștitoare susținută de bucureștence. Debutul reprizei secunde se prefigura pivotal deoarece primul atac aparținea reprezentantelor capitalei. Optând pentru un dinamism superior, gazdele au forțat pentru recăpătarea controlului contextului cumulat. Primele reușite ajunse în plasa Dacianei Hossu reduceau simțitor șansele oaspeților din Sala Polivalentă. Fără să cedeze vrun moment, sportivele ce plănuiau să ducă în viitor scânteia Oltchimului continuau să preseze constant asupra puternicei linii de 9 metri adverse.
În același timp, intensitatea contactelor din interiorul suprafețelor de pedeapsă creștea simțitor, patru eliminări distincte inclusiv în actul final pentru atletele lui CSM. Cristina Neagu a fost la rândul ei eliminată, moment ce a acutizat o perioadă considerabilă fără ca gazdele să găsească poarta adversă. Intervalul ce era extins (și pe fondul unei duble inferiorități) dincolo de șapte minute le-a permis adversarelor a spera din nou. Florentin Pera își vedea protejatele executând atent, apropiindu-se la doar trei unități de calificare, obiectiv pentru care devenea obligatoriu un succes dincolo de marja a nouă lungimi.
Ritmul handbalistelor cu echipament negru devenea sacadat cu fiecare posesie ce trecea, însă o acțiune pe cont propriu, finalizată de aceeași Cristina Neagu, urma să încline balanța către tabăra căpitanului tricolorelor. Presate serios de timp și de creșterea energiei adverse, jucătoarele din Vâlcea nu au mai găsit soluțiile optime în a se apăra la eficiență maximă. În măsură ce soarta dublei întâlniri devenea pecetluită, acțiunile spectaculoase se înmulțeau. Marcatoarea de top a confruntării rămânea, precum în tur, purtătoarea tricoului cu numărul 8 al echipei vicecampioane a Ligii Naționale. Cea mai valoroasă handbalistă a României aduna în total alte 11 goluri din 13 tentative, prin care fosta Campioană a Europei își asigura prezența printre ultimele opt combatante ale actualei campanii din cadrul EHF Champions League 2020-2021, cu un scor general de 54 – 51 (33 – 27 ; 21 – 27). În drumul către Final Four, turneu programat la Budapesta, tigroaicele vor înfrunta CSKA Moscova. Formația rusă răsturna pe teren propriu rezultatul negativ de la Ljubljana pe măsură ce conturile se încheiau în Sala Polivalentă.
Chiar dacă soarta finală a dublei-manșe ce a rescris într-o măsură importantă istoria handbalului feminin autohton nu a fost hotărâtă în urma unor segmente dramatice, ambele grupări române au etalat propriile atuuri la nivelul suprem. Analizând pentru o ultimă instanță, concluzia manșei inaugurale s-a arătat în final insurmontabilă. După un efort mai mult decât lăudabil, SCM Râmnicu Vâlcea și CSM București s-au implicat în 120 de minute memorabile, din care proiectul capitolin a prevalat meritoriu, fără a evita complet suferința de formă, la capătul a două înfruntări cu dinamică opusă.
Surse:
Comentarii