Diana Pirciu a înțeles cât de mare poate fi impactul sportului în comunitate în anii în care a studiat în SUA, la Universitatea McNeese State University din Louisiana, unde a primit o bursă de tenis. Jucând pentru echipa facultății, al cărei căpitan era, a fost implicată în proiecte de CSR și a participat la competiții caritabile, unde sportivii strângeau bani ca echipa să poată participa la turnee.

I-a plăcut sentimentul de responsabilitate pe care-l avea când îmbrăca echipamentul universității, cât de admirați erau sportivii și felul în care comunitatea se coagula în jurul sportului local. Și-a dat seama că asta vrea să facă mai departe: să construiască proiecte care îmbină sportul cu educația și care au un impact pozitiv în societate, dar acasă, în România. A înțeles că nu va ajunge o mare campioană în tenis, mai ales că trecuse printr-o accidentare, dar că poate face performanță în alt domeniu.

Acum are 28 de ani și lucrează la Federația Română de Fotbal ca project manager în departamentul de CSR, unde desfășoară proiecte de incluziune și diversitate, de mediu sau de educație prin sport, cum e Youth Council, ajuns la a șasea ediție, care-și propune să creeze o comunitate de lideri care să producă schimbări pozitive în sport, sau Academia Națională de Fotbal, o platformă de e-learning recent lansată care-și propune dezvoltarea educației sportive.

De doi ani, lucrează în paralel și pentru EURO 2020, ca manager de voluntari. Împreună cu o echipă formată din Tudor Lupu, Ștefania Baciu și Andrei Angelescu, coordonează 850 de voluntari care, începând din 13 iunie, vor oferi suport pentru cele patru meciuri găzduite de București din cadrul Campionatului European de Fotbal.

Înainte de startul turneului, EURACTIV a discutat cu Diana despre importanța voluntariatului, impactul pe care-l poate avea turneul în România, rolul social al fotbalului și proiectele de mediu pe care-și dorește să le implementeze la Federație.

Povestește-ne despre programul de voluntariat

Avem 850 de voluntari, e cel mai mare program de voluntariat din fotbal de la noi. Cum îmi place să zic: chiar dacă nu avem echipă națională (calificată la Campionat), avem echipă națională de voluntari. E unul din cele mai bine construite proiecte de voluntariat, pentru că se face de foarte mult timp la nivel european. Campania de recrutare am făcut-o în 2019, au aplicat 2.600 de voluntari, din care am selectat 900.

În 2020, eram gata cu două luni înainte să vină pandemia. În ianuarie aveam toți voluntarii distribuiți în roluri, cu mailurile primite, știau deja ce trebuie să facă. Când a început pandemia, am făcut un plan de retenție, ne-am văzut online în zilele în care ar fi trebuit să fim la meciuri, am încercat să-i ținem aproape. Am păstrat cam 60% din ei, pentru că unii au plecat din oraș, alți au trecut în clasa a opta și au examene, și am mai deschis un call de înscriere în toamnă.

Sunt și voluntari de 65 ani, îl avem în echipă pe unchiul fotbalistului Alex Pașcanu, sau pe fostul fotbalist Nana Falemi. Sunt mulți peste 50 de ani, părinții mei sunt aici, să vadă cum e, pentru că nu avut ocazia în tinerețe. Toată lumea are ocazia să crească și să învețe.

Vreau să fim un exemplu pentru România, pentru că sunt foarte multe lucruri care se întâmplă cu ajutorul voluntarilor, inclusiv campania de vaccinare, maratonul. Și nu se știe că oameni n-au fost plătiți să fie acolo și că o fac pentru că își doresc să fie bine. Și vreau să mă folosesc de vizibilitatea dată de EURO să putem fi o voce pentru voluntari în general - și pentru ce va mai urma, dar și pentru reglementări legislative.

Crezi că EURO2020 poate aibă un impact pozitiv la noi, chiar dacă România nu joacă?

Da, eu sunt convinsă că o să aibă un impact pozitiv. Există tren, există stadioane noi, există mulți oameni îmbrăcați în turcoaz (n.r: culoarea turneului). Sunt oameni care o să vină în vizită, o să vorbească despre România. România e pe harta întregii lumi pentru că se organizează la București meciuri.

Cred că ar trebui să fim mândri, noi ca români, că facem asta. Și mai sunt evenimente mari care se întâmplă și despre care trebuie să se audă, că e un festival de film sau un festival de case pasive care o să fie în 2023 aici. Chiar cred că ar trebui să fim mândri, e o dovadă că putem să mai atragem astfel de evenimente aici, când poate va fi și România. 

Ce urmează după EURO?

Am muncit mult în ultimii ani ca să pregătim EURO, dar și terenul de după EURO. Nu poate fi doar EURO și gata. Vrem să facem proiecte de educație, de protecția copilului, vrem foarte mult să facem proiecte de CSR în zona de mediu. Mi se pare un punct foarte bun de atins, pentru că noi, organizând evenimente sportive majore, putem să facem reciclare selectivă la meciuri, să nu mai folosim pahare, sticle de plastic, sunt foarte multe lucruri de îmbunătățit. Pentru asta atragem fonduri europene, avem deja un proiect și urmează încă unul.

De ce e importantă direcția asta, preocuparea față de mediu, pentru fotbal?

Mi se pare că suntem un exemplu pe toate zonele - voluntariat, educație - și putem sa schimbăm lucruri și aici, mi se pare că putem avea o voce și în zona asta. Eu cred că orice proiect național trebuie să implice fotbalul, pentru că are un impact social atât de mare și pentru că sunt atât de mulți oameni implicați: urmăritori, sponsori, participanți. Atenția publică este către fotbal. Și nu putem fi nici noi mai prejos, dimpotrivă, vrem să fim un exemplu.

Pe platforma de e-learning, Academia Națională de Fotbal, e o scuză că e fotbalul în principal, dar vrem s-o extindem la toate sporturile. Cursul de protecția copilului poate fi făcut de către oricine. De asemenea, de ce să nu facem un curs despre cum să faci un eveniment zero waste? Noi facem pentru membrii noștri afiliați, care sunt 281, dar de ce să nu mergem la toate federațiile?

„Vocea fotbalului, și impactul lui, sunt foarte mari, pentru că și în cel mai mic sat se joacă fotbal. De asta simt că e atât de mare oportunitatea și că e important să continuăm și după turneu, să vedem ce lucruri mărețe mai putem să facem.”

Mi se pare că trebuie să ne educăm; ce știm despre ecologie? Ce știm despre energie solară? Ce știm despre waste management? Și câți dintre noi știm? Hai să-i educăm pe oameni. Dacă oamenii care consumă fotbal știu, ei se duc acasă, vorbesc cu soția lor, cu copilul lor. Sau prin copii, care se duc acasă și spun: „Mami, nu mai arunca sticla în gunoiul ăsta, că eu am învățat la fotbal că avem coșuri separate”.

Ăsta e un exemplu foarte bun și o rută de educație foarte bună pe care vreau s-o extind, cum terminăm cu EURO. Pentru că noi mergem mereu la părinți, dar părinții sunt foarte greu de educat. Daca n-au învățat atâta timp, mai greu să fie foarte dornici. Însă copiii, când o să crească, o să zică: am crescut în spiritul ăsta.

Și cum vă propuneți să faceți asta?

În primul rând, ce-mi doresc foarte tare pentru vara asta e să avem cursuri de nutriție pentru copii, pe platforma educațională: meniuri date de nutriționistul echipelor naționale, adaptate pentru nivelul de antrenament pe care-l faci. Deci exerciții și nutriție pentru copii.

Iar imediat după, cursul de educație de mediu. Să fie trei principii pentru copii: să nu-ți faci rău ție, să nu faci rău celuilalt, să nu faci rău mediului. Hai să le zicem asta copiilor, ce înseamnă să nu faci rău mediului: să nu arunci hârtia pe jos, s-o ridici dacă e acolo, să nu lași apa să curgă, să stingi lumina. Și putem să adaptăm asta foarte frumos la fotbal: stinge lumina în vestiar. 

Eu cred că avem putere în sensul ăsta, mai ales că ei sunt foarte digital media, pot intra pe platformă, își fac un cont, se uită, apoi ne vedem cu toții și facem un seminar față în față, când se poate.

În ce alte direcții vă îndreptați atenția?

Mediul e una dintre ele, incluziune și diversitate e a doua, unde lucrăm cu copii cu sindrom Down și autism. Am inițiat naționala de nevăzători, avem teren pentru ei și îi susținem cu mingi și echipamente în toate școlile care fac asta. Avem și Cupa Diversității, un turneu pentru minoritățile etnice din România, care-și propune să combată discriminarea prin sport.

Apoi, e programul de educație și voluntariat. Avem un proiect european pe care tocmai l-am câștigat, împreună cu încă două federații și cu un institut de cercetare din Anglia, care vor să studieze impactul voluntariatului în sport în Europa, și mai ales în Europa de Est, astfel încât să crească oportunitățile: să facă o hartă, un hub, o platformă unde poți să găsești evenimente. Asta vrem să facem și noi.

Ce-mi doresc eu ca legacy la EURO e ca majoritatea voluntarilor să rămână în team behind the team (echipa din spatele echipei), proiectul de voluntariat a Federației Române de Fotbal. Iar apoi, în funcție de zona din care sunt - mulți sunt din Ploiești, Craiova, Pitești - să găsească oportunități de voluntariat în zonă: ori la o asociație județeană de fotbal, ori la un club, ori chiar la evenimentele noastre de acolo. Trebuie să-i conectăm, pentru că sunt mulți voluntari care poate nu știu că sunt voluntari, mulți muncesc la cluburi, poate e un părinte care udă terenul, și vrem ca ăsta să fie un prilej de mândrie: fac voluntariat, cât de tare, bravo!

Cum vezi rolul social al fotbalului? 

Mi se pare incredibil că fotbalul are așa o mare voce. Acum, sunt neutră, că nu mă uit la ce se scrie, dar și când e de rău, se scrie atât de mult încât mi se pare că e o dovadă că mesajul ajunge la foarte mulți oameni. Bineînțeles că trebuie calculat impactul pe care-l are, că awareness e ceva și impactul e altceva.

Însă eu cred că dacă ești foarte transparent în decizii, despre de ce faci lucrurile astea să se întâmple - de ce vrei să faci proiecte educaționale, de ce vrei să faci un curs de mediu pentru copii - dacă ești transparent, oamenii tind să aibă mai multă încredere. 

Vocea fotbalului, și impactul lui, sunt foarte mari, pentru că și în cel mai mic sat se joacă fotbal. De asta simt că e atât de mare oportunitatea și că e important să continuăm și după turneu, să vedem ce lucruri mărețe mai putem să facem.