Mai întâi orientându-ne spre Conferința de Vest, remarcăm cum Phoenix Suns, o formație revenită în postsezon după unsprezece stagiuni, se află deja la un singur pas de ultimul act; după eliminarea deținătoarei titlului, L.A. Lakers (în 6 partide), și, ulterior, a formației ce tocmai a dat MVP-ul campaniei regulate, în Nikola Jokić. De asemenea, concitadina campioanei ce va fi detronată în iulie, încearcă să devină prima formație ce răstoarnă soarta a două serii consecutive de la 0-2 (către cea dintâi finală de conferință din istoria clubului). 

Entuziasmul cu privire la concluzia campaniei în curs pornește dinspre faptul că indiferent care va fi numele laureatei, va rezulta un triumf așteptat cel mai devreme din 1983. Interesant este și că, dintre toate pretendentele rămase în cursă, foste încununate ale succesului (în număr de trei) se regăsesc doar în sfera estică a ligii.

Printre ele, nu se numără până acum și Brooklyn Nets, franciză care a fost relocată sub aceeași denumire din New Jersey, începând cu toamna anului 2012. După numeroase tentative de a se implica activ în influența sportivă a complexului newyorkez, oportunitatea cu adevărat imensă avea să se ivească în 2019. Atunci, un Kevin Durant indisponibil pe termen mediu din cauza accidentării la tendonul lui Ahile, decidea să sosească împreună cu Kyrie Irving, la Barclays Center, pentru declanșarea unui nou capitol al carierei sale. Desigur, așteptările grozave au fost menajate până când ambii protagoniști menționați au fost complet apți.

După debutul propriu-zis al stagiunii, devenea mai mult decât evident, cu fiecare minut care trecea pe parchet, că dublul MVP al finalelor (din 2017 și 2018) se îndrepta către capacitățile maxime pe care le etala înaintea celei mai dificil de gestionat accidentări pentru un baschetbalist. Abilitățile sale de a puncta din orice loc al unui teren utilizând în principal aruncările au fost prea puțin afectate de o pauză competițională de 18 luni. 

Astfel că, sub asemenea semne, Nets erau plasați printre favoritele certe la cucerirea titlului. Doar că oportunitatea de a duce perspectiva către un alt nivel era disponibilă pentru managerul formației, Sean Marks, utilizând talentul deja acumulat de-a lungul ultimilor ani. 

Dorința exprimată constant de James Harden de a părăsi Houston nu se diminua deloc în urma unei demarări sub așteptări a texanilor. În consecință, după aproximativ o lună de așteptare (referindu-ne în regim competitiv), cel mai larg transfer din istoria NBA se realiza spre a-l aduce pe bărbos la Barclays Center.

Pentru ca mutarea să aibă loc în termeni regulamentari financiar, pe lângă Nets și Rockets, au mai fost implicate atât Indiana, cât și Cleveland. Cu alte cuvinte, 12 jucători își schimbau locațiile între cele patru structuri pentru definitivarea unui moment ce promitea să contrabalanseze, măcar pe hârtie, raportul de forțe în NBA.

Având (în cel mai pesimist caz) trei dintre cei mai bine cotați cincisprezece atleți ai ligii, care excelau în orice departament al jocului ofensiv, al producerii de puncte din aruncări, pătrunderi ori din abilitatea de creație), în Durant, Harden și Irving, franciza din Atlantic Avenue devenea principala atracție a publicului. Evident, circumstanțele formării unei așa-numite superechipe atrag o atitudine polarizantă din partea pasionaților ligii. Liderul formației newyorkeze era deplin conștient de realitatea respectivă, către care vom reveni.

Până atunci, în ciuda unui trio ofensiv cum probabil nu s-a mai văzut, membrii săi, aflați încă în perioadele de vârf ale carierelor, nu au avut parte de sudarea legăturilor comune de joc.  Diferitele probleme înfruntate de fiecare dintre ei, au însemnat că Steve Nash, fostul legendar conducător de joc din Dallas și Phoenix, debutant ca tehnician, i-a putut folosi împreună pentru doar nouă partide ale sezonului regulat.

Odată cu startul playoffului, parametrii optimi fizici păreau bifați pentru o echipă care acumulase alte două nume de marcă, rămase libere de contract în mijlocul sezonului, în perioada specifică de buyout. Dacă Blake Griffin s-a integrat cu succes în lot, LaMarcus Aldridge era nevoit să se retragă abrupt din pricina unor probleme subite pe fond cardiac.

Chiar și în absența sa, Brooklyn avea suficiente argumente pentru a-și domina orice adversar, la capacitate maximă. Încheind cu al șaptelea record al Conferinței de Est, o echipă din Boston afectată serios de accidentări nu a putut să facă față asaltului newyorkez condus de cei trei artizani ai ofensivei. Celtics erau învinși după cinci partide, iar următorul obstacol se anunța mult mai capabil de a concura la nivel înalt. 

Milwaukee Bucks veneau din prima rundă după eliminarea fără meci cedat a vicecampionilor în exercițiu, din Miami. Doar că nici măcar aplombul respectiv nu împiedica un control deplin ilustrat de Nets, în primele două partide ale seriei semifinale, în ciuda faptului că accidentările își făceau din nou apariția la nivel înalt.

James Harden s-a aflat pe parchet pentru mai puțin de un minut în partida inaugurală, pe care o părăsea cu un disconfort vizibil în zona coapsei. Chiar și în aceste condiții, oaspeții de la Barclays Center nu au găsit vreun răspuns în a rămâne aproape de adversari.

Reveniți pe propriul teren, ei au avut nevoie de un deosebit efort defensiv, dar și de ceva pentru a nu fi conduși cu 3-0 la general. Giannis Antetokounmpo și Khris Middleton își purtau colegii către o primă victorie. Meciul al patrulea însă, părea să schimbe complet focusul seriei, după ce Kyrie Irving ateriza nefericit în sfertul secund, părând să își accidenteze grav glezna stângă. Rămas fără sprijinul principalului partener, Kevin Durant încerca fără succes să mențină șanse viabile echipei sale.

Brusc, un sezon ce avea așteptări uriașe în Brooklyn, depindea aproape exclusiv de nivelul atins de KD. În condițiile în care Harden nu era nici pe departe cert pentru a reveni curând pe parchet, întreaga responsabilitate urma să treacă pe umerii unuia dintre cei mai talentați jucători din istorie.

Din iulie 2016, Kevin Durant a fost deseori criticat pentru că s-a alăturat unei echipe care a fost atât de aproape să fie încoronată drept cea mai de succes a modernității, referindu-ne la Golden State Warriors, care atinseră finala alături de 73 de victorii în sezonul precedent.

Prezentul, fie că a dorit sau nu, îl plasase într-o situație nu cu mult diferită. Talentul atât de mare acumulat în Brooklyn îi ștergea din oportunitățile de afirmare absolută lui Durant. Meciul 5 contra lui Milwaukee, cu semifinala de conferință egală la 2 îi oferea o asemenea oportunitate de a-și arăta complet resursele, fără un suport copleșitor. În ciuda așteptărilor, Steve Nash avea să îl poziționeze în formula de start, deși accidentarea sa nu putea să fie tratată complet după doar nouă zile de refacere. Cel mai bun marcator al ligii din precedentele trei sezoane nu își putea aduce impactul în atac decât într-o minimă măsură.

Câștigând ultimele două întâlniri și având totalmente elanul de partea lor, Bucks demarau foarte solid jocul, mai ales în faza defensivă. Ghidați de eforturile unui tenace P.J. Tucker asupra lui Durantula, jucătorii pregătiți de Mike Budenholzer permiteau doar patru coșuri din acțiune oponenților, drept pentru care se desprindeau rapid la 14 lungimi după sfertul inaugural. Singura situație a avantajului gazdelor era bifată la capătul prime acțiuni a jocului, finalizată cu două puncte de Kevin Durant. Ulterior, un parțial de douăsprezece puncte fără răspuns al oaspeților dădea tonul primei perioade.

Cea de-a doua îi vedea pe atleții din Wisconsin la fel de hotărâți în a menține controlul disputei. În ciuda eforturilor vizibile ale gazdelor, deficitul lor rămânea unul major, extins la cel puțin 10 unități pe întreaga durată a restului reprizei. Principalul marcator al înfruntării era confortabil șeptarul lui Brooklyn, dar ajutorul mai consistent era necesar după revenirea de la cabine.

Un Jeff Green extrem de focusat avea să i-l ofere în sfertul terț, el transformând alături de Blake Griffin cinci aruncări de la distanță venite ca urmare a paselor distribuite de KD. Cei doi veterani urmau să combine pentru un uriaș cuantum de 44 de puncte.

Vâzându-și colegii recăpătând încredere, Durant colecta o recuperare după alta, împlinind o latură a jocului său neexploatată în totalitate pentru un atlet de 2,06 m. Posibilitatea unui rar triple-double se înfiripa pentru ei, dar obiectivul principal era încă departe de atins. Pe măsură ce ofensiva lui Milwaukee începea să se precipite, reușitele sale venite fără greșeală din acțiune reduceau dezavantajul de la un maxim de 17 puncte la doar două posesii, înaintea ultimelor 12 minute.

Asaltul susținut al gazdelor continua sub privirile unui public entuziasmat, care treptat era martorul unei seri iconice. Înscriind alte 15 unități pe tabelă în primele cinci minute ale actului final, protagonistul întâlnirii își aducea echipa în avantaj pentru prima oară de la acel reper de 2-0. Atunci când principalul său apărător era susținut, mai rar decât ar fi fost nevoie, atletul originar din Washington răspundea reperând coechipierii liberi. A zecea pasă decisivă era livrată la mijlocul sfertului, moment în care 15 recuperări erau deja bifate. 

Într-un final de joc ajuns echilibrat, momentul memorabil a părut să fie reprezentat de ultima sa reușită din acțiune. Aruncarea de la distanță, contestată de trei adversari pe finalul cronometrului de atac îl ducea la 46 de unități. 

Cea mai bună performanță a carierei în playoff era bifată ca puncte marcate, însă putea fi insuficientă pentru victorie. Giannis Antetokounmpo a avut șansa egalării în ultimele 25 de secunde, însă balonul scăpat de grec a fost cules de același Kevin Durant. 

O ratare de la linia de fault, care se adăuga necaracteristic unui total de trei, ajungea să îl priveze de atingerea celor 50 de puncte. Rămânând cu 49, alături de 17 recuperări și 10 pase decisive, el devenea primul jucător din istorie ce a reușit să atingă asemenea repere (45+15+10) într-un joc de postsezon, în care nu a părăsit deloc parchetul. LeBron James era ultimul care evolua toate minutele regulamentare, în partida decisivă a finalei de conferință, dintre Cleveland și Boston în 2018. 

Damian Lillard, cu cele 55 de puncte realizate pentru Portland într-o altă noapte istorică (a recordului coșurilor de trei puncte dintr-un duel de playoff; 12 după două reprize suplimentare) și Jayson Tatum, prin cele 50 marcate tocmai împotriva lui Brooklyn), stau superior față de KD, ca pură statistică. Dar, momentul și maniera ei oferă un context complet aparte reușitei sale (precum stau lucrurile și în cazul lui Devin Booker, care a încheiat parcursul campionilor în exercițiu cu 48 de puncte izbutite într-o deplasare în Los Angeles).

Demonstrând că se poate ridica la înălțimea unui moment poate și mai dificil de gestionat, un exponent consacrat al baschetului și-a ghidat formația către o victorie esențială, într-o manieră legendară – cu doar 6 încercări irosite din 23 – fără Kyrie Irving și fără ca James Harden să înscrie mai mult de un coș din acțiune, în 46 de minute completate pe parchet.

Chiar dacă seria dintre Brooklyn Nets și Milwaukee Bucks este departe de concluzie în semifinalele Conferinței de Est, balanța s-a înclinat din nou, după un electrizant 114-108, favorabil grupării care urmărește primul titlu ei NBA. Pentru Kevin Durant, o a treia astfel de distincție, venită în urma unor prestații în contexte măcar apropiate celui de joi, îi va susține în totalitate cauza pe care o urmărește de 14 ani petrecuți în liga nord-americană: recunoașterea incontestabilă drept cel mai valoros baschetbalist al planetei.