Versiunea originală poate fi citită aici, iar Ministerul Afacerilor Externe de la București a publicat traducerea integrală a editorialului:

„Recentele atacuri teroriste desfășurate în cursul serii de 13 noiembrie la Paris, în urma căruia au murit cel puțin 120 de persoane, reprezintă o mărturie tragică a omniprezenței terorismului în lumea actuală. Numai în acest an, adepți ai extremismului violent au omorât oameni nevinovați în numele religiei sau al politicii în Franța, Tunisia, Kenya, Israel, Nigeria și bineînțeles în Siria și Irak - pentru a menționa doar câteva țări. Amenințarea terorismului s-a strecurat în lumea modernă ca Moartea Neagră în Europa Evului Mediu, iar eradicarea sa a devenit un imperativ global.

Comunitatea internațională a fost și rămâne constant preocupată de amenințarea terorismului. Statele au adoptat legi în domeniul securității naționale și au înființat unități speciale de culegere de informații și de poliție pentru a-i opri pe făptuitori și pentru a descuraja actele teroriste. De asemenea, au completat aceste eforturi prin încheierea de tratate internaționale și regionale, precum și de acorduri bilaterale.

Și totuși nu există până în prezent niciun organism juridic universal prin care terorismul să fie combătut la nivel internațional, cu toate numeroasele încercări în acest sens. A venit timpul să schimbăm această stare de fapt!

Demersurile în direcția combaterii terorismului la nivel internațional au început în urmă cu aproape 90 de ani. Încă din 1926, România - primă țară din lume care a introdus în Codul Penal infracțiunea de terorism - a cerut Societății Națiunilor să <<aibă în vedere elaborarea unei convenții prin care terorismul să fie incriminat la nivel internațional>> .

Însă abia în 1934, în urma asasinării regelui Alexandru I al Iugoslaviei și a ministrului de externe francez Louis Barthou, Societatea Națiunilor a făcut primul pas în vederea creării unui mecanism judiciar internațional de combatere a terorismului. Un grup de experți a elaborat Convenția cu privire la pedepsirea și prevenirea terorismului și Convenția pentru crearea unei Curți Penale Internaționale. Ambele Convenții au fost semnate de către 24 de state și ratificate de unul singur, dar izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a făcut ca niciuna dintre cele două Convenții să nu intre în vigoare.

Până în prezent, au fost semnate 19 convenții <<sectoriale>>  privind terorismul, care acoperă, printre altele, atentatele teroriste cu bombă, terorismul nuclear, finanțarea terorismului, actele teroriste împotriva securității aeriene și maritime, precum și actele teroriste împotriva persoanelor care beneficiază de protecție la nivel internațional. Dar nu există un mecanism internațional de combatere a terorismului sub toate formele sale.

Eforturile de a crea un astfel de mecanism legal s-au lovit de dezacordurile dintre state, mai ales cu privire la definirea terorismului și cu privire la includerea faptelor comise de forțele armate și de mișcările de eliberare națională. Mai recent, o încercare de includere a infracțiunii de terorism în competența Curții Penale Internaționale (CPI) de la Haga a fost abandonată ca urmare a lipsei unei definiții universal acceptate și a volumului de muncă suplimentar pe care cazurile de terorism l-ar fi generat pentru Curte.

În acest context, în care atentatele teroriste au devenit tot mai frecvente, crearea unei instanțe internaționale pentru combaterea terorismului este mai importantă ca niciodată. În februarie 2015, România a propus înființarea unei Curți Internaționale împotriva Terorismului (CIT) și, împreună cu Spania, a demarat un proces comun de consultări, care sperăm că va avea ca rezultat final crearea unei astfel de Curți. O astfel de instanță ar avea competența să aducă în fața justiției orice act de terorism săvârșit după înființarea sa, oferind astfel asistența extrem de necesară pentru statele cu sisteme juridice mai puțin performante și reprezentând totodată un factor de descurajare pentru potențialii teroriști.

CIT ar avea competență complementară atât instanțelor naționale, cât și CPI, intervenind numai atunci când autoritățile naționale nu pot sau nu doresc să judece un astfel de dosar referitor la acte de terorism sau atunci când crimele comise nu intră în competența CPI. Curtea ar avea un procuror și un număr rezonabil de judecători, reflectând o reprezentare echilibrată a principalelor sisteme juridice ale lumii, o reprezentare geografică echitabilă și egalitatea de gen. De asemenea, Curtea ar putea beneficia și de o forță multinațională de poliție sau securitate în măsură să acționeze dacă un stat nu poate sau nu dorește să coopereze pentru strângerea probelor împotriva acuzaților.

Înființarea Curții s-ar putea realiza pe baza unui tratat internațional sau a unui act cu caracter obligatoriu al Organizației Națiunilor Unite, pentru a asigura caracterul universal al jurisdicției sale. Ar putea fi, cel mai bine, creată printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU, înființarea Tribunalelor Penale Internaționale pentru Iugoslavia și Ruanda, precum și a Tribunalului Special pentru Liban putând servi ca precedente în acest sens.

Cu siguranță că o astfel de inițiativă trebuie să depășească anumite dificultăți juridice, poate cea mai importantă fiind aceea de a ajunge la un consens asupra definiției infracțiunii de terorism. În acest scop, propunem o abordare care să se concentreze pe <<numitorul comun>>. În afară de includerea actelor de terorism asupra cărora deja s-a ajuns la un acord în convențiile sectoriale existente, competența CIT se va putea baza pe dreptul internațional cutumiar, luând în considerare intenția de a comite o infracțiune (intenția specifică de a răspândi frica sau de a constrânge autoritățile), precum și gravitatea crimei și caracterul internațional al acesteia.

Înființarea Curții Internaționale împotriva Terorismului și legitimarea acesteia va necesita sprijinul societății civile, al mediului universitar, precum și al publicului larg. Obținerea acestui sprijin nu reprezintă o misiune ușoară, cu atât mai mult cu cât decidenții politici se confruntă în prezent cu atât de multe alte provocări economice și strategice. Dar suntem convinși că un astfel de instrument juridic puternic în lupta globală împotriva terorismului se va dovedi rapid indispensabil - justificând astfel elocvent eforturile depuse pentru crearea acestei Curți”.