Potrivit unei investigații realizate de Associated Press, de la călăuze, firme de transport, operatori de hosteluri și până la companii de telecomunicații care vând cartele de telefonie mobilă ori firmele care dețin automate de mâncare și băuturi pe traseul refugiaților – toți fac o grămadă de bani în această perioadă.

Afacerea refugiaților a depășit demult nivelul călăuzelor, care încasează – conform presei internaționale – sute de dolari de la fiecare refugiat pe care îl transportă cu bărci gonflabile sau cu camioane ruginite. Pe lângă aceștia, intră în joc companiile de transport rutier și cei care operează unități de cazare și care oferă ajutor logistic vital pentru autoritățile copleșite de numărul tot mai mare de persoane care au nevoie de un acoperiș deasupra capului și de mijloace de transport.

Companiile de telecomunicații vând cartele SIM cu contracte speciale care permit efectuarea apeluri internaționale. Iar automatele de mâncare și băuturi din gările de pe traseele refugiaților practică tarife duble sau triple față de magazinele obișnuite.

Associated Press notează că nu există, în prezent, estimări care să arate câți bani încasează toate aceste firme de pe urma refugiaților, dar nu există nicio îndoială că toată afacerea este de ordinul milioanelor de dolari.

Autoritățile din Germania au estimat doar costurile cu cazarea și hrana la circa 12.000 de euro anual de persoană.

Cine oferă adăpost refugiaților

Omul de afaceri suedez Bert Karlsson se numără printre cei care au de câștigat de pe urma valului de migranți din Europa. Compania Jokarjo, al cărui fondator este acesta, a încasat de la guvernul suedez 132 de milioane de coroane (16 milioane de dolari) pentru a găzdui solicitanții de azil.

Sara Sundelius, purtător de cuvânt al serviciului suedez de migrație, spune că, în mod obișnuit, autoritățile cazează solicitanții de azil în apartamente obișnuite. Însă, pe fondul creșterii semnificative a numărului de persoane în această situație, aproximativ 21.000 de oameni sunt primiți în barăci, mici hoteluri sau hosteluri, costurile fiind de 250-300 de coroane suedeze pe zi pentru o persoană.

Suedia este una dintre principalele țări de destinație ale sirienilor, irakienilor și afghanilor care speră să înceapă o viață nouă în Europa.

O altă țară vizată de mulți solicitanți de azil este Germania, ale cărei autorități estimează să primească în acest an între 800.000 și un milion de persoane. Guvernul german are parteneriate cu diferite organizații non-guvernamentale care gestionează structurile de primire ale refugiaților, însă, în fața valului fără precedent de persoane, a fost nevoit să apeleze și la companii private.

„Facem ceva ce unii consideră că e necurat: facem bani”, spune Klaus Kocks, reprezentant al companiei European Homecare, care operează structuri de cazare.Firma a început să primească migranți în urmă cu 25 de ani, când mii de etnici germani au plecat din fosta Uniune Sovietică și Polonia spre Germania, după căderea comunismului. A continuat apoi să primească migranți care fugeau din calea conflictelor din zona balcanilor.

Ca urmare a afluxului recent, numărul de adăposturi operate de European Homecare s-a dublat la 100 față de anul trecut, iar cei 1.000 de angajați ai firmei au grijă astăzi de 15.000 de refugiați în diverse orașe din Germania. European Homecare negociază, în prezent, achiziția unor containere modulare, rămase de la Jocurile Olimpice din Soci, în Rusia, pentru a putea primi mai mulți refugiați.

E nevoie și de alte servicii

Și alte companii mai mici au de câștigat de pe urma situației recent. O mulțime de hoteluri aflate în pragul falimentului au primit contracte din partea guvernului pentru a permite cazarea refugiaților în camerele pe care le operează.

O firmă din Germania a creat pachete speciale pentru refugiați, formate dintr-un pat, un scaun, o masă și ustensile de bucătărie. În plus, companiile de pază au primit contracte pentru a asigura securitatea în centrele de refugiați și a-i păzi pe aceștia de atacurile extremiștilor de dreapta.

Banii aflați în joc au atras și o serie de grupări infracționale. La Roma, mai mulți politicieni, oameni de afaceri și membri ai mafiei au fost arestați sau sunt anchetați pentru că au facilitat contracte pentru cazarea și furnizarea de hrană a refugiaților.

„Infractorii care profită de disperarea celor care fug din calea conflictelor sau sărăciei fac milioane, pe care le folosesc apoi pentru a alimenta corupția și a finanța alte forme de infracțiuni internaționale grave”, a spus recent Juergen Stock, șeful Interpol.

Călăuzele sunt cei care fac, însă, de departe cele mai mari profituri pentru a-i ajuta pe refugiați să treacă granițele ilegal. Mulți dintre cei care au ajuns în Germania au declarat că au plătit traficanți pentru a-i conduce prin Europa.

Tariful pentru o călătorie cu barca din Turcia în Grecia, de exemplu, poate ajunge la 2.000 de euro pentru o persoană. Pe ambele maluri au înflorit și o serie de afaceri: în Turcia sunt magazine care vând veste de salvare și pungi de plastic pentru a păstra în siguranță telefoanele mobile, iar în Grecia corturi și rucsacuri pentru restul călătoriei.

În Ungaria, în urmă cu câteva săptămâni, traficanții cereau 250 de euro pentru fiecare persoană pe care o duceau de la graniță până la Budapesta. Pentru a ajunge la Munchen, refugiații aveau de plătit încă 600-650 de euro.