Lumea s-a schimbat odată cu Primul Război Mondial, apoi cu al Doilea, s-a schimbat din nou odată cu Războiul Rece, iar criză după criză a ajuns la un nou șoc odată cu invadarea rusă a Ucrainei.

Scena internațională nu mai există așa cum o știam noi. Finlanda și-a confirmat deja intenția de a adera la NATO, în așteptarea aprobării parlamentare, iar Suedia îi va urma exemplul. În coordonare cu Helsinki și Stockholm, Alianța Atlantică, care în 2019 era, potrivit lui Macron, "în moarte cerebrală", a reînviat, comentează publicația spaniolă 20 MINUTOS.

Cu ele, NATO va fi alcătuită din 32 de membri și îi răspunde cu insistență lui Putin, care acuză Occidentul că a ajuns în est pentru a face presiuni asupra Rusiei. Kremlinul nu a vrut (și nu vrea) expansiune occidentală, dar s-a trezit cu două cupe. A fost o vreme în care țările au trasat noi granițe pe hartă, iar acum premisa nu mai este reprezentată de linii de demarcație, ci de preocupări de securitate.

Ce consecințe poate avea noua extindere a NATO față în față cu Rusia?

Pere Vilanova, cercetător asociat senior la CIDOB (Barcelona Center for International Affairs), a explicat că intrarea Finlandei și Suediei în NATO schimbă scenariul, dar nu neapărat în favoarea lui Putin. "Va exista o escaladare a tensiunii doar dacă Rusia dorește. Singura modalitate de a evita o escaladare este să fii de acord cu tot ceea ce spune Putin și trebuie să rupi cu acel discurs", începe expertul."Ceea ce a făcut Putin cu comportamentul său este să modifice panorama strategică. Acum încă două țări, mai ales una care este Finlanda, sunt deja în cuprinsul articolului 5 (de asistență reciprocă în caz de atac)", clarifică Vilanova, care spune că nu înțelege foarte bine procedeul decizional al Kremlinului.

"Finlanda a avut un tratat din 1947 pentru neutralitatea sa. Iar cel care a ucis-o este Putin, nu Finlanda", a continuat el, iar în acest moment cere să fie clar un lucru: "Trebuie să înțelegem nevoile de stres de securitate ale Suediei și Finlandei".

Politica de neutralitate a Finlandei datează din perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial. Interesul său de a rămâne neutră în conflictele dintre marile puteri a fost recunoscut pentru prima dată într-un tratat dintre Finlanda și URSS în 1947 (Tratatul de prietenie, cooperare și asistență reciprocă). Tratatul interzice semnatarilor să se alăture unei alianțe militare împotriva celuilalt, iar Finlanda nu putea permite ca teritoriul său să fie folosit pentru un atac împotriva URSS. Acest echilibru cu sovieticii a fost imperios necesar tocmai pentru a evita o ciocnire cu regimul. Finlanda a fost, de asemenea, obligată să-și păstreze neutralitatea prin forțe armate adecvate, deși experții precizează că are una dintre cele mai dezvoltate armate și, în acest sens, menține serviciul militar obligatoriu.

Scenariul actual reprezintă aproape o schimbare de epocă. "Ceea ce Putin nu înțelege este că toate țările, toate, care s-au aflat într-un fel sau altul sub orbita sovietică încearcă să se îndepărteze cât mai mult și cât mai repede de aceasta", spune Pere Vilanova, care recomandă și altor țări să urmeze pașii făcuți de Helsinki și pe care îi va face și Stockholm.

"Dacă aș fi Moldova, aș cere și eu să ader la NATO", avertizează el, și încheie cu un scurt rezumat: "Mingea este în terenul lui Putin și, deocamdată, NATO a reușit să mențină linia roșie a articolului 5 într-o extindere de peste 1.000 de kilometri și se învecinează deja cu Rusia".

Kremlinul, în orice caz, insistă de ceva vreme că intrarea Finlandei și Suediei în NATO este "o amenințare" la adresa securității sale, dar același argument este menținut de aceste țări pentru a adera la Alianță.

În cuvintele lui Álvaro de Argüelles, un analist geopolitic la El Orden Mundial, "la nivel retoric vom observa o creștere relativ imediată a tensiunii, dar problema Rusiei este că folosește amenințarea armelor nucleare de ceva timp și asta pare să își fi mai pierdut din putere".

Este foarte clar, în ciuda cuvintelor Rusiei, că Helsinki nu va da înapoi. "S-a ajuns deja la un moment de tensiune și nu se pare că va intimida Finlanda", adaugă De Argüelles. "Un alt lucru pe care îl vom vedea pe termen mediu și lung vor fi manevre de împiedicare a procesului de aderare: dezinformare, atacuri cibernetice, modalități de a crea confuzie în opinia publică", avertizează el, în timp ce afirmă că "Putin a reușit să facă țări care erau neutre până acum să înțeleagă că, rămânând astfel, nu le va oferi nicio garanție la momentul adevărului".

Sursa: RADOR