Țările au calculat întotdeauna că o confruntare directă ar putea provoca distrugere reciprocă, dar atacul asupra consulatului iranian pune în dificultate "războiul rece" dintre țări, scrie Guga Chacra, editorialist, în publicația braziliană O Globo.

Războiul rece dintre SUA și Uniunea Sovietică a durat aproximativ 40 de ani fără să se transforme vreodată într-un război total între cele două țări. A cântărit teoria Distrugerii Reciproce Asigurate, în care cele două părți ar fi distruse în cazul unui conflict. Cu diferite nuanțe, Iranul și Israelul își trăiesc propriul lor război rece încă de la Revoluția Islamică, de acum 45 de ani, când noul regim de la Teheran a început să adopte un discurs anti-SUA și anti-Israel.

La fel ca Moscova și Washingtonul în trecut, Iranul și Israelul au calculat întotdeauna că o confruntare directă între ele ar putea provoca distrugere reciprocă. Alternativa, asemănătoare cu ceea ce s-a întâmplat între sovietici și americani, a fost să desfășoare războaie prin proxi și operațiuni clandestine. Încă în anii '80, sudul Libanului a devenit o scenă pentru confruntarea indirectă a celor două părți. Israelienii au ocupat regiunea într-o alianță cu o miliție creștină libaneză. Iranul a creat, a înarmat și a antrenat o grupare șiită libaneză, care avea să devină Hezbollah. În anul 2000, partea iraniană a ieșit învingătoare, iar Hezbollah s-a consolidat drept cea mai importantă armă iraniană împotriva Israelului. cele două țări aveau să se confrunte din nou în 2006, cu puține schimbări în cadrul status quo-ului.

Decizia SUA de a invada Irakul în 2003 pentru a-l răsturna pe Saddam Hussein, cel mai mare dușman al iranienilor, a contribuit la întărirea geopolitică a Iranului. Darul american a fost și mai mare odată cu instalarea la Bagdad a unui guvern aliat cu regimul de la Teheran. De asemenea, iranienii au antrenat miliții șiite irakiene după același tipar folosit pentru Hezbollah, dar cu accent pe americani și pe jihadiștii sunniți, iar nu pe israelieni.

Regimul lui Bashar al-Assad, deși laic, a fost întotdeauna un aliat strategic al Iranului. Această alianță s-a intensificat odată cu războiul din Siria. Iranienii și Hezbollah au înființat baze în țară nu numai pentru a lupta împotriva grupărilor jihadiste anti-Assad, precum Statul Islamic și al-Qaeda, ci și pentru a deschide un nou front împotriva Israelului.

Israelienii, la rândul lor, au acordat prioritate ani la rând luptei împotriva programului nuclear iranian,  văzut ca o amenințare existențială. Milițiile pro-iraniene din Irak erau considerate de Israel probleme ale Statelor Unite. Dar în Siria și în Liban, scenariul este diferit. În ultimii ani, Israelul a bombardat ținte legate de Iran de pe teritoriul sirian. Ei nu acceptă un nou front pe Înălțimile Golan - lucru pe care Assad și aliații săi ruși nu îl privesc cu ochi buni pentru că se tem de un război împotriva Israelului.

În Liban, Hezbollah și israelienii se ciocnesc de la atentatul din 7 octombrie. Israelienii și-au sporit foarte mult atacurile în ultimele săptămâni și lovesc țintele grupării în zone departe de graniță. Organizația libaneză preferă să-și calibreze acțiunile pentru a evita o escaladare. Hezbollah există nu pentru a apăra Libanul sau palestinienii, ci pentru a servi drept "armă" de descurajare a Iranului împotriva Israelului. Aceasta va fi folosită cu toată forța sa de către iranieni atunci când Teheranul va considera necesar panetru a apăra Iranul.

Unii cred că momentul ar putea fi acum, după atacul Israelului asupra misiunii diplomatice iraniene de la Damasc, în care au fost uciși lideri importanți ai Gărzilor Revoluționare. Alții nu sunt de acord. Vom ști în curând dacă "războiul rece" va prevala la fel ca între americani și sovietici sau dacă vom avea un război total între Iran și aliații săi împotriva Israelului, care ar putea atrage SUA în conflict chiar și împotriva voinței Washingtonului.

sursa: RADOR RADIO ROMANIA