Președintele CE, Jean-Claude Juncker și-a exprimat nemulțumirea față de relocarea refugiaților în UE, afirmând ironic că procesul se va încheia în 2101, dacă va continua în acest ritm. Nici bani nu prea s-au înghesuit europenii să dea.

Statele membre s-au angajat ca în decurs de doi ani să preia 160.000 de refugiați ajunși în Italia și Grecia.

Cum până acum doar 130 de refugiați au fost relocați, Jean-Claude Juncker a declarat că, ”dacă se menține ritmul actual, vom termina (operațiunile de relocare) în 2101”.

”Nu sunt deloc mulțumit de ritmul operațiunilor de relocare”, a spus președintele CE, după Consiliul European extraordinar din Malta, dedicat crizei refugiaților, relatează AFP, preluată de Le Point.

Nici în privința banilor, europenii nu au fost mai generoși. UE a creat un fond de urgență în valoare de 1,8 miliarde de euro, iar Juncker a cerut să se ajungă la o dublare a sumei.

Pentru moment, contribuțiile promise de țările europene nu ajung decât la un total de circa 78 de milioane de euro în plus față de suma alocată de UE.

"Pentru ca fondul fiduciar pentru Africa și răspunsul nostru să fie credibile, vreau să văd mai multe state membre care își aduc contribuția pentru a se alinia la anvelopa de 1,8 miliarde de euro deblocată de UE", a spus Juncker, explicând că speră să se ajungă la un total de 3,6 miliarde de euro. 

Momentan, contribuțiile promise de țările europene se ridică doar la circa 78 de milioane de euro. România s-a angajat să contribuie cu 100.000 de euro. (Detalii aici).

Lunile de iarnă nu-i sperie pe refugiați

În timpul verii, când dezbăteau criza refugiaților, politicienii europeni sperau că vremea rece va restrânge numărul lor, așa cum s-a întâmplat în anii trecuți. În 2014, numărul refugiaților care au venit prin Marea Mediterană a scăzut cu o treime între septembrie și octombrie. Nu s-a întâmplat însă așa. Dimpotrivă chiar. În octombrie s-a înregistrat un record de refugiați – 218.953, cu 27% mai mult decât în septembrie.

Potrivit The Economist, explicația acestui fenomen constă în faptul că, spre deosebire de anii trecuți, când cei mai mulți refugiați veneau prin Marea Mediterană, acum ei ajung prin Marea Egee.

Deși condițiile sunt aproape la fel, diferența e făcută de distanță. Între Libia și insula italiană Lampedusa este o distanță de 300 de kilometri. Între Turcia și unele insule grecești sunt doar 10 kilometri, astfel că, în pofida înrăutățirii condițiilor meteorologice, refugiații sunt mai dispuși să riște un drum scurt.  

Un alt ”stimulent” sunt reducerile oferite în această perioadă de călăuze.

Mai există și un alt motiv, poate cel mai puternic. Mulți refugiați au sentimentul de ”acum ori niciodată”, temându-se că, dacă nu încearcă acum să ajungă în Europa, aceasta și-ar putea întări granițele.