Sub conducerea sa, Uniunea Sovietică s-a prăbușit după o perioadă de aproape 70 de ani în care a dominat țări din Asia și Europa de Est.

Când a venit în 1985 cu programul său de reforme, Gorbaciov și-a propus doar să revigoreze economia stagnantă a țării sale și să modernizeze sistemul politic.

Eforturile sale au devenit catalizatorul unei serii de evenimente care au pus capăt guvernării comuniste, nu doar în interiorul URSS, ci și în fostele state-satelit din Europa de Est.

Mihail Sergheievici Gorbaciov s-a născut pe 2 martie 1931 în regiunea Stavropol din sudul Rusiei.

Părinții lui lucrau la cooperativă, iar Gorbaciov a condus combine agricole în perioada adolescenței.

La momentul absolvirii Facultății de Stat din Moscova, în 1955, era deja membru al Partidului Comunist.

La revenirea în Stavropol, împreună cu soția sa Raisa, a început o ascensiune rapidă în rândul structurii regionale a Partidului Comunist.

Gorbaciov a făcut parte dintr-o generație nouă de activiști de partid, din ce în ce mai nerăbdători față de politicile celor din vârful ierarhiei sovietice.

În 1961 era secretar regional al Ligii tinerilor comuniști și a devenit delegat la Congresul partidului.

Rolul său de administrator agricol i-a oferit oportunitatea introducerii unor inovații și acest lucru, împreună cu statutul său în partid, i-a oferit o influență considerabilă în regiune.

O gură de aer proaspăt

În 1978 a ajuns la Moscova în calitate de membru al Secretariatului pentru agricultură al Comitetului Central și doi ani mai târziu a fost numit membru deplin al Biroului politic.

În timpul mandatului de secretar general al lui Iuri Andropov, Gorbaciov a făcut o serie de călătorii în străinătate, inclusiv o vizită la Londra în 1984, unde i-a făcut o impresie bună prim-ministrei Margaret Thatcher.

Într-un interviu acordat BBC, ea s-a declarat optimistă în legătură cu viitorul relațiilor cu URSS. ”Îmi place domnul Gorbaciov”, a spus Thatcher: ”Putem face treabă împreună”.

Era de așteptat ca Gorbaciov să-i succeadă lui Andropov, dar, după moartea acestuia în 1984, a fost numit secretar general Konstantin Cernenko, deși era bolnav.

A murit după un an, iar Gorbaciov, cel mai tânăr membru al Biroului politic, i-a succedat în funcție.

A fost primul secretar general născut după Revoluția din 1917, reprezentând o gură de aer proastă după anii de stagnare sub Leonid Brejnev.

Având un stil elegant și un mod de abordare deschis și direct, Gorbaciov nu semăna cu niciunul dintre predecesorii săi, iar Raisa semăna mai mult cu o primă doamnă americană decât cu soția unui secretar general, notează BBC.

Piața liberă

Prima sa sarcină a fost reînvierea economiei sovietice muribunde, aflată aproape în pragul colapsului.

Era suficient de înțelept pentru a înțelege că trebuie să existe și o reformă radicală a Partidului Comunist astfel încât reformele sale economice să reușească.

El a spus că țara are nevoie de ”perestroika” (restructurare), iar instrumentul său pentru a face față acesteia a fost ”glasnost” (deschidere).

”Sunteți în urmă față de restul economiei”, le-a spus el șefilor comuniști din Leningrad (redenumit Sankt Petersburg în 1991): ”Bunurile voastre proaste sunt o rușine”.

Dar nu a fost intenția lui să înlocuiască controlul statului cu o economie de piață liberă - așa cum a spus clar într-un discurs adresat delegaților de partid în 1985.

”Unii dintre voi priviți piața ca pe un salvator pentru economiile voastre. Dar, tovarăși, nu ar trebui să vă gândiți la salvatori, ci la navă, iar nava este socialismul”.

Cealaltă armă pentru a face față stagnării sistemului a fost democrația. Pentru prima dată au avut loc alegeri libere pentru Congresul deputaților poporului.

Cel mai dur test

Această relaxare a regimului represiv a provocat o agitație în rândul numeroaselor naționalități diverse care cuprindeau vasta Uniunea Sovietică. Revoltele din Kazahstan din decembrie 1986 au anunțat o perioadă de turbulențe.

Gorbaciov a dorit să pună capăt Războiului Recent, negociind cu succes cu președintele american Ronald Reagan Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare.

A decis reducerea forțelor armate convenționale sovietice, punând în sfârșit capăt conflictului umilitor și sângeros cu Afganistanul.

Dar cel mai dur test a venit din țările care fuseseră anexate forțat de Uniunea Sovietică.

Aici deschiderea și democrația au dus la apeluri la independență, pe care Gorbaciov le-a înăbușit inițial cu forța.

Destrămarea URSS a început în republicile baltice. Letonia, Lituania și Estonia s-au desprins de Moscova, cu un efect de domino asupra aliaților Rusiei din Pactul de la Varșovia.

Totul a culminat la 9 noiembrie 1989, când, după demonstrații uriașe, cetățenii RDG - cel mai dur satelit al sovieticilor - au putut să treacă în Berlinul de Vest. 

Gorbaciov nu a trimis tancuri - reacția tradițională a sovieticilor în astfel de cazuri - ci a anunțat că reunificarea Germaniei este o chestiune internă germană.

În 1990, Gorbaciov a primit Premiul Nobel pentru Pace ”pentru rolul principal pe care l-a jucat în schimbările radicale în relațiile Est-Vest”.

Dar, până în august 1991, vechea gardă comunistă de la Moscova se săturase. A dat o lovitură de stat militară, iar Gorbaciov a fost arestat în timpul unei vacanțe la Marea Neagră.

Boris Elțin, a profitat de această șansă, a pus capăt loviturii de stat, a arestat manifestanții și i-a luat lui Gorbaciov aproape toată puterea politică în schimbul libertății.

Șase luni mai târziu, Gorbaciov era istorie, Partidul Comunist a fost scos în afara legii, iar Rusia a pornit spre un viitor nou, incert.

După politică

Mihail Gorbaciov a continuat să fie vocal atât în chestiunile rusești, cât și internaționale, dar reputația sa în străinătate a fost întotdeauna mai mare decât în țară.

A primit doar 5% din voturi în 1996, când a candidat pentru funcția de președinte al Rusiei.

În anii 90, a ținut numeroase prelegeri în afara țării și și-a păstrat contactele cu liderii mondiali, rămânând o figură eroică pentru mulți non-ruși, câștigând numeroase premii.

A suferit enorm atunci când Raisa a murit din cauza leucemiei, în 1999. Prezența ei constantă alături de el umanizase reformele sale politice.

A fost un critic puternic al președintelui Vladimir Putin, pe care l-a acuzat că se află în fruntea unui regim din ce în ce mai represiv.

”Politica se transformă din ce în ce mai mult în imitație de democrație”, a spus Gorbaciov, ”cu toată puterea în mâinile puterii executive”.

Totuși, în 2014, a apărat referendumul care a dus la anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia. 

”Crimeea s-a alăturat Ucrainei pe baza legilor sovietice, ceea ce înseamnă legi de partid, fără a întreba poporul”, a declarat Gorbaciov: ”Acum poporul însuși a decis să corecteze această greșeală”.

La împlinirea a 90 de ani, în martie 2021, președintele Putin l-a lăudat, spunând că e ”unul dintre cei mai remarcabili oameni de stat ai timpurilor moderne, care a avut un impact considerabil asupra istoriei națiunii noastre și a lumii”.

Ce spunea Gorbaciov desprea moștenirea sa? A fost corect să punem capăt sistemului totalitar și Războiului Rece și să reducem armele nucleare.

Dar s-a plâns de lovitura de stat și de sfârșitul Uniunii Sovietice. Mulți ruși încă îl consideră responsabil pentru prăbușirea acesteia.

Deși a fost politician pragmatic și rațional, Mihail Gorbaciov nu și-a dat seama că era imposibil să duce la îndeplinire reformele fără a distruge un sistem comunist centralizat pe care milioane de oameni din URSS și nu și-l mai doreau.