Conferința de securitate de la München a avut loc weekendul trecut într-un context fără precedent. Lumea nu a mai experimentat atâtea conflicte armate între state din 1945 și o nouă cursă a înarmărilor a început, cu cheltuielile militare globale crescând cu 9% în 2023, ajungând la 2.200 de miliarde de dolari.

Războiul a revenit în Europa, ca și în Orientul Mijlociu, pe fundalul confruntării dintre imperiile autoritare, care guvernează acum trei sferturi din omenire, și democrații.

Amenințarea existențială pe care Rusia o reprezintă pentru Europa continuă să se întărească după căderea Avdiivkăi care evidențiază dezechilibrul dintre Kiev și Moscova în ceea ce privește oamenii și muniția, dar și presiunea asupra țărilor baltice – ilustrată de avizul de urmărire lansat împotriva Kajei Kallas. –, desfășurarea de arme atomice în spațiu sau asasinatul de stat a lui Aleksei Navalnîi, care ilustrează violența nelimitată a dictaturii lui Vladimir Putin.

Simultan, Donald Trump a venit în sprijinul Rusiei punând sub semnul întrebării articolul 5 din tratatul NATO în ajunul celei de-a 75-a aniversări a acestuia și oferind Moscovei mână liberă pentru a ataca Europa, ruinând garanția securității Statelor Unite.

Siderați și paralizați de invadarea Ucrainei, europenii au reacționat și au rupt-o cu iluziile pe care le aveau privind o pace perpetuă și  neutralizarea tiraniilor secolului XXI prin comerț, pentru a iniția o reînarmare tardivă.

În 2024, 18 dintre cei 31 de aliați NATO ai Statelor Unite vor atinge ținta efortului de apărare de 2% din PIB, iar cheltuielile lor cumulate vor ajunge la 380 de miliarde de dolari. Regatul Unit și-a majorat bugetul militar la 50 de miliarde de lire sterline, din care 7,5 miliarde pentru a alimenta stocurile de echipamente și muniție. Germania va respecta pragul de 2% din PIB în 2024 cu un buget de 72 de miliarde de euro datorită adăugării fondului special de 100 de miliarde de euro.

Uniunea Europeană face acum din reînarmare o prioritate și intenționează să producă peste un milion de obuze începând din 2025.  

Paradoxul francez

Paradoxul este că Franța, care a păstrat o armată operațională, s-a blocat în negarea întăririi contextului strategic. Refuză să înceapă o reînarmare reală și să-și adapteze armata la luptele de mare intensitate din Europa. Și asta cu riscul de a repeta eroarea tragică a anilor 1930, care a văzut țara noastră subestimând amenințarea totalitarismului, mizând pe falsa protecție a Liniei Maginot și desprinzându-se de aliații săi europeni – în frunte cu Polonia – cărora le dăduse o falsă garanție de securitate.

Crește periculos decalajul între vorbe și fapte. În timp ce liderii politici francezi se laudă că au cea mai completă și eficientă armată din Europa, efortul nostru de apărare va rămâne limitat la 1,9% din PIB în 2024, sub standardul NATO.

În timp ce Emmanuel Macron vrea să fie campionul autonomiei strategice a Europei, Franța se află pe ultimul loc la ajutorul militar acordat Ucrainei cu un efort limitat la 570 de milioane de euro, față de 17,7 miliarde pentru Germania și 9,1 pentru Regatul Unit – înainte de acordul bilateral din 16 februarie referitor la un ajutor suplimentare de trei miliarde de euro.

Eroare strategică majoră

Mai ales, legea programării militare (LPM), care intenționează să mobilizeze 413 miliarde de euro până în 2030, se bazează pe o eroare strategică majoră. Modernizarea descurajării nucleare, în valoare de 7 miliarde de euro pe an, prin lansarea unei a treia generații de submarine și renovarea rachetelor M51.3 și ASMP, este salutară.

Dar este însoțită de menținerea unui model de armată convențională de forță expediționară care nu ține cont de apărarea Europei – și asta într-un moment în care țara noastră este expulzată din Africa!

Prin reînarmare, nucleul forțelor este profund slăbit. Ținta de vehicule blindate Griffon, Jaguar și Serval este redusă cu 30%; numărul tancurilor Leclerc renovate este redus de la 200 la 160 (în timp ce Rusia a pierdut 2.900 în Ucraina); avioanele Rafale ale Forțelor Aeriene sunt reduse de la 185 la 137 și A 400 Ms de la 50 la 35; flota de fregate este limitată la 15, ceea ce este notoriu insuficient.

Forțele armate franceze nu vor avea drone și capacitatea de a le opera în roi înainte de 2030, chiar dacă aceste dispozitive s-au dovedit decisive în toate conflictele recente.

În materie de apărare, Franța vorbește pe când Germania acționează Trecerea către o economie de război, efectivă în Rusia, rămâne virtuală în Franța, așa cum arată deficitul de muniție. Capacitatea de producție de obuze de 155 milimetri (mm) rămâne limitată la 2.500 pe lună din cauza lipsei comenzilor de stat, în timp ce armatele ucraineană și rusă trag cu 5.000 și 15.000 pe zi.

În schimb, în Germania, Rheinmetall și-a crescut producția în doi ani de la 60.000 la 240.000 de obuze de 120 mm pentru tancurile Leopard 2 și la obuzele de 35 mm la 500.000. Acum, în materie de apărare, Franța vorbește pe când Germania acționează.

Pe total, LPM evidențiază inconsecvențele strategiei franceze. Alegerea de a miza totul pe nuclear prin refuzul adaptării armatei la luptă de mare intensitate slăbește implementarea descurajării, care, din cauza lipsei de coordonare cu forțele convenționale, se transformă în noua linie Maginot.

Acoperirea unui spectru imens, de la adâncurile mării până la spațiul cosmic, trecând prin zona Indo-Pacifică, ignoră securitatea Europei, discreditând principiul autonomiei sale strategice în rândul partenerilor noștri.

Să adoptăm în sfârșit o lege privind reînarmarea

Prin urmare, Franța trebuie să inițieze dezbaterea care a fost evitată în timpul LPM pentru a o transforma într-o lege de reînarmare, asociind modernizarea descurajării și conversia armatei convenționale la un război de mare intensitate. Aceasta implică recâștigarea volumului și adâncimii, investiții în blindate, artilerie, aviație și nave de luptă, începerea de programe de urgență pentru a compensa întârzierea acumulată în ce privește dronele și pentru a reface stocurile de piese de schimb și de muniție.Pentru asta, trebuie făcute niște alegeri.

La nivel național, prin reducerea transferurilor sociale pentru a ne înarma. La nivel european, prin redirecționarea către apărare a fondurilor din planul de redresare de 750 de miliarde de euro care au fost utilizate doar în proporție de 25% și prin plasarea industriei de apărare în afara sferei standardelor ESG, a obligației de vigilență sau a taxonomiei care, în conformitate cu influența ONG-urilor germane finanțate de Kremlin, intenționează să interzică finanțarea acestora asimilându-le cu pornografia.

Confruntați cu amenințarea existențială a imperiilor autoritare, să încetăm să aplicăm imprudent termenul de reînarmare la demografie, economie, sănătate sau educație. Să-l rezervăm pentru apărare, dar să o facem!

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA