Partidul Popular Republican (CHP, social-democrat), principala formațiune de opoziție, a câștigat în mod clar alegerile locale. Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP, islamic și conservator), al lui Erdogan, a recunoscut înfrângerea. Explicația poate să rezide într-un factor foarte simplu: turcii se simt mai săraci. Cu alte cuvinte, nu există o autocrație imună la contestare atunci când  mâncarea lipsește de pe masă.

Turcia se confruntă de câțiva ani cu o inflație excesiv de mare și, potrivit datelor oficiale, prețurile continuă să crească cu 67% pe an. Există cel puțin două moduri de a privi problema. Viziunea populistă echivalează inflația ridicată cu un fitil care aprinde cererile pentru o mai bună redistribuire a bogăției. Alternativ, există o viziune axată pe "capturarea statului", liderii fiind învinuiți că nu sunt în stare să mențină puterea de cumpărare a cetățenilor, în ciuda controlului pe care îl dețin asupra întregii mașinării de stat. Erdogan este penalizat de cele două viziuni ale alegătorilor turci.

Primarul Istanbulului Ekrem Imamoglu, care a fost reales la alegerile de duminică, este imaginea speranței opoziției pentru alegerile prezidențiale din 2028. Viziunea sa mai laică asupra politicii ar putea ajuta țara să iasă dintr-o contradicție.

Turcia se identifică drept occidentală doar în sens militar-strategic, ceea ce nu implică apartenența la Occident în termeni politico-ideologici. Erdogan a arătat cum liderii care se opun valorilor liberale și democratice pot îmbrățișa, chiar și așa, atlantismul. Preambulul tratatului fondator al NATO afirmă următorul lucru: "Hotărâți să apere libertatea, moștenirea comună și civilizația popoarelor lor, pe baza principiilor democrației, libertăților individuale și respectului pentru lege (...)".

sursa: RADOR RADIO ROMANIA