UPDATE 28/07

MAE precizează că România respectă cu strictețe cele mai înalte standarde de control al exporturilor de produse militare, standarde cuprinse în legislația internă.

Ministerul mai precizează că Autoritatea națională de control aprobă licențele de export în urma unei analize riguroase: "Autoritatea națională de control aprobă licențele de export în urma unei analize riguroase din perspectiva criteriilor cuprinse în Poziția Comună 2008/944/PESC și în ATT și numai în baza prezentării unor asigurări primite din partea utilizatorilor finali, angajamente certificate și de autoritățile competente din țările de destinație. Aceste asigurări cuprind, între altele, certificate internaționale de import, certificate de utilizare finală, confirmări de livrare, clauze de re-export".

+++

Mii de puști de asalt, cum ar fi AK-47, mortiere, lansatoare de rachete, arme anti-tanc și mitraliere sunt dirijate printr-o nouă conductă de arme din Balcani în Peninsula Arabică și țări limitrofe Siriei, relatează The Guardian.

Suspiciunea este că o mare parte din armament este trimisă în Siria, unde este alimentat războiul civil care are loc de cinci ani, conform unei echipe de jurnaliști din Rețeaua Balcanică de Investigații Media (BIRN) și a Proiectului pentru Raportarea Crimei Organizate și Corupției (OCCRP).

Date despre exportul de arme, rapoartele ONU, planuri de urmărire și contracte de arme, examinate în cursul unei investigații jurnalistice desfășurată pe tot parcursul anului, dezvăluie modul în care muniția a fost trimisă în Est din Bosnia, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Muntenegru, Slovacia, Serbia și România.

Odată cu escaladarea conflictului sirian, în 2012, cele opt țări au aprobat exporturi de arme și muniții către Arabia Saudită, Iordania, Emiratele Arabe Unite și Turcia - piețele cheie de arme pentru Siria și Yemen, în valoare de 1,2 miliarde de euro.

În trecut, regiunile estice nu au cumpărat nimic din Europa Centrală și de Est. Dar, dintr-o dată și achizițiile au început să escaladeze, iar acum țările estice au în palmaresul de cumpărare unele dintre cele mai mari oferte aprobate în 2015.

Licențele de export ale armelor au fost acordate în ciuda temerilor experților și a guvernelor cum că armele ar putea ajunge la opoziția siriană, și, fără îndoială, cu încălcarea acordurilor naționale, internaționale sau ale UE.

Armele și munițiile europene, identificate în videoclipurile și fotografiile postate pe social media, sunt acum utilizate de către unitățile Armatei Siriene Libere, sprijinite de Occident, dar sunt, de asemenea, și în mâinile unor luptători ale grupărilor islamiste Ansar al-Sham, Jabhat al-Nusra, Statul Islamic, luptători ai președintelui sirian Bashar al-Assad sau chiar în mâinile forțelor sunnite din Yemen.

Marcajele de pe o parte din muniție identifica originea și data fabricației sau cum cantitățile semnificative de arme au venit de pe liniile de producție din 2015.

Ca răspuns la constatările investigației jurnaliste, Patrick Wilcken, un cercetator de control al armelor de la Amnesty International, și Bodil Valero, raportorul Parlamentului European asupra armelor, au declarat că cel puțin unele dintre transferuri au încălcat acorduri UE și legi internaționale și naționale privind exporturile de arme.

"Dovezile indică devieri sistematice a armelor către grupuri acuzate de încălcarea drepturilor omului. Transferurile sunt ilegale din punctul de vedere al dreptului internațional și ar trebui să înceteze imediat", a spus Wilcken.

Originile traseului comercial

Conducta de arme a fost deschisă în iarna anului 2012, când zeci de avioane de marfă, încărcate cu arme și muniții din Arabia și achiziționate din Iugoslavia, a început cu plecarea-Zagreb și destinația-Iordania. La scurt timp după aceea, primele imagini cu armele croate au venit din Siria.

Guvernul croat a negat în mod constant orice transport maritim de arme către Siria, dar Robert Stephen Ford, ambasadorul SUA în Siria între anii 2011 și 2014, a declarat că Zagreb a încheiat un acord în 2012, conform căruia Arabia a fost finanțată.

Acesta a fost doar începutul. Dealeri de arme din Europa de Est au procurat din propriile lor țări și au intermediat vânzări de muniție din Ucraina și Belarus, încercând chiar să asigure sisteme sovietice anti-tanc cumpărate din Marea Britanie.

Din 2012, BIRN și OCCRP spun că țările din Europa de Est au aprobat transporturi de arme și muniții în valoare de 806 milioane de euro către Arabia Saudită, după citând rapoarte naționale și de export de arme ale UE sau surse guvernamentale.

Iordania a asigurat licențe de export în această perioadă în valoare de 155 milioane de euro, în timp ce EAU a achizitionat în valoare de 135 milioane de euro și Turcia în valoare de 87 milioane de euro, aducand totalul pentru cei patru ani la puțin sub 1,2 miliarde de euro.

Într-un document confidențial, obținut de BIRN și OCCRP din noiembrie 2013, un înalt oficial din ministerul apărării din Serbia a dezvăluit că este îngrijorat că livrările către Arabia Saudită ar putea fi deviate spre Siria.

Armele sunt livrate aerian și pe mare. Prin urmărirea mișcării aeronavelor și a navelor, BIRN și OCCRP au putut să urmărească fluxul de arme, ajungând la concluzia că aproape 70 de zboruri au transportat, probabil, arme către conflictele din Orientul Mijlociu, în ultimul an.

Zborurile cargo identificate ca fiind cele care transportau arme din Balcani spre Iordania, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite

Belgrad, Sofia și Bratislava au apărut ca principale orașe pentru transportul aerian. Autoritatea aviatică din Serbia a confirmat că 49 dintre zborurile transportau arme.

Statisticile de zbor ale UE furnizează dovezi suplimentare privind amploarea operațiunii. Ele dezvăluie că avioanele din Bulgaria și Slovacia au livrat mii de tone de marfă neidentificate în vara anului 2014, la aceleași baze militare în Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite evidențiate de către BIRN și OCCRP.

Armele cumpărate de către saudiți, turci, iordanieni și EAU pentru Siria sunt dirijate prin intermediul a două hub-uri de comandă secrete - numite centre militare de exploatare (MOCS) - în Iordania și Turcia.

Armele sunt apoi transportate pe cale rutieră la granița cu Siria sau "airdropped" de avioanele militare.

Saudiții și turcii sunt cunoscuți ca au furnizat arme direct către grupurile islamiste care nu sunt acceptate de către Statele Unite.

De asemenea, și Washingtonul a cumpărat și livrat cantități mari de materiale militare din Europa Centrală și de Est pentru opoziția siriană într-o încercare de a contracara răspândirea ISIS.

Începând cu decembrie 2015, trei nave de marfă comandate de armata SUA, responsabilă de aprovizionarea clandestină de arme pentru Siria, au părăsit porturile de la Marea Neagră din Balcani cu destinația Orientul Mijlociu, potrivit documentelor de achiziții americane și a navelor date în urmărire.

Aproape 4.700 de tone de arme - inclusiv mitraliere grele, lansatoare de rachete și arme anti-tanc, precum și gloanțe, mortare, grenade, rachete și alte substanțe explozive - au fost livrate din Bulgaria și România la facilitățile militare din Iordania și Turcia, conform documentelor de achiziții publice și a datelor de urmărire a navelor.

Cea mai recentă navă din SUA a părăsit Bulgaria la 21 iunie și transporta aproximativ 1.700 de tone de arme la un port neidentificat din Marea Roșie.

SOCOM a spus într-o declarație că "munițiile sunt pentru a sprijini operațiunile speciale și misiunile sale din întreaga lume".

La două săptămâni după o livrare din martie 2016, grupurile de kurzi publicată pe Twitter și Facebook o fotografie a unui depozit din nordul Siriei în care sunt îngramadite cutii de muniție. Aceștia pretind că au primit o livrare de arme din SUA.

Analiza BIRN și OCCRP pentru social media arată că armele cehoslovace, iugoslave, sârbe, croate și bulgare utilizate pe câmpurile de luptă din Siria, Yemen și Libia.

Experții în arme comerciale spun că vânzările către Arabia Saudită și alte țări care furnizează rebelilor sirieni sunt susceptibile de a încălca legislația națională și a UE, precum și tratatul internațional privind comerțul.

Dar nu există niciun mecanism de sancțiuni clare pentru a pedepsi țările care nu îndeplinesc aceste acorduri obligatorii.

Statele membre ale UE - precum Republica Cehă, Slovacia, Bulgaria, România și Croația, dar și țările candidate - sunt obligate prin poziția comună a Uniunii privind exportul de arme să se alinieze cu regulile. Acest lucru impune guvernelor să efectueze evaluări ale riscurilor privind probabilitatea ca armelor să fie deviate către zonele de conflict.

Investigația completă poate fi citită la The Guardian.