Înaltul Comisar ONU, Filippo Grandi, a numit-o „cea mai rapidă criză a refugiaților din Europa de la al Doilea Război Mondial”.

Din 24 februarie, data începerii invaziei ruse, Ucraina a cunoscut un exod masiv, cea mai mare partea a persoanelor care fug din țară fiind femei și copii. Mulți scapă din orașe asediate, dar și din sate încercuite din ce în ce mai mult de armata lui Putin. Organizația Națiunilor Unite estimează că de la începutul războiului și-au părăsit casele 14 milioane de oameni: peste șase milioane au plecat în țările vecine, în timp ce opt milioane au fost strămutați în zone mai sigure din Ucraina, relatează Il Messaggero.

BBC a desenat o hartă care reconstituie destinația finală a refugiaților, însă pentru a înțelege motivul pentru care au ales o țară și nu alta, este necesar să se urmărească prezența comunităților ucrainene din străinătate înainte de conflict.

Tot conform estimărilor ONU, în 2019, trei țări europene au primit aproape 60% din cei aproximativ 1,2 milioane de ucraineni prezenți în UE la acea vreme. Este vorba despre Italia, Germania și Polonia, unde locuiau 246.000, 241.500 și, respectiv, 218.700 de cetățeni ucraineni. În Italia și Germania, ucrainenii reprezentau 3,9% și 1,8% din numărul total al străinilor rezidenți pe teritoriu, în timp ce în Polonia, acest procent era mult mai mare, 33%. Migrația actuală reflectă aceste proporții.

Până în data de 24 mai, din Ucraina au fugit 6,6 milioane de refugiați, majoritatea fiind primiți de Polonia: 3.544.995 de persoane. Acest lucru se datorează și faptului că în Polonia trăiesc foarte mulți ucraineni care alcătuiesc cea mai importantă comunitate de străini din această țară și, prin urmare, pe lângă motive pur geografice dictate de proximitate, a găsi azil înseamnă a te reuni cu membrii familiei, sau a ajunge la prietenii emigrați înainte de război, capabili să ofere ajutor imediat și mai ales, o locuință.

A doua țară în care au ajuns ucrainenii fugari este România cu 972.203 persoane, urmată de Rusia (945.007), Germania (700.000, din care 40% copii), Ungaria (654.664), Moldova (473.690), Slovacia (446.755), Italia (117.000) și Belarus (27.300).

Polonia, Ungaria și Slovacia nu au controale la frontieră cu alte părți ale spațiului Schengen UE, așa că mulți refugiați au ajuns mai întâi în aceste țări, după care s-au dus în altele. În ceea ce privește vizele, Cehia a acordat peste 350.000 de permise de urgență.

Și mai sunt sunt călătoriile în Rusia, unde ucrainenii au ajuns fugind din regiunile separatiste Lugansk și Donețk din est. Președintele Vladimir Putin spune că forțele sale au ajutat la evacuarea a 140.000 de civili din Mariupol, însă insistă că nimeni nu i-a fost forțat să meargă în Rusia. Grupuri de voluntari precum Rubikus și Helping to Leave, susțin că au ajutat sute de ucraineni care au ajuns în Rusia să fugă spre vest.

În materie de ajutoare, Uniunea Europeană le-a acordat ucrainenilor dreptul de a rămâne și de a lucra timp de până la trei ani în toate cele 27 de țări membre. Cei care nu au posibilitatea de a avea o locuință, sau de a fi primiți de rude, sunt găzduiți în centrele de primire, primind alimente, îngrijiri medicale și informații, în cazul celor  care intenționează să continue călătoria. Au dreptul la prestații sociale, iar copiii pot merge la școală.

Polonia, care a primit cel mai mare număr de refugiați, și Moldova, care are cea mai mare concentrare de refugiați ca procent din populația sa, au cerut sprijin internațional pentru a-și finanța eforturile.

Până la urmă, câți dintre acești oameni se vor întoarce în Ucraina?

ONU înregistrează că, până la data de 24 mai, 2,1 milioane de ucraineni s-au întors deja la casele lor, iar forțele de frontieră ucrainene au aproximativ 30.000 de intrări pe zi. Mulți refugiați se întorc în zone ale Ucrainei, precum capitala Kiev, amenințate la începutul războiului de înaintarea armatei rusei, însă considerate acum mai sigure. De altfel, primarul Kievului, Vitali Klitschko, relatează că populația orașului a revenit la două treimi din nivelul de dinainte de război.

Migrația se referă și la mișcările în interiorul țării, având în vedere că de la începutul lunii mai, peste opt milioane de persoane au fost strămutate în zone mai sigure ale Ucrainei. 23% dintre refugiați au venit din regiunea Harkov, 20% din Kiev și 17% din regiunea Donețk din estul Ucrainei și 27%, explică ONU, și-au părăsit casele pentru că au fost avariate sau distruse în timpul războiului.

Se estimează că mai mult de jumătate dintre persoanele strămutate interne sunt femei, multe dintre ele fiind deosebit de vulnerabile deoarece sunt însărcinate, au un handicap, sau sunt victime ale violenței.

Războiul a avut ca rezultat nu numai fuga din Ucraina, ci și din Rusia. În săptămânile care au urmat invaziei și represiunii lui Putin împotriva reprimării disidenței interne, Moscova se confruntă cu ceea ce Deutsche Welle a numit „cel mai mare exod de la revoluția din octombrie 1917”.

O bagatelă în comparație cu cifrele înregistrate în rândul ucrainenilor, însă un fenomen relevant, dacă se estimează că în primele zece zile de război, aproximativ 200.000 de ruși au fugit din țară, aceștia fiind în principal profesioniști cu o înaltă calificare, cum ar fi academicieni și informaticieni, dar și jurnaliști și artiști care riscă să fie arestați deoarece critică războiului, sau pentru simpul fapt că vorbesc despre asta.

Alții fug de efectele devastatoare ale sancțiunilor implementate de guvernele occidentale împotriva Rusiei. Chiar dacă nu există încă date publice oficiale, cifrele și mărturiile culese de organismele supranaționale și ONG-uri vorbesc despre o criză a refugiaților cu foarte puține precedente în istoria contemporană europeană.

Sursa: RADOR