Olandezii au respins, săptămâna trecută, Acordul de Asociere UE-Ucraina. Rata de participare a fost mică (32%), dar 64% dintre cei care au votat s-au pronunțat împotriva Acordului de Asociere și doar 36% "pentru".

1. Consecințele referendumului din Olanda?

Cristian Preda: Trebuie, din punct de vedere strict instituțional, să vedem care este reacția Guvernului olandez. Deocamdată, premierul Mark Rutte a fost prudent, a anunțat că se consultă cu Guvernul și cu șeful Comisiei Europene.

Eurodeputatul român apreciază că există în principiu trei variante:

A. Olanda va propune o negociere a unor excepții în privința Acordului de Asociere UE-Ucraina.

B. Guvernul de la Haga va ignora votul: Într-o țară de cultură democratică e destul de greu de făcut asta - deși, pe de altă parte, e clar că mobilizarea a fost făcută exclusiv de partidele antieuropene, de Geert Wilders, respectiv de Partidul Socialist (un partid de extremă-stânga).

C. Guvernul de la Haga ar putea să ia în seamă într-o dezbatere în Parlament rezultatul acestui referendum și să ratifice pur și simplu Acordul de Asociere, "adică să fie o includere a opiniei exprimate în cadrul referendumului dar ratificarea să fie confirmată".

Andi Cristea: Este o zi nefastă pentru Uniunea Europeană și pentru Parteneriatul Estic. Toată lumea înțelege că există o oboseală a extinderii, mai ales în țările din Vestul Uniunii Europene, dar nu se punea problema extinderii UE cu Ucraina, ci a unei relații consolidate în special în domeniul economic cu Kievul. Acordul era tehnic, negociat îndelung, nu avea de ce să cadă prizonierul politicii interne olandeze.

Adevărul este însă că trăim vremuri în care populismul și extremismul progresează în Europa, iar țările din ultimul val de extindere, precum și țările din Parteneriatul Estic sunt afectate de acest lucru.

2. Efectele asupra referendumului din Marea Britanie?

Cristian Preda: Din perspectiva opiniei politice cred că va exista un efect direct în dezbaterea din Marea Britanie pentru că rezultatul referendumului din Olanda e un rezultat foarte bun pentru cei care susțin Brexit.

În opinia europarlamentarului PPE, conservatorii care susțin că Marea Britanie trebuie să părăsească Uniunea au argumentul că britanicii nu sunt singuri, după votul din Olanda și după consultarea din decembrie anul trecut din Danemarca, prin care s-a respins o consolidare a Uniunii.

Nu întâmplător leg cele două pentru că, deși e vorba de un plus de solidaritate la nivel european, cetățenii din două state importante ale Uniunii au părut mai degrabă să fie sensibili la apelul euroscepticilor, al celor care vor fie o Uniune tot mai modestă în atribuții și intervenții, fie o Uniune care să fie pur și simplu fragmentată, deșirată.

Andi Cristea: Cred că nu afectează decât marginal referendumul din Marea Britanie, și analiștii au vorbit pe bună dreptate de o cauzalitate inversă: mai degrabă olandezii au fost încurajați să facă referendumul vizând Ucraina urmărind evoluțiile și dezbaterea din Marea Britanie.

Sper ca britanicii să ia o decizie conform atât cu interesul lor național cât și cu interesul european, și să rămâna parte a Uniunii Europene. Argumentele campaniei pro-Europa sunt pertinente deși, e adevărat, mai serioase și nu la fel de emotționante ca cele ale promotorilor plecarii Londrei din clubul european.

În orice caz, referendumul olandez e un semnal prost cu privire la proiecția influenței UE în afara granițelor sale, să ne așteptăm pe viitor la o Uniune mai puțin ambițioasă în exterior și mai concentrată pe problemele sale interne.

3. Cum a fost "citit" la Moscova rezultatul?

Cristian Preda: Cred că au fost foarte bucuroși pentru că în retorica organizației care a lansat petiția care a condus la organizarea referendumului se regăsesc formule din retorica rusească referitoare la Ucraina. De pildă: milițiile fasciste care provoacă război civil în Ucraina. Asta e o formulă pe care o găsim și în discursul regimului Putin și în discursul acestei organizații olandeze care a lansat petiția. S-a spus că e un referendum pro- și contra-Putin și, din păcate, a fost pro-Putin.

Andi Cristea: Răspunsul e simplu: cu un mare zâmbet pe buze. Ucraina devine mai demoralizată și rămâne cu un urs pofticios la graniță care crede că va scapa în curând și de sancțiunile internaționale de pe urma jocului internațional multiplu, de la Siria la Nagorno-Karabah și, atenție, posibil Transnistria.

Ultimele evoluții din Ucraina:

Dincolo de lovitura primită în urma referendumului din Olanda, Kievul are probleme pe plan intern: acuzațiile aduse președintelui Petro Poroșenko în urma dezvăluirilor PanamaPapers și demisia anunțată duminică de premierul Arsenii Iațeniuk.

Acesta a venit la putere în anul 2014, promițând că va lupta împotriva corupției și va implementa reforme economice, dar între timp lui însuși i-au fost aduse acuzații de corupție, chiar dacă nu există dovezi în acest sens.

Guvernele occidentale și-au exprimat îngrijorarea după demisia mai multor membri reformatori ai Executivului de la Kiev, în timp ce reformele promise nu s-au concretizat.

Conform documentelor Mossack Fonseca, președintele Poroșenko a cerut înființarea unui offshore într-un paradis fiscal, în august 2014, în plină perioadă de maximă tensiune a războiului din estul țării.

Petro Poroșenko a declarat că nu a greșit cu nimic, în timp ce oficiali din justiție au anunțat că nu există dovezi ale unei infracțiuni. Mai mulți parlamentari, inclusiv din cadrul partidelor de la putere, au propus înființarea unei comisii parlamentare care să cerceteze acuzațiile.