Nu departe de Turnul Eiffel, moș Gheorghe își paște în liniște vaca, iar tanti Ana din curtea restaurantului „La Paris” udă clumbele cu țigăncușe înflorite. Pe drumul principal tocmai a trecut o căruță încărcată cu fân, lăsând în urma ei un miros puternic de iarbă uscată și…balegă de cal. Din boxele restaurantului tocmai a început să răsune vocea Irinei Rimes.

- La vie au village est belle, mămica, dar mă sufoc de căldură, a exclamat una din
fetele care serveau prânzul la o măsuță, chiar în spatele Turnului Eiffel.

Satul Corjeuți din raionul Briceni este unul dintre cele mai frumoase și moderne sate din Republica Moldova, dar, probabil, și cu cei mai mulți oameni plecați în Franța. Cel puțin asta ne-au spus locuitorii satelor vecine, unde, la fel ca în Corjeuți, majoritatea localnicilor lucrează în Franța.

Chiar la intrarea în sat, priponită de indicatorul „Corjeuți”, paște o vacă. Prima casă din
dreapta este în proces de construcție. A doua la fel, are în față mormane de saci
cu ciment. La a treia casă, o echipă de meșteri sudează barele de metal pentru
canalul de scurgere a apei.






- Stăpânii casei nu-s acasă. Sunt plecați în Franța. Noi suntem meșteri. Iaca vedeți șirul acesta de case noi, în construcție? Majoritatea stăpânilor sunt peste hotare. Lumea din sat a plecat, pentru că nu-s locuri de muncă, iar la sapă nu vrea nimeni să lucreze. Dacă nu-i de lucru și nu ai cu ce trăi, ești nevoit să pleci din țară. Cei care pleacă, lucrează acolo câțiva ani apoi revin și își fac castele, ne-a spus domnul Vasile.


Micul Paris, șantierul pustietății



                                                                                  FOTO: Report.md 


La a cincea casă găsim o altă echipă de meșteri care tencuiesc o casă. Un alt domn Vasile (cel mai răspândit nume în sat) este singurul meșter din toată echipa de vreo 7 oameni care a rămas să vorbească cu noi. Ceilalți s-au ascuns după casă.


- Oamenii au plecat din țară din cauza celor de la guvernare. Cei din Parlament au buzunarele pline, iar cei care lucrează nu primesc nimic. Nepotul meu, care lucrează în Franța, și-a construit o casă timp de o vară. Acolo moldovenii noștri au salarii de 2500 de euro. Cum să vină ei în țară pentru 2000 de lei?


Înaintăm cu mașina încet, admirând casele de pe ambele părți ale drumului. Ceea ce vedem este atât de impresionant, încât scoatem câteva interjecții. Curțile pline cu flori, porțile masive din inox, copacii decorativi și căsuțele stilate îți dau impresia că ești într-un sătuc francez.
Atâta doar că… străzile-s pustii, curțile goale, iar ferestrele au obloanele trase. Niciun copil pe bicicletă și niciun grup de adolescenți stând la taclale la vreun colț de stradă.


- Eu am 6 copii și toți sunt plecați în Franța. N-am fost niciodată la ei, ne-a spus doamna Ana.

Satul Corjeuți are un sunet specific. De perforator. Pe orice stradă ai opri, din toate direcțiiile se aude bâzâitul lui atât de cunoscut. Corul perforatoarelor, care „cântă” la intensități diferite acoperă chiar și trilul păsărilor. Aproape în fiecare curte se construiește ceva. Satul
acesta este un șantier.


- Satul este plin cu echipe de meșteri. La amiază vin toți la restaurantul „La Paris” din centrul satului. Avem și ofertă specială pentru ei, business lunch la 50 de lei, ne-a spus Ana, în timp ce uda florile de la restaurant. În fiecare zi, 150 de meșteri lasă lucrul și vin să
mănânce la noi.



                                                                                    FOTO: Report.md


Toate casele la care am văzut oameni și am oprit să vorbim cu ei, găseam doar echipe de meșteri sau rude ale stăpânilor. La capătul unui șir de case noi, moderne, cu obloanele trase și porțile încuiate l-am întâlnit pe domnul Vasile care venea din câmp cu o vacă, târâind un lanț metalic și greu din urma ei. Bărbatul ne-a spus că toți cei 5 copii ai lui sunt plecați peste hotare, iar din cei 15 nepoți, niciunul nu s-a născut în Republica Moldova.

- Am rămas singuri cu nevasta. Copiii s-au stabilit în Franța, Anglia și Italia. Unuia din copii i-am construit o casă cu două etaje, dar nu vrea să vină acasă. A spus că acolo dacă cheltuie 50 de euro, îi face repede la loc, dar în Moldova unde să facă un ban?... A lăsat și pământ și
casă și nici nu mai vrea să audă de revenirea la baștină. Ei vin acasă doar să vadă dacă mai trăim și pleacă înapoi. Vin, sărmanii, acasă și, la despărțire, tare mai plâng. Regretul lor cel mare este că atâția ani de zile au fost departe de părinți”
, - ne-a mărturisit domnul Vasile, lăsând privirea în jos.

Despre oamenii de la nord se spune că sunt „cu rușii”, iar la fiecare alegeri nordul votează masiv candidați pro-ruși. Cu toate acestea, majoritatea populației din satele în care am fost (Corjeuți, Trinca și Burlănești) lucrează în Uniunea Europeană.

L-am întrebat pe domnul Vasile de ce iubesc localnicii Rusia, deși preferă să muncească în Uniunea Europeană?

- Noi cu rușii am crescut și ei pe noi ne-au ajutat. Chiar am stat de vorbă cu niște români și ei mi-au spus: ,, Măi oameni buni, nu vă lăsați de ruși. Cu rușii e de trăit!”.

Când am adus vorba despre deportările masive pe care le-au organizat sovieticii și despre foametea provocată de ei, răspunsul lui pur și simplu ne-a șocat:

- Eiiii...nu-i chiar așa. Nu doar moldovenii au fost deportați. În toate țările au fost deportări, dar asta este o politică prostească de a-i ponegri pe ruși. Nu mai sunt ei chiar așa de răi. Cum ne-au iubit rușii, nu ne-a iubit nicio altă națiune.

- Totuși, copiii Dvs. nu au ales Rusia, ci Uniunea Europeană.

- Tineretul din ziua de azi este ușor de manipulat, de asta și au plecat, pentru că li s-a spus că în Europa se trăiește bine. Am fost și eu în Uniunea Europeană, dar nu am văzut să se vândă producție moldovenească. Toată producția noastră ajunge în Rusia.

Interlocutorul nostru nu avea habar că deja de ani buni piața europeană absoarbe aproape 70% din exporturile moldovenești, ponderea Rusiei în volumul total al exporturilor Moldovei ajungând, urmare a embargourilor impuse de Moscova, la cote neglijabile.

Într-un alt capăt de sat am dat de domnul Gheorghe care supraveghea munca unei echipe de muncitori. Are 4 copii și sunt plecați în Franța de 13 ani. Vin acasă o dată în an, în luna august. Toți copiii lui și-au cumpărat case în Franța, dar și-au construit și câteo casă în sat. L-am întrebat și pe el despre „dragostea pentru ruși”…

Sindromul Stockholm: Cu rușii ne-a fost bine. UE ne-a luat copii de acasă!

- Eu pot să spun un lucru - nouă nu ne-a fost rău cu rușii pe timpul „soizului” (URSS).
Împotriva rușilor nu am nimic. Toți banii care vin în țară, sunt din Franța. În Rusia nu am niciun copil. Da, pe timpul „soiuzului” ne-a fost mai ușor. Atunci 6 pâini de-o rublă luai, dar acum ce să iei? Înainte te duceai în Ucraina și aduceai tone de pâine, zahăr, răsărită, grâu, dar acum au pus granițe și nu mai putem aduce. Nici cu Rusia nu ne-a fost tare bine, dar Uniunea Europeană ne-a luat copii de acasă.

Despre deportări și foamete oamenii din sat ori nu știu nimic, ori le iau apărarea rușilor pentru atrocitățile de atunci. Cei pe care i-am întrebat despre evenimentele triste din acea perioadă au spus că rușii îi deportau doar pe cei care au făcut ceva rău. Le-am spus că printre ei
erau profesori, medici, preoți, mame cu copii mici… Răspunsul lor a rămas neschimbat însă: „Probabil, totuși, erau vinovați și au făcut ceva rău, pentru că nu puteau să fie deportați fără motiv”. Nu puteam să nu-i întreb de unde se informează și ce posturi de televiziune urmăresc. Toate canalele enumerate de ei sunt ori rusești, ori de partid, blamate la Chișinău, de mediul jurnalistic, pentru că diseminează propagandă și manipulare.

Iurie, unul dintre muncitorii tineri care nu a trăit in Uniunea Sovietică și nu este nostalgic după acea perioadă, consideră că cetățenii din Republica Moldova trebuie să rămână în țara lor, să nu plece nici în Rusia, nici in Uniunea Europeană:

- Asta se poate întâmpla doar dacă în statul nostru nu s-ar fura atât de mult. Eu lucrez în Franța de 6 ani. Fiica mea s-a născut acolo. Ar trebui să se schimbe lucrurile în țara asta, astfel ca oamenii să nu mai fie nevoiți să-și lase casele, părinții, satele și să plece peste
hotare. Tineretul din țară este plecat în Uniunea Europeană, iar „nordul care votează cu rușii” sunt de fapt pensionarii cărora le-a fost mărită pensia și oamenii din satele rusofone. Oamenii nu înțeleg că cei 600 de lei primiți sunt din miliardul furat. Ei se bucură de pomană și votează…

Doamna Nina a trecut prin momente grele de când nu sunt copiii lângă ea. Spune că s-a îmbolnăvit de la atâta tristețe, lacrimi și dor. Înainte oamenii din sat plecau clandestin, plătind câte 4.500 de euro pentru a ajunge în Franța, iar unii luau bani cu împrumut casă poată pleca. Până își găseau de muncă și adunau ban cu ban, „procentele” ajungeau la sume
astronomice. Pe unii i-a costat chiar și 20.000 mii de euro „biletul” în Franța. Acum, că mulți și-au redobândit cetățenia română și au pașapoarte românești sau pașapoarte biometrice moldovenești, tinerii din sat pleacă imediat ce împlinesc 18 ani - la studii sau la muncă.

- Câți din oamenii din sat lucrează în Rusia?

- În Rusia? Ce să facă acolo? Rubla lor nu costă nimic. Dacă luați această stradă din deal până în vale, nu o să găsiți pe nimeni plecat în Rusia. Toți sunt în UE. La Moscova pleacă cei mai în vârstă, care spun că le este mai ușor la ruși, pentru că știu limba. Numărul celor care pleacă spre Rusia este extrem de mic.

Casele din Corjeuți sunt construite după modelele caselor din Franța, iar sătenii așa și le zic: „case europene”.

Casele nu mai sunt construite din lut, de lampaci ori de furcă așa cum le construiam noi pe vremuri. Stăteam la fundul calului, strângeam balega și nu ne ajungea să muruim (tencuim) un perete, dar acum copiii noștri au și casă, și masă, dar nu sunt lângă noi. Aș vrea ca toți
copiii mei să se întoarcă acasă. Și-au terminat de construit casele, au gospodării frumoase - de să nu aibă ei aici un post de muncă bine plătit și să doarmă pe perna lor și în casa lor, dar să doarmă cu frica în sân printre străini
, - ni se plânge doamna Nina.

În sat sunt mai multe magazine de construcții, buticuri și chiar un restaurant cu nume sugestiv, La Paris. Proprietari sunt doi bărbați. Unul dintre ei lucrează în Franța, iar unul în Moldova. În spatele restaurantului este punctul de atracție pentru turiști - o imitație a Turnului Eiffel, unde toată lumea își face poze. Pentru cei care vor să petreacă mai multe zile la nordul țării, în centrul satului este chiar și un hotel!


                                                                Turnul Eiffel din Corjeuți / FOTO: Report.md


Și totuși, nu îmi era clar de ce sătenii plecați peste hotare își construiesc case în sat, odată ce sunt siguri că nu se vor întoarce în Moldova? Răspunsul l-am primit de la doamna Ana.

- Știți cum….ăăă…nu se știe cum se întoarce roata vieții…

Satul Corjăuți ne-a impresionat prin frumusețea lui, dar ne-a marcat prin pustietatea lui. Șiruri întregi de case frumoase, moderne, noi și pustii. Abia la ieșirea din sat am văzut 4 copii, cu câteo crenguță în mână, zâmbind și bucurându-se de libertatea vacanței. Singurii copii văzuți în tot satul.

Gloria Călugăreanu