În cele câteva luni în care colegii noștri de la Report.md au colindat Republica Moldova în lung și în lat documentându-se pentru reportaje, au auzit această propozitie de zeci de ori.

Fie că discutam cu oamenii de la nord, fie cu cei de la sud, fie că-i întrebam despre NATO, politică, migrație sau religie, în toate cazurile interlocutorii „scăpau”, ca printre altele, această propoziție: „Înainte era mai bine!”.

Pe domnul Vasile din satul Trinca, raionul Briceni, l-am surprins sorbindu-și cafeaua într-o anexă a magazinului din centrul satului - un fel de loc de întâlnire matinală a bărbaților care vin la un pahar de vorbă și unul de rachiu. E o tradiție matinală la ei – ca să aibă curaj și putere până la amiază, când se „întrunesc” pentru încă o doză de „curaj”. Masa cu cele patru scaune din jurul ei este dosită de ochii curioși ai sătenilor grăbiți la muncă. Cei doi bărbați, care îi făceau companie lui moș Vasile, au plecat imediat ce au văzut aparatul de fotografiat.

                                         Domnul Vasile, satul Trinca, Briceni / FOTO: Report.md

Cu picioarele goale, încălțat în niște șlapi ponosiți, cu paharul cu cafea alături, bărbatul stă chiar sub un cuib de rândunele. În timp ce vorbim, la fiecare câteva secunde, din cuib cade, periculos de aproape de urechea lui, câte un găinaț. A ezitat să ne spună numele lui adevărat, apoi a început să ne povestească cu nostalgie despre perioada în care a colindat toată Uniunea Sovietică. Avea ruble. Avea tot. Acum însă nu are nimic. Lucrează cu ziua pe la oamenii din sat și nu are bani să-și termine construcția începută cu mulți-mulți ani în urmă. În timp ce el ne povestește despre URSS, noi ne uităm la gura lui care se mișcă greu, lungind parcă fiecare cuvânt. În spatele buzelor lui crispate de bătrânețe, se vede un singur dinte. Unu. Ne spune să nu ne temem de el, pentru că este „un pic cinstit” (servit). Moș Vasile regretă destrămarea Uniunii Sovietice și spune că, dacă tot ne-am despărțit (republicile din fosta Uniune), ar fi bine să avem o țară a noastră, bogată, așa cum era înainte, pentru că,„înainte era mai bine”, ne asigură el, accentuând ultimul cuvând și scoțând în evidență dintele lui singuratic.

De ce înainte era mai bine și ce anume alimentează și menține nostalgia după vremurile care au trecut?... Ce anume a fost așa de bine încât, amintirea vremurilor trecute încă îi bântuie pe mulți din cei care au trecut prin una dintre cele mai negre perioade din istoria țării: război, foamete, deportări, arestări și executări?

Mâncarea

Foametea provocată de sovietici în anii '40 i-a afectat genetic. Și astăzi, chiar și cei mai tineri, obișnuiesc să-și umple podurile cu grâu de frică să nu rămână fără pâine. Se tem de secetă și de instabilitate.

Majoritatea regretelor după trecut sunt legate de hrană.

„De-o rublă cumpărai 10 pâini sau 100 cutii de chibrituri”.

„Cârnațul era bun și ieftin, două ruble kilogramul”.

Ați observat că toți nostalgicii care vorbesc despre prețul mic al alimentelor pomenesc doar pâinea și cârnațul?...

Pentru că rafturile magazinelor erau pline mai mult cu conserve. Brânza, smântâna, gingirica sau scrumbia erau aduse în butoaie mari. Pasta de roșii și gemurile erau aduse în cutii de conservă a câte 5 kilograme și se vindeau la suta de grame. Nici vorbă de fructe și legume, iar portocalele, de exemplu, puteau fi văzute mai mult în cărți. Chiar și drojdia era un produs deficitar. Când se zvonea că au adus drojdie, la magazin se forma o coadă lungă. Lipsa produselor în magazine a condus la apariția „speculanților”. Erau un fel de afaceriști/contrabandiști care aduceau, clandestin, marfă greu de găsit în magazine. Acest timp de vânzare era numit „pe sub mână” și cei care aduceau marfă de contrabandă și se ocupau cu vânzarea-cumpărarea au făcut din asta averi uriașe.

Criminalitatea

„Pe vremea URSS nu erau atâtea omoruri și violuri”. Erau, doar că statistica infracțiunilor era strict „reglementată” din oficiu și, în mare parte, secretizată. Cazurile erau clasificate în „Secret” și„Strict secret”, nu erau făcute publice și la ele avea acces doar un grup mic de indivizi trimiși de partid. Siguranța și securitatea în URSS era un mit susținut de propaganda sovietică, anume prin ascunderea informației, prin conservarea adevărului.

Tinerețea

Majoritatea nostalgicilor care deplâng timpurile trecute sunt în vârstă. „Înainte era mai bine” pentru că ei, pe atunci, erau tineri. Erau în forță, sănătoși, aveau un loc de muncă, statut social și viitorul în față. Acum sunt pensionari și ceea ce deplâng ei este, mai degrabă, tinerețea lor decât regimul sovietic.

Alegerea

Blugii erau niște „bijuterii”. Scumpi și de negăsit. Erau un lux, la fel ca multe alte haine sau obiecte de uz casnic. Pentru a cumpăra un automobil, trebuia să te înscrii pe o listă și să aștepți câțiva ani. Dar televizorul color?! Cine avea „Alfa” color, era cel mai invidiat om din sat. Asortimentul hainelor în magazine era mic, așa că în casele oamenilor erau dulapuri cu același haine - de la același producător, din aceeași stofă și cu aceeași croială. Chiar și așa, nu toți își permiteau să cumpere haine noi. Hainele erau peticite și purtate ani la rând până se subția ața, devenind aproape că transparente. Chiar și șosetele, și chiloții erau cârpiți. Într-o familie cu mai mulți copii, hainele erau transmise prin „moștenire” - de la cel mai mare până la cel mai mic copil. Băieții purtau hainele surorilor mai mari și fetele purtau hainele fraților mai mari. Aceste detalii însă, au fost uitate. Acum la orice colț se vând blugi. În toate casele sunt televizoare color. Acum poți cumpăra și mașini, și avioane, și funcții publice.

Calitatea vieții

În URSS nu existau absorbante, apa pentru baie era încălzită la aragaz, iar lumea făcea „baie” în lighean. În localitățile în care era baie publica, sâmbăta erau cozi. Veneau toți, cu familiile, scoteau șamponul „Selena”, „Krapiva”, „Romașka” sau „Crea-Crea”, săpunul „Zemlenicinoe” sau „Consul” și se săpuneau în dușurile mari, spațioase, în care încăpea toată familia. 

                                  Ce a mai rămas din baia sovietică din satul Cărpineni / FOTO: Report.md

Tot satul mirosea la fel. Toată URSS mirosea la fel. Prin bucătării vedeai aceleași ceainice albe cu niște căpșuni desenate pe ele. Aceleași cratițe, forme pentru colțunași sau pentru ciuperci dulci. Acum aproape fiecare sat este gazificat și conectat la apeduct. Aproape în fiecare casă este baie. Asortimentul de șampon și săpun este atât de mare, încât nici nu le mai știi denumirile. Calitatea vieții a crescut considerabil, dar nostalgia după „Crea-Crea” așa și nu a dispărut.

Privilegiații

Nostalgia după comunism și URSS le-a rămas mai ales celor care s-au bucurat de fotolii moi,  dar și celor care aveau un unchi, o mătușă, un văr sau vreun frate într-o funcție obținută pe linie de partid. Acele funcții „deschideau uși” spre privilegii. Trecutul îl deplâng chiar și cei fără funcții, dar care puteau fura porumb sau mere de la colhoz, „solearcă” (motorină) de la brigada de tractoare, carne din cantina școlii sau „trudozîle” la prășit.„Înainte era mai bine” pentru că aveau privilegii, erau bine plătiți, aveau un statut în societate sau puteau fura. Schimbarea și trecerea timpului i-a lipsit de posibilitatea de a acumula averi. Acum alții fură. Alții acumulează averi.

Evoluție

Îmi amintesc că aveam acasă un televizor cu butoane și eu eram folosită pe post de telocomandă. Taică-miu îmi zicea: ”apasă pe 2”. Și eu lăsam pixul din mână și mă duceam în fața televizorului, apăsam butonul 2 și mă întorceam la temele pentru acasă. Pentru că obosisem de atâtea dute-vino, taică-miu a adus de afară o prăjină și, de pe cotloane de unde stătea, schimba canalele cu prăjina. Apoi au apărut televizoarele cu telecomandă, tampoanele, filmele porno în format VHS, „inomărcile” (mașini de producție străină), blugii, telefoanele mobile, calculatoarele și... Dumnezeu!

Credința

Dumnezeu avea „interdicție” în viața oamenilor în perioada sovietică. Bisericile au fost transformate în depozite sau grajduri. Puținele biserici care au rezistat oficiau slujbe mai mult pe ascuns, iar oamenii se duceau la biserică în secret, pentru că exista riscul să fie denunțați la partid. Astăzi, comuniștii și derivații lor participă la slujbe, pozeză cum împart focul haric, își fac semnul crucii, pupă icoane – totul ca electoratul să-i creadă „sfinți” și să-i voteze.

Manipularea și propaganda

Și atunci, și acum oamenii continuă să fie manipulați. Unele partide speculează pe nostalgia oamenilor elogiind trecutul idilic și promițând un viitor ca în trecut. Amintindu-le că „înainte era mai bine”, speculanții politici le fură voturile. În raionul Orhei a fost „înființat” chiar și un colhoz, iar pentru a le aminti de gustul trecutului, Partidul „Șor” a jucat o singură carte – „înainte era mai bine”. Și a ajuns în Parlament. Cine nu-și amintește de dezmățul „pe timp de ciumă” organizat în PMAN de Șor? Atunci le-a împărțit oamenilor nu iPhoane, ci pâine, hrișcă și „tușonkă” – produse foarte ieftine, dar care trezesc nostalgii amărâților după vremurile când aceste produse erau salvatoare.

Chișinău, Piața Marii Adunări Naționale, 26 august 2018 - Partidul „Șor” împarte hrișcă, pâine și conserve / FOTO: Report.md

Rușinea și frica de Dumnezeu

„Tineretul din zua de azi nu-i ca cel de ieri. Înainte exista rușine, frică de Dumnezeu, iar azi fumează, beau și schimbă partenerii mai că în fiecare zi. Înainte nu existau homosexuali și nici lesbiene”. De fapt, înainte se bea, dar pe ascuns. Și atunci alcoolicii satului lucrau cu ziua ca să aibă ce bea. Existau și homosexuali și lesbiene, doar că își ascundeau relațiile, pentru că riscau să ajungă ori la pușcărie, ori la psihiatrie. Azi fiecare este liber să iubească pe cine vrea.

Sex

„În URSS nu se făcea sex!”. Această frază a devenit populară și a făcut înconjorul lumii. Mai mult, conducerea de atunci se mândrea cu faptul că în URSS nu există prostituție. În realitate, burtoșii cu carnete de partid erau clienți fideli ai prostituatelor, iar ulterior s-a constatat că era chiar o categorie de prostituate de lux, care obțineau informații de la turiștii străini și o transmiteau organelor de securitate. Lupta cu prostituția nu a dat atunci niciun rezultat, anume pentru că au negat existența aceastei probleme, iar prostituatele nu puteau fi arestate, anume pentru că lipsea cadrul legal în baza căruia să fie reprimate. Dacă totuși, ajungeau după gratii, erau trecute oficial că au fost reținute pentru „furt minor”.

Înainte toți aveau de lucru

Toți aveau un loc de muncă, chiar și la sate. Nimeni nu cerșea și nu umbla lela pe drumuri. Bebelușii erau dați la creșă, iar mamele erau obligate să iasă pe deal la prășit sau la rupt tutunul. Fabricile și uzinele ofereau mii de locuri de muncă, iar țara prospera din contul acestor muncitori. Oamenii erau un fel de robi care munceau pentru bani puțini. Uniunea Sovietică era ca o crescătorie de roboți care munceau pentru stat. Nostalgicii acelor vremuri consideră că redeschiderea fabricilor și uzinelor ar rezolva toate problemele țării. Cele câteva sute de mii de moldoveni care au plecat peste hotare, care au un salariu de zece ori mai mare ca acasă și un nivel de trai mult mai înalt decât în Moldova, sunt însă de altă părere.

Săracii Europei

Republica Socialistă Moldovenească era numită pe vremuri „Solnecnaia Moldavia”, adică plină de soare, iar despre ea se cântau cântele elogioase, mai mult în limba rusă. Uniunea Sovietică, în componența căreia era Moldova, era un stat puternic, de temut. Acum, deși s-au înregistrat progrese și suntem considerați săracii Europei, nostalgicii oftează și repetă cu tristețe, „înainte era mai bine…” – nu vor o umbrelă de securitate a NATO, dar deplâng dispariția „umbrelei” sovietice de securitate.

                                                                                    FOTO: Report.md

Dincolo de sârma ghimpată

Călătoriile peste hotarele Uniunii Sovietice erau aproape imposibile, iar cei care solicitau vize pentru a ieși din țară trebuiau să treacă prin mai multe filtre, inclusiv parafa Moscovei. După destrămarea URSS, oamenii au putut călători mai liber, iar în 2014 UE a abolit regimul de vize pentru moldoveni.

Vorbește liber!

În URSS cel mai bine era să taci, pentru a nu fi denunțat. Vă mai amintiți de bancul cu „pereții care au urechi”? Nu puteai critica cinovnicii de la cârma țării sau politicile lor chiar dacă era ca o piatră legată de gâtul amărâților. Nici măcar bancuri despre politicieni nu puteai spune, pentru că… „și pereții au urechi”. Dacă nu erai de acord cu ceva, trebuia să taci. Dacă ceva nu-ți plăcea, trebuia să taci. Puteai însă să îți denunți colegul, vecinul sau chiar vreo rudă. Nomenclatura asta aprecia. Acum oricine are voce. La propriu. Oricine poate să se revolte sau să-și ceară drepturile, chiar și cu un megafon, chiar în fața Guvernului sau Parlamentului și nimeni nu-l va aresta.

Drepturi

Simplu. Înainte nu aveai niciun drept. Adică, aveai câteva, dar ele puteau fi încălcate în orice moment. Astăzi avem drepturi!

Nepoții lui „înainte...”

                                                                                    FOTO: Report.md

De multe ori, la paradele de 9 mai vedem copii, adolescenți, tineri care depun flori la monumentul lui Lenin și elogiază trecutul bolșevic. Sunt nepoții celor care le-au transmis informațiile despre cât de bine le era lor înainte – atunci când ei erau cineva și… aveau bani, privilegii, tinerețe. Acești nepoți au moștenit și memoria buneilor, că „înainte era mai bine…”.

Între „acum” și „înainte” este o distanță cosmică. Unii spun că acum nici muzica nu-i la fel de bună, nici oamenii, nici băutura, nici cârnațul, și nici viața. Cei care au o dorință obsesivă de a răscoli și elogia trecutul „uită” însă, cu încrâncenare, să trăiască prezentul. 

Violeta Colesnic

 











 

VIDEO-GRAFIC Raport Efecte ale dezinformării în Republica Moldova

Mai mult pe EurActiv »