EURACTIV.ro: În calitatea dvs. de expert în cadrul grupului la nivel înalt constituit la nivelul Comisiei Europene pentru combaterea știrilor false, v-am ruga să ne spuneți ce concluzii din recent lansatul raport vi se par cele mai relevante, din perspectiva României și a Republicii Moldova.

Alina Bârgăoanu: Raportul prezentat de Comisie și de Înaltul Reprezentant conține o evaluare preliminară a progreselor înregistrate până în prezent în lupta împotriva dezinformării: coordonarea între statele membre, implicarea platformelor digitale, punerea în aplicare a Codului de bune practici privind dezinformarea. 

Tehniciile și tehnologiile dezinformării evoluează în timp real 

Din punctul meu de vedere, una dintre concluziile cele mai relevante se referă la faptul că tehnicile și, mai ales, tehnologiile de dezinformare, evoluează aproape în timp real, pe măsură ce "stăm noi de vorbă".

În acest context, problema pe care încerc să o semnalez și în spațiul public românesc este că, deocamdată, posibilitățile aproape nelimitate puse la dispoziție de tehnologie – deepfakes, influenceri care nu există, dar au zeci de mii de followeri, texte fake, dar total plauzibile, încă nu au fost testate și utilizate pe scară largă în Uniunea Europeană.

Din fericire, încă suntem pe o paradigmă de dezinformare ușor clasică, bazată pe amplificarea, prin mijloace tehnologice a unor conținuturi (conturi false, soft-uri de accelerare a circulației unui conținut digital, generarea de like-uri, share-uri, comentarii etc.). Nu știu dacă suntem pregătiți, mental și tehnologic, pentru a face față unui eventual nou val al dezinformării, mult mai tehnologizat, mai automatizat, mai computerizat.

Dezinformarea face casă bună cu polarizarea 

O altă concluzie relevantă a raportului este că fenomenul dezinformării – în varianta sa mai mult sau mai puțin tehnologizată – face casă bună cu polarizarea, cu controversa, cu emoțiile și părerile extreme.

Dacă este să vorbim despre o rețetă contemporană a dezinformării, mai ales de inspirație rusească, principalul său ingredient – nu foarte complex – este alimentarea controverselor, a temelor fierbinți, și a polarizării. Dacă este să vorbim despre o rețetă de inspirație rusească, aceasta a constat – și în SUA, și în alte locuri, în a pune gaz pe foc, mai precis, a "pune gaz pe focul care trebuie”. 

EURACTIV.ro: Ceea ce a sesizat presa cu privire la raportul amintit, publicat ca parte a seriei de acțiuni EU vs Desinfo a Comisiei Europene, arată, citez în engleză: 
The evidence collected revealed a continued and sustained disinformation activity by Russian sources aiming to suppress turnout and influence voter preferences. There was a consistent trend of malicious actors using disinformation to promote extreme views and polarise local debates, including through unfounded attacks on the EU. Domestic political actors often adopted the same tactics and narratives to attack the EU and its values. (Raport EU vs Desinfo)

În interpretarea noastră, este prima oară când un raport european semnalează, negru pe alb, că „surse rusești” au stat la baza unor acțiuni menite să descurajeze votul sau să influențeze opțiunile. Putem vorbi de un fenomen, la nivelul Uniunii Europene, cu privire la astfel de acțiuni?
Care au fost modalitățile de identificare în privința surselor rusești (ex. via IP, firme de securitate cibernetică, servicii secrete)?

Alina Bârgăoanu: Într-adevăr, "Rusia”, "sursele rusești” sunt menționate de patru ori în acest raport, cu referire la "tacticile și discursurile utilizate de Rusia pentru a ataca UE și valorile sale”.

Întrebarea dvs. este foarte pertinentă în sensul că tocmai aceasta este, după părerea mea, suferința majoră a raportului: detaliile privind modalitățile de identificare a surselor rusești sunt destul de vagi. Într-un loc, se face referire la un raport al Institute for Strategic Dialogue, "Information Operation Analysis” (care, în paranteză fiind spus, nu oferă nici o informație despre România), în alt loc, se oferă informația potrivit căreia "numărul de cazuri de dezinformare atribuite surselor rusești și documentate de grupul operativ East Stratcom din ianuarie 2019 (998) s-a dublat față de aceeași perioadă a anului 2018 (434)”.

Dar, după știința mea, lipsesc referirile la incidente/ atacuri cibernetice care să poată fi atribuite unor surse rusești, la IP-uri, la surse de finanțare, troli și armate de troli. Este o mare deosebire față de succesivele rapoarte ale procurorului american cu însărcinări special Robert Mueller, care, dincolo de inventarierea tehnicilor contemporane de marketing politic digital, fac referiri precise tocmai la aceste lucruri: IP-uri, atacuri cibernetice, publicitate politică plătită din exteriorul SUA. Vedeți și reacția doamnei Comisar Vera Jourova, imediat după lansarea raportului: "nu e vorba despre vreun Big Bang, nu e un nou caz Facebook – Cambridge Analytica”.  

Faptul că Uniunea Europeană, statele membre, inclusiv România, întârzie în a veni cu dovezi – dincolo de speculație și interpretare – privind tehnicile de dezinformare digitală care ar putea fi atribuite unor actori statali sau non-statali din afara UE, tehnici precum: search engine optimization, amplificarea, prin soft-uri, a engagement-ului cu un conținut digital (generare automată de like-uri, share-uri, comentarii), persuasiune targetată, comportamente coordonate artificiale/ neuatentice pe platformele digitale – întârzie și reacția, și apărarea și, mai ales, resuscitarea sentimentului de încredere că spațiile publice și conversațiile publice sunt, într-adevăr, protejate în fața unor intervenții toxice.   

EURACTIV.ro: Care ar fi temele recurente care apar - în spațiul virtual românesc și/sau în ce al Republicii Moldova - de dezinformare cu privire la Uniunea Europeană, care rezultă în activitatea grupului de lucru la nivel înalt, constituit la nivelul Comisiei Europene? 

Alina Bârgăoanu: La nivelul Grupului la nivel înalt nu s-a pus problema identificării sau analizării unor teme/ narrratives/ discursuri care să poată fi atribuite unor actori statali sau non-statali ostili Uniunii Europene.

La nivelul grupului, s-a insistat, după părerea mea, corect, pe identificarea componentei tehnologice, a infrastructurii tehnologice care permite dezinformarea. Sunt la curent cu cercetările care pun accent tocmai pe identificarea unor teme/ narratives care ar putea fi asociate propagandei de proveniență rusă (de altfel, studiul realizat de Institute for Strategic Dialogue, la care face referie și raportul vorbește tocmai despre o competiție a narațiunilor/ discursurilor/ temelor și mai puțin de război informațional; știu că există demersuri de acest tip și în spațiul românesc.

Personal, sunt mai degrabă interesată, așa cum am spus deja, de componenta tehnologică, de infrastructura tehnologică pe care circulă eventual aceste teme/ narațiuni. Mi se pare o direcție potențial mai fertilă, din cel puțin două puncte de vedere. Scoaterea la suprafață a modalităților tehnologice, a infrastructurii pentru dezinformare (troli, conturi false, comportamente digitale neautentice, amplificarea artificială a conținutului, surse de finanțare pentru promovarea publicității politice și electorale) – dacă se realizează – este dincolo de tăgadă; în al doilea rând, dacă ne axăm pe teme/ narațiuni, și pe unele le clasificăm drept "bune”/ "dezirabile”, pe altele "rele”/ "indezirabile”, putem deschide calea unor abuzuri intelectuale, a unor clasificări șubrede și, mai ales, deschidem calea pentru ca cineva să poată pretinde că are monopol asupra "binelui”, "dezirabilului”, chiar asupra "adevărului”. Cu serioase consecințe în ceea ce privește înăbușirea conversațiilor pe teme majore – ceea ce devine parte a problemei.      

EURACTIV.ro: Cât de mult din această dezinformare e produsă de surse rusești, față de alte surse locale – ex., grupuri politice, populiste etc?

Alina Bârgăoanu: Parafrazând, dezinformarea începe întotdeauna acasă și, așa cum am spus, dacă este să vorbim despre o rețetă anume, aceasta constă în amplificarea, exacerbarea tensiunilor, fracturilor, controverselor dintr-o societate.

Iată ce declara vara trecută Wess Mitchell, pe atunci Assistant Secretary of State for European and Eurasian Affairs în cadrul Departamentului de Stat American (depoziție în fața Comisiei de politică externă a Senatului american, cu referire, desigur, la SUA, dar și la aliații și partenerii acestora): "Rusia finanțeaza voci marginale atât de la stânga, cât și de la dreapta spectrului politic, inclusiv voci care promoveaza violența, luarea cu asalt a clădirilor guvernamentale și dărâmarea guvernului; finanțează teme controversate, îi finanțeaza pe cei care le susțin, apoi îi finanțează pe cei care li se opun [...]; "Putin nu vrea să influențeze un moment electoral sau altul, ci sa inflameze, în mod sistematic, dezbinările din societatea noastră; face acest lucru în SUA și în țările aliate” [...]; „nu este un efort partizan, care să susțină un partid sau altul, ci este un efort cinic de a asmuți taberele politice una impotriva alteia” (sursa FreeBeacon/National Security).

 
EURACTIV.ro: Maia Sandu, intervievată recent de Report.md pe tema combaterii Fake News, a spus că cel mai bun remediu împotriva Fake News constă în consolidarea unor media independente, puternice, care să acționeze potrivit standardelor profesionale. Însă știm că peisajul mass-media în țările Europei Centrale și de Est este puternic viciat. Care ar fi o concluzie, cum poate fi combătută, la firul ierbii, dezinformarea?

Alina Bârgăoanu: Doamna Prim-Ministru Maia Sandu are dreptate, un sistem mass media robust, caracterizat de profesionalism, solidaritate de breaslă și atașament la interesele comunității/ țării pe le servește este esențial pentru a face față haosului informațional, dezordinii informaționale, dezinformării, propagandei etc.

Pe lângă existența unui sistem media profesionist și robust, cred că principala apărare în fața dezinformării este, așa cum am spus, scoaterea la suprafață a fenomenului, mai ales în ceea ce privește amplificarea tehnologică și, legat de aceasta, componenta de finanțare: fake accounts, boți și rețele de boți, fabrici de like-uri și ferme de troli, fake influencers, fake algorithmic engagement, data profiling, data-driven persuasion etc.).

Cred că toate conversațiile publice legate de această temă, inclusiv gândirea unor modalități de reglementare – ar trebui să se fundamenteze pe dovezi incontestabile din ecosistemul informațional privind trendurile big data, data profiling, segmentarea de precizie, utilizarea tehnicilor de amplificare tehnologică, și nu pe speculații, guts feelings, deducții, alăturări, cazuri punctuale, acuzații politice sau demersuri de discreditare a opiniilor, proceselor și rezultatelor indezirabile.