Mihaela Ion este o tânără care activează în domeniul artei contemporane, devenită în ultimii ani unul din liderii de opinie ai handmade-ului și designului de produs românesc.

Fire optimistă, proactivă și inovatoare, Mihaela Ion a inițiat cel mai cunoscut festival în domeniu, „Noaptea Albă a Creatorilor și Designerilor de Produs”, și a avut curajul de a transforma pasiunea pentru produsele handmade într-o afacere care astăzi poartă numele de Asociația „Atelierul de Creație”. Despre ce înseamnă să fii trainer cultural, de unde i-au venit ideile pentru proiecte, de ce este important să voluntariem sau ce rol joacă plagiatul în produsele unicat, aflați mai jos într-un interviu marca Youth Parlamentor.

Cine este Mihaela Ion?

Sunt absolventă de istoria artei, cu un doctorat în istoria artei comuniste, cercetător în istorie și artă contemporană,  director cultural pentru proiectele asociației mele (Asociația „Atelierul de Creație”).  Știu un pic din multe activități, dar le fac pe toate cu plăcere.  

De ce artă, handmade și design de produs și care a fost drumul tău?

De la mate-info la liceul „Gheorghe Șincai” din București, am ajuns la Facultatea de Istorie, secția Istoria Artei, ulterior la doctorat și după, în handmade și în industria creativă din România. Cred că este o traiectorie potrivită și cu o continuitate bună. Am lucrat în câteva galerii de artă din București și aici am căpătat gustul organizării de evenimente culturale și, mai ales, de evenimente în domeniul industriilor creative. Studiile de istoria artei, management cultural, publicitate m-au ajutat, alături de echipa asociației, în transformarea proiectului Revista Atelierul într-o platformă activă de promovare, diseminare a creatorilor și designerilor de produs și de prezentare a  statusului industriilor creative la nivel internațional. 

Fotograf: Daniela Lazăr 

De ce ar alege un tânăr handmade-ul ca profesie? Ce semnificație are pentru tine?

Nu cred că trebuie să fii tânăr pentru a activa în domeniul handmade și al industriilor creative, însă trebuie să ai multă inspirație, creativitate, să fii la curent cu toate noutățile în domeniu și să perseverezi. Este cu dublu tăiș și tinerețea aceasta, întrucât și în domeniul creativ se păstrează concepția (oarecum) eronată, că dacă ești tânăr automat ești nepriceput. De multe ori m-am lovit și eu de această barieră și cred că acest lucru m-a determinat să realizez și mai multe evenimente, să construiesc alături de echipa Asociației „Atelierul de Creație” o zonă de networking, o comunitate echilibrată din toate zonele României capabilă să își formeze liderii de opinie. 

Fotograf: Daniela Lazăr 

Cum ți-a venit ideea fondării primei publicații handmade din România?

Recunosc, nu a fost ideea mea fondarea Revistei Atelierul, colega mea de asociație, Teodora Vlădescu a venit cu propunerea și m-a cooptat și pe mine. Ea avea un blog cu articole inspiraționale, iar eu un blog pe care prezentam interviuri cu designeri și creatori de produs, iar într-o zi mi-a propus să fac parte din echipa de redacție. După opt luni în care site-ul a existat fără ca noi să avem un statut juridic, am deschis Asociația „Atelierul de Creație” și automat rolul meu în cadrul Revistei Atelierul s-a schimbat. Am devenit omul care se ocupă de birocrație și potrivit pentru redactarea bugetelor.

Momentan, Revista Atelierul este singura publicație online (offline în 2011 prin cele trei numere tipărite) din România care prezintă designerii și creatorii de produs, produsele lor, evenimentele culturale naționale și internaționale, tutoriale și sfaturi de marketing și branding.

Care au fost cele mai mari provocări?

Una dintre cele mai mari provocări a fost obținerea fondurilor de la AFCN la nici 10 zile de la înființarea Asociației și învățarea rapidă a birocrației unui proiect cultural cu finanțare publică. A fost o experiență pentru definitivarea obiectivelor pe trei ani ale Asociației. 

„Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs”, 2014, la Institutul Cultural Francez, București. Sursă foto: Arhivă personală

Ce înseamnă Asociația „Atelierul de Creație”?

Avem o poveste foarte plăcută. Numele „....de Creație” a apărut la ghișeul unde ne înregistram numele, întrucât denumirea „Asociația Atelierul” era prea scurtă și trebuia să venim cu alta. Așa am devenit „Atelierul de Creație”.

Asociația „Atelierul de Creație” înseamnă trei membri fondatori (eu, Teodora Vlădescu și Vali Grosoșiu), membri asociați (Elisa Ene și Anca Ionescu), echipa de contabilitate și echipa juridică, peste 40 de voluntari naționali și internaționali, peste 20 de proiecte implementate la nivel național, 100 de susținători activi,  peste 200 de parteneriate media naționale și internaționale.

Asociația „Atelierul de Creație” a apărut în momentul în care cultura designerilor și a creatorilor de obiecte unicat a început să ia amploare în România și a devenit tot mai necesară o structură în cadrul căreia creatorii și designerii de produs, de idei, să se poată organiza și sprijini. Asociația „Atelierul de Creație” este o platformă-comunitate pentru toți cei interesați de domeniu: viitor creatori de produse unicat, manageri culturali, designeri de produs, artiști vizuali, fotografi, antreprenori.

Din martie 2014, echipa de documentare a Asociației este prezentă la târgurile internaționale Handwerk & Design și Dawanda Design Markt din Munchen, Ambiente din Frankfurt, iar în 2015 am ajuns la Dutch Design Week.

„Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs”, 2015, la Centrul de Cultură Urbană "Casino” din Cluj Napoca. Fotograf: Daniela Lazăr

Toată lumea se concentrează pe București însă voi ați ales să vă promovați și prin țară. Cum ați fost primiți de public?

Este o provocare să realizezi evenimente culturale în alte orașe, întrucât trebuie să înveți cum să te comporți cu presa și canalele radio și media existente acolo. Noi avem avantajul de a avea voluntari în toate orașele în care am realizat proiecte, astfel am deschis mai ușor unele porți ale televiuziunilor, ziarelor și radiourilor locale. Mie îmi place mai mult să implementez proiecte în alte orașe, întrucât impactul lor este mai mare. De asemenea, prin proiectele noastre vrem să facem un mediu de networking la nivel național. Cei mai mulți designeri și creatori de produs locali nu colaborează și/ sau nu se informează asupra stadiului proiectelor colegilor de breaslă din alte zone. Am sesizat acest lucru mai ales în moment în care citesc înscrierile la „Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs” și văd branduri la început de drum care copiază, voit sau nu, produsele realizate de designeri din alte zone ale României.

Publicul din fiecare oraș are farmecul lui și fiecare este extraordinar în felul său. Publicul, mereu în număr mare, ne (re)confirmă că proiectele noastre sunt inovative, ating subiecte cheie și sunt promovate și implementate eficient și SMART.  

„Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs”, 2014, la Institutul Cultural Francez, București. Fotograf: Daniela Lazăr

Ai un proiect la care ții foarte mult?

Țin foarte mult la Revista Atelierul și „Noaptea albă a Creatorilor și Designerilor de Produs”. De asemenea, un nou proiect care mă ține prezentă în mediul artei și arhitecturii este STUCCO-MAT (proiect al Universității Valahia, cu ICECHIM și DanaArt, Autoritatea contractoare UEFISCDI) pentru care am realizat alături de Iulia Anania, primul catalog de stucaturi pentru orașele București și Târgoviște.

 Sursă foto: Arhivă personală 

Comparativ cu piața din afară, cum ai defini handmade-ul românesc?

Din păcate în România, handmade este echivalent cu kitsch și dau vina pe târgurile realizate de diferiți diletanți care au permis produselor de calitate îndoielnică să apară la standuri. 

De unde crezi că trebuie să vină schimbarea, de la producători sau consumatori?

Schimbarea trebuie să vină mai ales de la producători, întrucât trebuie să se prezinte impecabil în fața clienților, de la calitatea imaginilor, la site-ul profesionist, la strategiile de marketing și PR.  Fiecare consumator de industrii creative trebuie să taxeze dur un producător plagiator sau care nu pune accentul pe calitate.

 Fotograf: Anca Ionescu

De ce aș alege un produs handmade în locul unuia în serie?

Pot să spun toate definițiile limbajului oarecum de lemn din domeniul creativ: „a pus suflet creatorul”, „este realizat pentru tine și nu mai există niciunul similar”, „este original”, „este din materiale reciclabile, automat ajuți planeta”, „cumperi de la un artist la început de drum deci îl ajuți” dar totul depinde de fiecare persoană și, mai ales, de starea de spirit de moment. 

Te consideri o autodidactă? Te-a ajutat în vreun fel educația din școală și universitate să te dezvolți în domeniu?

Autodidactă, sigur, dar doar pe partea de birocrație românească.

Cursurile de management cultural  susținute de prof. Andreea Grecu, m-au ajutat să redactez, să gestionez eficient un proiect cultural, iar experiența bursei în management cultural „Gabriela Tudor” a fost un punct de cotitură pentru dorința mea de a organiza proiecte la nivel național.  

Nu sunt un mare fan al reconversiilor profesionale și îmi displac promovările de designeri prin statement de genul „de la corportistă din domeniul economic a ajuns designer de produs”. Cred că meritocrația trebuie să primeze în domeniul creativ, și dacă nu ai studii în domeniu, nu cred că ar trebui să te declari artist, designer de produs, creator de produs. Nu consider că un curs de arte vizuale de două luni te face automat artist, cum nici un curs de prim ajutor de două luni nu te face medic. Trebuie să existe o limită pentru cei care sunt autodidacți și se consideră ulterior specialiști în domeniu.  

„Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs”, 2015, la Institutul Cultural Român, București. Sursă foto: Arhivă personală

Nu ai fost niciodată tentată să pleci în afară?

Sincer nu prea, dar nu aș spune că nu voi fi tentată să duc proiectele Asociației la nivel internațional și automat să îmi mut domiciliul. Consider că România este o țară a tuturor posibilităților cu multiple șanse de finanțare națională, privată și europeană pentru proiecte culturale. 

De curând ai devenit formator cultural și antreprenor în industrii creative. Ce îți propui să îi înveți pe cei care participă la training-uri?

În primul rând să își cunoască publicul, să fie atenți la detalii, la modul în care se prezintă în fața publicului și să colaboreze cu competitorii, acolo unde se poate. Mereu încerc și sper să reușesc să îi conving să nu spună public (fie live sau pe canalele de socializare) ce probleme economice, organizatorice, cu partenerii  sau de orice alt fel întâmpină. Publicul este interesat de proiect (și atât) și niciodată nu va avea îngăduință dacă ceva va merge anapoda în cadrul unui eveniment. (Foto stânga: lansarea Revistei Atelierul în format print, 2011. Fotograf: Irina D. Stanciu). 

În materialele și interviurile tale cu diverși artiști vorbești des despre plagiat. Cât de importantă este originalitatea în acest tip de artă și cum ai defini granița între inspirație și plagiat?

Atâta vreme cât designerii și creatorii de produs nu își vor înregistra ideile la OSIM și la alte organizații recunoscute internațional sau național nu cred că se poate vorbi de plagiat. În domeniul creativ cred că este absurd să afirme un creator că a inventat un stil, un anumit pattern sau produs. Sunt peste 10.000 de creativi care folosesc aceleași materiale, aceleași unelte, dar doar 1% dintre ei vin cu o idee de produs sau de tehnică relativ inovatoare.  Pentru a fi specialist într-un domeniu trebuie, din punctul meu de vedere, să cunoști stadiul actual al acestuia și să înveți în mod constant; dacă un creator observă că stilul îi este copiat, atunci acesta este impulsul de care are nevoie pentru a evolua, pentru a realiza noi colecții.

Cei care cunosc domeniul creativ îi vor taxa dur pe plagiatori și nu le vor permite să pătrundă în această zonă. Noi, în Revista Atelierul, nu promovăm artizanii, creatorii sau designeriii de produs care plagiază produsele colegilor de breaslă și le atragem atenția de cele mai multe ori că stilul propus de ei este similar altor designeri deja consacrați.  

Sunt tinerii receptivi la inițiativele voastre, îi interesează arta contemporană și handmade-ul?

Da, sunt foarte receptivi, îi interesează articolele de pe site-urile noastre și cu mândrie afirm că peste 3.500.000 de cititori urmăresc de șase ani activitatea noastră.


„Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs”, 2015, la AMBASADA, Timișoara. Fotograf: Daniela Lazăr  

Știu că lucrați cu voluntari și ai fost la rândul tău voluntar. De ce crezi că este important voluntariatul?

Am voluntariat timp de șase ani înainte de a porni ONG-ul meu, Asociația „Atelierul de Creație”, și consider că a fost o perioadă extraordinară.  Voluntariatul în primul rând te ajută să descoperi ce domeniu îți place, cunoști oameni noi și interesanți și este o excelentă metodă de relaxare după un job full-time. Voluntariatul nu ar trebui să se realizeze pentru diplome, recomandări sau în locul internship-urilor plătite. Voluntariatul se face din plăcere, cu pasiune, mult entuziasm și multă răbdare și atunci când începe să devină o obligație contractuală își pierde din farmec. 

Ai vreun sfat pentru cei care nu-și găsesc un loc în piața muncii dar care nu au încă curajul de a începe o afacere?

Ca să începi o afacere îți trebuie mult curaj, perseverență, un plan de marketing, PR wow, și un buget consistent. Neapărat să ai o echipă pe care să te poți baza, întrucât singur nu poți reuși. Nu poți să le faci pe toate și nu este indicat întrucât munca în echipă automat duce la noi idei. Este ușor să începi o afacere, dar este dificil să o continui mai mult de 12 luni. Dacă te gândești că îți începi afacerea pentru a fi propriul șef, atunci greșești frapant, întrucât vei avea și mai mulți șefi: clienții, partenerii strategici, partenerii media. Dacă vrei să îți deschizi o afacere, încearcă să nu fie o reprofilare majoră, neapărat să cunoști stadiul competitorilor la nivel național și internațional și neapărat să ai un site profesionist realizat.

Din punctul meu de vedere, dacă ai renunțat la o idee înseamnă că nu ai crezut în ea și nu ai făcut tot posibilul să o implementezi. (Foto stânga: Irina D. Stanciu)