Programul de guvernare al PSD are o parte ascunsă și vizează demolarea Justiției și a infracțiunii cea mai periculoasă pentru politicieni - abuzul în serviciu. Curtea Constituțională îi ajută pe guvernanți să îl pună în aplicare.

Primul lucru de care s-a apucat guvernul Grindeanu după ce a fost instalat la Palatul Victoria a fost un punct ascuns din programul de guvernare: salvarea politicienilor de la închisoare.

Planul trebuia pus în practică de ministrul Justiției, ales să cu mutileze Codul Penal și să grațieze pedepsele aplicate până acum. De exemplu, abuzul în serviciu era faptă penală, în opinia lui Florin Iordache, doar dacă producea un prejudiciu de cel puțin 200.000 de lei

Planul a fost dejucat inițial de președintele României, Klaus Iohannis, care a dat buzna în ședința de guvern și a oprit ceea ce el a numit „doi elefanți” – două ordonanțe privind grațierea unor pedepse, respectiv de modificare grosolană a  definițiilor unor infracțiuni, astfel încât majoritatea covârșitoare a celor cu probleme penale să scape nepedepsiți.

Se întâmpla în ianuarie, iar protestele masive ale românilor i-a făcut pe cei din coaliția de guvernare să facă un pas în spate. Doar pentru moment.

Nu s-a mai făcut „noaptea ca hoții”, ci cu mâna Curții Constituționale

Nimeni nu a renunțat la planul ascuns de guvernare, chiar dacă Florin Iordache și-a dat demisia. El a fost reciclat de Liviu Dragnea, unul dintre beneficiarii OUG-urilor inițiate de fostul ministru al Justiției. După demisie, Iordache a ajuns și oficial mâna dreaptă a liderului PSD, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

Rolul Curții Constituționale este unul decisiv în aplicarea planului, mai ales că majoritatea judecătorilor au ajuns în scaun trimiși de PSD (vezi mai jos ce susținere a avut fiecare judecător de la CCR).

De precizat faptul că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și nu pot fi contestate.

Curtea Constituțională a ajuns o forță legiutoare mai mare decât Parlamentul, obligând legislativul nu doar să pună legile în acord cu Constituția, cum e și firesc, ci și ce legi să dea. Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ridicată de Bombonica Prodana, fosta soție a lui Liviu Dragnea, dar a impus Parlamentului să stabilească un prag valoric pentru ca abuzul să fie pedepsit penal. Adică exact ce dorea Florin Iordache și majoritatea politicienilor din coaliția de guvernare.

Motivarea deciziei scoate la iveală lupta din interiorul Curții Constituționale. Unii judecători trag pentru a satisface nevoile coaliției de guvernare, alții fac același lucru, dar păstrează o oarecare aparență de imparțialitate, iar alții formează o opoziție chiar în interior.

Un judecător dezvăluie încălcarea atribuțiilor CCR

Judecătorul Livia Stanciu, fosta șefă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arată în motivare că ceilalți judecători și-au depășit atribuțiile în momentul în care impun Parlamentului ce legi să dea.

„Instanțele constituționale, indiferent de rolul pe care îl au sau și-l asumă la un moment dat, mai mult sau mai puțin activ, nu pot deveni legiuitori. Curțile Constituționale nu fac politica legislativă, nu creează legi, ele doar asigură supremația Constituției în limitele competenței date de legiuitorul constituant. De aceea, orice considerente care tind să acrediteze un alt rol/alte competențe ale Curții Constituționale nu pot fi reținute, iar prezenta opinie concurentă este în sensul eliminării lor din cuprinsul motivării”, scrie Livia Stanciu în motivare.

Nu au fost eliminate „sfaturile obligatorii”, dar ni se arată din interior noul mod de lucru al CCR.

Abuzul în serviciu în alte țări din Europa. Unde este pragul?

Nu este clar de unde s-au inspirat politicienii români când au cerut un prag pentru ca abuzul în serviciu să fie pedepsit penal.

Codul Penal românesc nu a prevăzut niciodată un prag de la care abuzul în serviciu devine infracțiune.

Iată prima incriminare a abuzului în serviciu de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, din 1865:

Abuz de putere contra particularilor

Art. 147. Orice funcționar administrativ sau judecătoresc va abuza de puterea ce-i dă calitatea sa, spre a sili pe nedrept pe o persoană a face sau a suferi un act, sau a se abține de dânsul, se va pedepsi cu închisoare de la o lună la doi ani, și se va putea încă declara necapabil de a ocupa funcțiuni publice de la un an la trei.

Abuz de putere în contra lucrului public

Art. 158. Orice funcționar public, orice agent sau însărcinat al guvernului, de orice grad sau stare, care va cere sau va ordona, va face a se cere sau a se ordona mișcarea sau întrebuințarea forței publice în contra execuțiunei unei legi, în contra percepțiunei unei contribuțiuni legale, sau în contra execuțiunei unei ordonanțe sau mandat al justiției, sau în contra oricărui alt ordin al autorității legitime, se va pedepsi cu recluziunea; iar dacă o asemenea cerere sau ordine a izbutit a se și pune în lucrare și a produce efect, pedeapsa va fi maximum recluziunei.

De atunci, au apărut și alte definiții ale abuzului în serviciu, dar niciodată nu a fost prevăzut un prag minim.

Ba dimpotrivă, dacă abuzul în serviciu avea consecințe deosebit de grave, pedeapsa era una și mai mare:

Art 248 (2): Fapta prevăzută la alin. (1), dacă a avut ca urmare o perturbare deosebit de gravă a activității unei organizații din cele prevăzute în art. 145, ori a produs o pagubă importantă economiei naționale, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii. (Cod Penal 1968)

Codul Penal românesc se inspiră din dreptul francez, dar nici acolo nu există un prag la abuzul în serviciu. Ba chiar se pedepsește drastic atât cu închisoarea, cât și cu amendă de zeci de mii de euro.

În Belgia, abuzul în serviciu se pedepsește  cu o pedeapsă între 6 luni și 5 ani de închisoare și amendă între 100 de euro și 75.000 de euro.

Abuzul în serviciu este incriminat, tot fără să existe vreun prag, și în Marea Britanie, Germania, Polonia, Ungaria, Lituania, Bulgaria, Finlanda, Cipru, Slovacia și Slovenia.

Încalcă România Convenția Națiunilor Unite?

România este semnatară a Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003. Convenția face referire și la „abuzul de funcții”, echivalent cu abuzul în serviciu, și spune că fiecare stat membru trebuie să ia măsuri pentru incriminare, nu dezincriminarea, fie ea și parțială, a acestei forme de corupție.

Art. 19: „Fiecare stat parte are în vedere să adopte măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracțiune, în cazul în care actele au fost săvârșite cu intenție, faptei unui agent public de a abuza de funcțiile sau de postul său, adică de a îndeplini ori de a se abține să îndeplinească, în exercițiul funcțiilor sale, un act cu încălcarea legii, cu scopul de a obține un folos necuvenit pentru sine sau pentru altă persoană sau entitate”.

Ori, prin impunerea unui prag, fapta ar fi parțial dezincriminată.

Ce spun experții după decizia CCR

Lector dr George Matei, specialist în Drept Constituțional susține că decizia va crea haos în instanțele din România.

„Unele ar putea aprecia că norma este impredictibilă astfel încât nu se mai respectă cerința „calității dreptului” cerută de CEDO și ar pronunța achitări iar alte instanțe ar admite contestații la executare pe motiv de dezincriminare parțială”.

Opinia lui George Matei este susținută și de avocatul Elenina Nicuț:

„Dacă nu se intervine legislativ, toate dosarele aflate în anchetă sau pe rolul instanțelor de judecată se pot închide. Asta pentru că lipsa acestui prag va face ca definiția abuzului în serviciu să nu fie completă, corectă, previzibilă, deci este cu totul neconstituțională. Este posibil ca și hotărârile definitive să fie contestate și să se șteargă condamnările date până acum”, spune avocatul Elenina Nicuț.

Textul detaliat despre efectele deciziei CCR

Dragnea premier, obiectivul CCR

Taberele judecătorilor constituționali s-au văzut și în momentul în care s-a discutat și interdicția persoanelor condamnate penal de a ocupa o funcție de ministru, implicit și cea de premier. Adică situația lui Liviu Dragnea, cel care își dorea să conducă guvernul, dar este împiedicat de condamnarea la doi ani de închisoare cu suspendare în dosarul Referendumului pentru demiterea președintelui de atunci, Traian Băsescu.

Toți cei trei judecători puși în funcție de PSD au militat pentru ștergerea acestei interdicții care îl împiedică pe Dragnea. Aproape toți ceilalți au spus că interdicția trebuie să existe, dar numai pe perioada în care îi sunt suspendate aceste drepturi și poate fi ministru doar dacă intervine reabilitarea, amnistia sau dezincriminarea faptei pentru care a fost condamnat.

Cu alte cuvinte, îi oferă lui Liviu Dragnea variante de lucru, mai ales că acesta deține controlul majorității parlamentului.

Iată ce spun judecătorii puși în funcție de PSD:

„Formularea interdicției prevăzute de art. 2 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, prin modul cum este redactată, fără nici o circumstanțiere în privința încetării aplicării acesteia, instituie o imposibilitate absolută și pe durata vieții tuturor persoanelor aflate în aceasta ipostază, de a mai accede la aceste calități publice de reprezentare (nu profesionale sau de carieră), înfrângând chiar și condițiile în care aceste persoane ar putea beneficia de soluțiile politicii penale mai favorabile. Acesta este un ilogism din punctul de vedere al respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor”, notează în opinia separată judecătorii Valer Dorneanu, Marian Enache și Simona-Maya Teodoroiu.

Motivarea celor veniți la CCR la propunerea PSD este în contradicție cu ce spune judecătorul Livia Stanciu:

„Cu privire la instituția reabilitării, observăm că a fost creată pentru a încuraja comportamentul licit pentru viitor, pentru ștergerea unui trecut nedemn și pentru obținerea unui statut de încredere și demnitate în relațiile cu ceilalți membri ai societății. Reabilitarea, atât cea de drept, cât și cea judecătorească, nu șterge condamnarea. Aceasta rămâne o realitate judiciară ce nu poate fi desființată decât în cazul admiterii unei căi de atac extraordinare prin care s-ar recunoaște nevinovăția celui condamnat.Reabilitarea, ca și amnistia, prescripția și alte cauze care înlătură aplicarea, executarea și consecințele pedepsei, reprezintă o renunțare din partea societății (statului) - pentru rațiuni conforme scopului represiunii - la măsurile de precauție luate față de fostul condamnat. Aceasta nu înseamnă însă și îndreptățirea de a ocupa funcții de demnitate publică, unde exigențele de integritate trebuie aplicate în cel mai înalt grad”.

CCR nu s-a băgat să judece speța OUG 13

Curtea Constituțională a refuzat să se pronunțe în speța OUG 13, după ce a fost sesizată cu greu de avocatul poporului. Valer Dorneanu a explicat că instituția pe care o conduce nu se poate pronunța pe acte care nu sunt în vigoare, iar OUG 13, atacată de Avocatul Poporului la CCR, a fost abrogată de OUG 14, deci nu mai există.

Judecătorii au pierdut din vedere faptul că OUG 13 putea fi reactivată prin respingerea în Parlament a OUG 14.

DNA, pusă la zid de politicieni, dar și de CCR

Curtea Constituțională și-a depășit atribuțiile și atunci când a cerut oprirea anchetei procurorilor care investigau modul în care a fost concepută OUG 13 și eventualele infracțiuni comise în timpul elaborării și adoptării acesteia.

„Curtea reține că aprecierea oportunității adoptării unei ordonanțe de urgență, sub aspectul deciziei legiferării, constituie un atribut exclusiv al legiuitorului delegat, care poate fi cenzurat doar în condițiile prevăzute expres de Constituție, respectiv doar pe calea controlului parlamentar (...). Așadar, doar Parlamentul poate decide soarta actului normativ al Guvernului, adoptând o lege de aprobare sau de respingere. (...) Având în vedere prevederile constituționale invocate, Curtea constată că nicio altă autoritate publică, aparținând altei puteri decât cea legislativă, nu poate controla actul normativ al Guvernului din perspectiva oportunității actului de legiferare", se precizează în motivarea CCR.

Faptul că CCR și-a depășit atribuțiile prin această decizie și motivarea ei o spune tocmai unul dintre cei 9 judecători constituționali:

„Constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională constând inclusiv în încălcarea competenței Parlamentului și a competenței Curții Constituționale de către Ministerul Public, Curtea a depășit limitele sesizării cu care a fost învestită, sesizare care privea raporturi juridice, respectiv competențe ale altor autorități publice (Guvernul și Ministerul Public). Oricum, nu poate fi opusă competența specială și specializată a Curții Constituționale de control al constituționalității actelor normative, competenței Ministerului Public de a ancheta posibile fapte penale săvârșite în legătură cu adoptarea respectivelor acte normative, în sensul că această competență a Curții Constituționale nu o poate înlătura pe cea a Ministerului Public”,notează Livia Stanciu.

Întreaga motivare poate fi citită aici

Acestea sunt cele mai recente spețe în care judecătorii constituționali au ajutat politicienii să scape de problemele penale sau de anchete ale justiției. Judecătorul Livia Stanciu este singura dintre cei nouă care arată în scris depășirea atribuțiilor de către ceilalți colegi.