CCR a admis excepția de neconstituționalitate ridicată într-un proces, acolo unde s-a pus în discuție sintagma „aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români” din legea privind securitatea națională a României.

O decizie dată miercuri de Curtea Constituțională dă liber Parlamentului pentru a modifica Legea siguranței naționale.

Concret, din articolul 3, lit f)

„Constituie amenințări la adresa securității naționale a României următoarele: f)subminarea, sabotajul sau orice alte acțiuni care au ca scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români sau pot aduce atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale țării, precum și actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuințare a structurilor necesare bunei desfășurări a vieții social-economice sau apărării naționale”

CCR a constatat că sintagma „aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români” este neconstituțională

„Curtea a constatat că legiuitorul trebuie să realizeze o distincție între faptele care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și care pot fi calificate drept chestiuni ce țin de dreptul penal, cu consecința incidenței mijloacelor de drept penal și procesual penal, pe de o parte, și acele fapte care sunt îndreptate împotriva drepturilor și libertăților unei colectivități/comunități (de rasă, origine etnică, religie, etc), care, prin numărul de indivizi care îi aparțin, determină amploarea faptelor îndreptate împotriva acesteia, putând reprezenta o amenințare la adresa securității naționale, pe de altă parte.

Or, Curtea a observat că sintagma criticată nu realizează această distincție, ci se referă, în general, la atingeri grave aduse drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români, indiferent de calitatea de subiect individual sau colectiv a acestora. Astfel, din modul de redactare a sintagmei criticate, rezultă că se poate circumscrie unei amenințări la adresa securității naționale orice faptă/acțiune, cu sau fără conotație penală, care afectează un drept sau o libertate fundamentală”, se arată într-un comunicat al CCR.

„Consecința unei atare constatări este folosirea, în toate aceste cazuri, a mijloacelor intruzive circumstanțiate activității specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale persoanei, reglementate de Legea nr.51/1991 (de exemplu: interceptarea și înregistrarea comunicațiilor electronice, efectuate sub orice formă; localizarea, urmărirea și obținerea de informații prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere; interceptarea trimiterilor poștale, ridicarea și repunerea la loc a acestora, examinarea lor, extragerea informațiilor pe care acestea le conțin, precum și înregistrarea, copierea sau obținerea de extrase prin orice procedee, etc)”, explică judecătorii constituționali.

Comunicatul Curții nu este unul foarte clar, dar reiese că mandatele de interceptare, supraveghere nu trebui semnate pentru orice infracțiune sau faptă, fie ea și în afara sferei penalului.

EurActiv.ro a consultat un specialist în drept constituțional care spune că, deși nu este foarte clar, la prima vedere limitează mandatele date pe siguranță națională.

„Nu se mai pot da mandate de interceptare pe siguranță națională decât în cazuri izolate”, a explicat acesta.

Legea siguranței naționale va ajunge în Parlament, acolo unde deputații și senatorii vor pune legea în acord cu decizia de miercuri a CCR.

Urmează ca judecătorii constituționali să redacteze motivarea acestei decizii pentru a vedea ce a avut în vedere Curtea când a luat această decizie.