Odată ce demisia anunțată de Oprea se va formaliza, procurorii pot merge la președintele Iohannis, care să ceară urmărirea penală pentru ucidere din culpă a fostului vicepremier în dosarul legat de moartea polițistului Bogdan Gigină.

Având în vedere pozițiile vehemente ale șefului statului, care a condamnat dur votul din Senat prin care urmărirea penală a lui Oprea a fost blocată, obținerea avizului președintelui în acest caz se anunță a fi o simplă formalitate.

Legislația nu prevede în mod clar cum se cere din nou avizul dacă prima cerere a fost respinsă, așadar avem de-a face cu o situația nereglementată.

În ciuda opiniilor juridice diferite, avem, totuși, un precedent: cazul Miron Mitrea. Un dosar în care urmărirea penală a fost respinsă în Camera Deputaților, Mitrea a demisionat, procurorii au revenit cu cererea la președinte în doar câteva zile de la refuz, fără nicio probă nouă, președintele și-a dat acordul, dosarul a mers mai departe, a ajuns în instanță și s-a finalizat cu o condamnare.

Citiți mai jos o cronologie a dosarului Mitrea.  

În septembrie 2007, procurorii DNA au cerut președintelui de la acel moment, Traian Băsescu, să avizeze începerea urmăririi penale față de Miron Mitrea, în dosarul în care era acuzat de luare de mită constând în renovarea unei case aparținând mamei sale, locuință situată în Voluntari, Ilfov. 

Băsescu a cerut urmărirea penală a lui Mitrea în ianuarie 2008. Cereri similare au fost trimise de Băsescu în aceeași zi și cu privire la Paul Păcuraru, Tudor Chiuariu, Decebal Traian Remeș, Adrian Năstase, Nagy Zsolt, Victor Babiuc și Codruț Șereș, cu toții foști miniștri sau chiar membri ai Cabinetului la acel moment. 

Mitrea era, la acel moment, deputat. 

La începutul lunii februarie 2008, președintele Camerei Deputaților a sesizat Curtea Constituțională în legătură cu neconstituționalitatea cererilor de urmărire penală formulate de Băsescu în 16 ianuarie 2008.

„Prin Cererea cu nr. 257 din 6 februarie 2008, președintele Camerei Deputaților a solicitat Curții Constituționale soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre Președintele României, Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României, pe de altă parte”, scrie în documentele Curții.

Judecătorii Curții Constituționale au deliberat și au ajuns la decizia 270 din 15 aprilie 2008, care prevede că pentru miniștrii în funcție sau pentru foștii miniștri care sunt și parlamentari este necesar ca avizul pentru începerea urmăririi penale să vină de la Camera din care fac parte, în vreme ce președintele poate aviza (sau, formal, cere, n.r.) urmărirea penală doar pentru miniștrii sau foștii miniștri care nu sunt și parlamentari.

Procurorii s-au conformat deciziei Curții Constituționale și au trimis Camerei Deputaților dosarul Mitrea, pentru ca forul din care acesta făcea parte să ceară urmărirea sa penală.

Din rechizitoriul în dosarul Mitrea aflăm că cererea procurorilor a fost înregistrată de Camera Deputaților în 21 aprilie 2008, la șase zile după intrarea în vigoare a deciziei Curții Constituționale. Adresa prin care procurorii au cerut Camerei să solicite urmărirea penală a lui Mitrea poartă numărul 1042/C/2008.

Decizia Camerei Deputaților a venit după aproape patru luni. În ședința din 13 august 2008, deputații au respins solicitarea, ”întrucât nu a fost întrunit numărul de voturi prevăzut de art. 155 alin. 3 din Regulament, respectiv 2/3 din numărul de deputați”.

În prima ședință a plenului Camerei Deputaților de după vacanța de vară din 2008, în 3 septembrie, Miron Mitrea a demisionat.

"Eu cred, prin educație și prin modul în care am activat, că sunt cuvinte precum onoare și cuvânt dat, care fac parte și care definesc orice bărbat politic. E adevărat că, în ultima vreme, constatăm cu toții că aceste noțiuni și-au pierdut oarecum importanța, dar eu cred în ele, motiv pentru care vă prezint demisia mea”, a spus atunci, de la microfonul plenului, Miron Mitrea. 

Hotărârea 23/03.09.2008, prin care Camera Deputaților a luat act de demisia lui Mitrea, a fost publicată în Monitorul Oficial două zile mai târziu.

În aceste condiții, procurorii au cerut urmărirea penală a lui Mitrea în dosarul de corupție privind casa mamei sale de la șeful statului, același Traian Băsescu.

Președintele a emis cererea 2189 din 25 septembrie 2008 privind declanșarea procedurilor pentru urmărirea penală a lui Miron Mitrea.

Procurorii au început urmărirea penală a lui Mitrea o săptămână mai târziu, la 1 octombrie 2008.

Urmărirea penală a lui Miron Mitrea a continuat până în 6 martie 2009, când fostul ministru al Transporturilor din Guvernul Năstase a fost trimis în judecată de DNA pentru luare de mită, instigare la fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals.

Între timp, Mitrea a candidat pentru un nou fotoliu de parlamentar a fost ales, de data asta senator. Cu toate astea, el a fost trimis în judecată, căci urmărirea sa penală fusese începută după demisia din Cameră. 

În același dosar cu Mitrea au fost judecați și Irina Jianu, fost șef la Inspectoratul de Stat în Construcții ISC, și Nicolae Popescu, fost arhitect-șef la Primăria Voluntari.

Procurorii DNA l-au acuzat pe Mitrea că, în perioada 2001-2002, a primit de la Irina Jianu, pentru a o numi și menține în funcție, „foloase necuvenite în cuantum de 9,2 miliarde de lei vechi”.

Dosarul lui Mitrea s-a mai plimbat între instanță și Parchet, însă motivele contestațiilor fostului ministru au fost altele, nu legate de modalitatea în care a fost începută urmărirea penală în cazul său.

În 25 octombrie 2013, rechizitoriul refăcut de DNA a fost pus din nou pe rolul instanței supreme, care a început dezbaterile în acest proces. În 13 februarie 2015, Mitrea a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare în acest dosar.

Așadar calea urmată de procurori în legătură cu începerea urmăririi penale a lui Miron Mitrea a trecut de controlul instanței supreme și a stat în picioare, dosarul soluționându-se cu o condamnare.