Curtea Constituțională susține că, potrivit Legii nr.24/2000, „abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv”. CCR explică faptul că deciziile se iau pentru legi în vigoare sau care au fost în vigoare.

Ori, din punctual de vedere al Curții constituționale, OUG 13 nici nu a fost în vigoare.

„Prin urmare, Curtea nu are competența de a verifica, în cadrul acestei competențe, constituționalitatea unei norme de reglementare primară care nu a făcut parte din dreptul pozitiv, în schimb are competența de a analiza constituționalitatea unui act normativ care este sau a fost în vigoare, după caz, în funcție de caracterul abstract sau concret al controlului de constituționalitate subsumat art.146 lit.d) din Constituție”, se arată în motivarea CCR.

Curtea explică faptul că CCR hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate și evidențiază două teze cu privire la acest articol.

Majoritatea judecătorilor CCR a explicat nu se poate determina dacă actul normativ abrogat produce în continuare efecte juridice asupra unor raporturi juridice concrete, evaluare care se poate face doar atunci când este vorba de o excepție ridicată în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial, ceea ce demonstrează inaplicabilitatea în cauza de față a deciziei anterioare a CCR.

„(…) Curtea are competența de a analiza constituționalitatea ordonanței de urgență, în temeiul art.146 lit.d) teza a doua din Constituție, numai în măsura în care aceasta este în vigoare, menținându-se, astfel, soluția legislativă criticată, la momentul pronunțării deciziei. Or, în cauza de față, Curtea constată că ordonanța de urgență criticată nu mai este în vigoare, fiind abrogată în mod expres (prin OUG 14, n.r.)”, se mai arată în motivare.

Opinie separată Livia Stanciu: „OUG 13 a depășit decizia CCR privind abuzul în serviciu

Livia Stanciu a avut în cadrul dezbaterilor o opinie separată față de majoritatea colegilor de la Curtea Constituțională. Fosta șefă a Curții Supreme a apreciat că OUG 13/2017 a depășit intenția asumată de punere în acord a legislației penale cu prevederile constituționale.

„Considerăm că OUG nr.13/2017 depășește intenția asumată de punere în acord a dispozițiilor Codului penal cu decizii ale Curții Constituționale (punere în acord care ab initio este neconstituțională, câtă vreme s-a făcut prin ordonanță de urgență a Guvernului, iar nu prin lege, încălcându-se astfel dispozițiile art.147 alin.(1) din Constituție, în interpretarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr.415/2010), determinând, practic, o schimbare fundamentală a politicii penale, cu încălcarea plenitudinii de competență a Parlamentului”, explică Livia Stanciu în opinia separată.

Stanciu a apreciat că CCR trebuia să admită excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și să constate că OUG 13/2017 este neconstituțională, întrucât „dezincriminarea unor fapte, reconfigurarea elementelor constitutive ale unor infracțiuni, nesancționarea încălcării unor valori fundamentale (...) pun în pericol instituțiile statului de drept, democrația, drepturile omului, echitatea și justiția socială”.

Tot Livia Stanciu susține că în cazul adoptării OUG 13/1017 privind modificarea legislației penale a existat un conflict juridic de natură constituțională între autoritățile statului.

„În dezacord cu soluția pronunțată cu majoritate de voturi (...), considerăm că instanța de contencios constituțional ar fi trebuit să constate în cauză existența unui conflict juridic de natură constituțională între: autoritatea executivă - Guvernul României, pe de o parte, și autoritatea legiuitoare - Parlamentul României, pe de altă parte, determinat de depășirea de către Guvern a limitelor delegării legislative; autoritatea executivă - Guvernul României, pe de o parte, și autoritatea judecătorească - Consiliul Superior al Magistraturii, pe de altă parte, determinat de încălcarea principiului cooperării loiale între autorități”.

Stanciu: nu a existat urgența

Fosta președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție explică și faptul au fost încălcate limitele constituționale ale competenței Guvernului, adoptând o ordonanță de urgență în absența unei situații extraordinare și a urgenței.

Referitor la existența unui conflict juridic de natură constituțională între puterea executivă și cea judecătorească, în opinia separată se apreciază că a fost vorba de o încălcare a cadrului constituțional de exercitare, în condiții de cooperare constituțională loială, a competenței CSM cu privire la avizarea actelor normative.

„Întrucât OUG nr. 13/2017 privește modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală, este indiscutabilă competența Consiliului Superior al Magistraturii în cadrul procedurii de avizare, acesta fiind autoritate interesată în aplicarea OUG nr.13/2017. (...) Solicitarea avizului a fost pur formală, proiectul de act normativ fiind adoptat și trimis la Monitorul Oficial al României, în vederea publicării, în aceeași zi în care avizul a fost solicitat. Or, așa cum se subliniază chiar în cuprinsul sesizărilor formulate în această cauză, atribuția de avizare a actelor normative de către instituțiile publice interesate, cu atât mai mult cu cât aceasta izvorăște din Constituție, nu este una pur formală și nici nu trebuie înțeleasă în sensul că simpla solicitare a avizului (cu adoptarea îndată după solicitare a actului normativ) este suficientă pentru a fi îndeplinită cerința constituțională”, se mai arată în opinia separată.

Ștefan Minea: Trebuia discutat modul în care a fost adoptat OUG 13/2017

Și judecătorul constituțional Mircea Ștefan Minea a avut o opinie separată și a apreciat că nu ar fi trebuit să se evite totalmente verificarea constituționalității OUG 13/2017.

„În dezacord cu soluția adoptată cu majoritate de voturi, considerăm (...) că în speța dedusă judecății n-ar fi trebuit să se evite totalmente verificarea constituționalității OUG 13/2017, întrucât prin excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului instanța de control constituțional este învestită să exercite un control abstract de constituționalitate. (...) Astfel, speța de față prezintă unele particularități care oferă prilejul unei analize distincte de cea care se face, în mod obișnuit, în cazul excepțiilor de neconstituționalitate”, se arată în opinia separată.

Mircea Ștefan Minea a apreciat că CCR nu se mai putea pronunța pe fond asupra OUG 13/2017, deoarece între timp fusese abrogată, dar se putea pronunța cu privire la modul în care a fost adoptată.

„Cu privire la criticile intrinseci, într-adevăr, Curtea nu se mai putea pronunța, motivat de faptul ieșirii actului normativ din fondul activ al legislației, fără ca el să producă în continuare efecte juridice cuantificabile. Într-o asemenea situație, nefiind aplicabile prevederile Deciziei nr. 766/2011 a Curții Constituționale, analiza fondului (conținutului) reglementării a devenit inadmisibilă. Referitor însă la criticile extrinseci, Curtea ar fi trebuit să le analizeze și să se pronunțe dacă ordonanța de urgență a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor constituționale incidente”, precizează judecătorul constituțional Ștefan Minea.

„Așadar, cum nici la data și nici în perioada de timp dinaintea adoptării OUG 13/2017 nu a existat o situație extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată și ținând seamă de faptul că necesitatea adoptării de urgență a ordonanței nu a fost explicată și dovedită credibil în cuprinsul actului normativ, Curtea ar fi trebuit să constate că OUG 13/2017 a fost adoptată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 115 alin. 4 din Constituție”, mai explică Ștefan Minea.

CCR a respins pe 9 februarie cu majoritate de voturi, ca devenită inadmisibilă, sesizarea Avocatului Poporului cu privire la ordonanța de urgență referitoare la modificarea Codurilor penale, motivând că speța reclamată era deja abrogată la data judecării prin OUG 14.

Între timp, Parlamentul a adoptat prin lege OUG 14, prin care era respinsă OUG 13, iar OUG 13 a fost respinsă tot prin lege pentru a nu produce efecte în cazul în care OUG 14 ar fi declarată neconstituționlă.