Nu este niciun secret că Liviu Dragnea își dorește foarte mult să devină premierul României. Îl împiedică un articol din Legea 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, care prevede că o persoană condamnată penal nu poate ocupa nicio funcție în guvern.

De altfel, președintele Klaus Iohannis a spus, încă din campania electorală, că nu va desemna premier o persoană condamnată penal. Și vineri, la ședința Consiliului Superior al Magistraturii, Iohannis a cerut să nu se reia ideea amnistiei și grațierii, așa cum ministrul Justiției și-ar dori.

Este clar că Dragnea, condamnat penal definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare, nu poate ocupa nicio funcție în guvern.

Dar poate schimba asta? Da, poate, iar toți pașii de până acum arată că asta este foarte posibil să se întâmple.

Precedentul „Marțea Neagră” din 2013

Pe 10 decembrie 2013, în biroul lui Valeriu Zgonea, atunci președinte al Camerei Deputaților, se puneau la cale modificări ale Codului Penal. Prin modificările dorite, parlamentarii, primarii, șefii de consilii județene și consilierii, ca și miniștrii și toți cei care nu primeau remunerații (ci indemnizații) și care  ocupau funcțiile temporar ieșeau de sub incidența legilor anticorupție prin excluderea lor din categoria funcționarilor publici.

Adică nu mai puteau fi acuzați de fapte de corupție: luare/dare de mită, trafic de influență și alte fapte asociate cu corupția.

În aceeași zi, Camera Deputaților a aprobat un proiect de modificare a Codului Penal prin care se schimba articolul privind conflictul de interese, fiind eliminată categoria funcționarilor publici. Din nou o dezarmare a procurorilor și o super-imunitate pentru politicieni.

Parlamentarii puterii, USL (PSD, PNL și PC), au avut parte de o opoziție formată în principal  din președintele Traian Băsescu, PDL (partid aflat în opoziție), presa, ambasadele europene și a SUA, ICCJ și Curtea Constituțională.

Sesizarea la CCR a fost făcută de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a motivat acțiunea la Curtea Constituțională prin faptul că se încălcau mai multe convenții și tratate internaționale.

România a semnat mai multe convenții internaționale împotriva corupției - Convenția de la Strassbourg, din 1999, Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, din 2003 - prin care statul și-a asumat obligația de a incrimina corupția activă și corupția pasivă a membrilor adunărilor publice naționale, respectiv a membrilor Parlamentului și a consiliilor locale sau județene.

Conform sesizării, diferența de tratament juridic instituită prin modificările Codului penal nu are o „justificare obiectivă și rezonabilă”, în condițiile în care conduce la „excluderea incidenței unor norme de incriminare în cazul unor categorii de persoane aflate în aceeași situație cu persoanele cărora normele de incriminare le sunt aplicabile”.

Curtea Constituțională a respins modificările în unanimitate.

MCV, instrumentul prin care Europa ține ochii pe mișcările împotriva statului de drept

„Marțea Neagră” a fost inclusă și în raportul MCV (Mecanismul de Cooperare și Verificare).

MCV este acel instrument al Comisiei Europene de monitorizare a justiției din România (și Bulgaria) și a fost adoptat la integrarea țării în Uniune ca element de siguranță pentru țările membre care susțineau că nu suntem pregătiți pentru aderare. Fără să fi fost monitorizată, România nu ar fi făcut pașii de până acum pentru a avea o justiție independentă.

Încercările de ciuntire a legilor în favoarea politicienilor și în defavoarea Justiției au fost notate în raportul ce a fost dat publicității în ianuarie 2014, la o lună de la „Marțea Neagră”.

Documentul făcea referire la amendamentele controversate la Codul Penal adoptate de Parlament în decembrie fără dezbateri și consultări publice, notând că diverse instanțe, precum CSM sau ICCJ, au exprimat „îngrijorări serioase privind aceste amendamente pe motiv că ele ar scoate parlamentarii din sfera legislatiei privind luarea de mită, trafic de influența și abuz în serviciu”.

Un raport negativ nu însemna altceva decât că România nu a avansat cu reforma în justiție, dimpotrivă. Iar asta însemna menținerea monitorizării. MCV-ul este în vigoare și astăzi, mai ales din cauza evenimentelor din „Marțea Neagră”.

Pericolul de astăzi: modificarea legilor pentru o singură persoană

Ultimele două luni ne arată că suntem foarte aproape să retrăim acele atacuri la statul de drept. Majoritatea parlamentară (PSD și ALDE), ministrul Justiției și Avocatul Poporului fac eforturi pentru a-l pune pe Liviu Dragnea premier, cu toate că legea interzice persoanelor condamnate să ocupe o funcție în guvern.

Precedentul „Marțea Neagră” ne arată că legea nu înseamnă mare lucru pentru politicieni. Astfel, imediat după alegerile din 11 decembrie, noua majoritate parlamentară a vorbit inițial de modificarea rapidă în Parlament a Legii 90/2001 și să scoată exact ce îi stă în cale lui Dragnea.

Inflamarea presei, a președintelui Klaus Iohannis și a societății civile i-a făcut să abandoneze ideea pentru moment. Dar au deschis alte două fronturi.

Unealta Ciorbea, „Avocatul Poporului Dragnea”

Unul este cel de la Curtea Constituțională, sesizată de instituția Avocatul Poporului, devenită o unealtă a politicienilor aflați la putere. Cu mâna lui Victor Ciorbea, agățat de scaunul de șef al instituției Avocatul Poporului, de unde s-a sesizat ori de câte ori politicienii erau prinși în corzi de Justiție.

Ceea ce a și făcut. Joi, Ciorbea a sesizat Curtea Constituțională și spune că articolul care îi interzice lui Liviu Dragnea să devină premier este neconstituțional.

Argumentația lui Victor Ciorbea a fost ușor demontată de jurnalistul Liviu Avram.

Concret, în alte situații asemănătoare, Avocatul Poporului, prin vocea aceluiași Victor Ciorbea, a susținut contrariul.

Așteptăm decizia CCR.

Îl amnistiază pe Dragnea?

Al doilea front a fost deschis de ministrul Justiției, Florin Iordache, nimeni altul decât coordonatorul evenimentelor din 2013 și care au rămas în istorie ca „Marțea Neagră”.

Iordache a repus pe tapet legea amnistiei și grațierii. „O lege a amnistiei și grațierii nu a fost susținută de noi în campania electorală, dar o astfel de lege discutată în Parlament, din punctul meu de vedere este de bun augur”.

Opoziția este asigurată în aceste zile de presă, societate civilă și de președintele României, Klaus Iohannis. Ultimul, cu un discurs în public, privindu-l în ochi pe ministrul Justiției, la ședinta Consiliului Superior al Magistraturii de vineri.

„În același timp, și nu pot să mă fac că nu văd, președintele Camerei Deputaților este o persoană condamnată penal și cu o urmărire penală în curs, președintele Senatului este o persoană trimisă în judecată pentru minciună penală. Asta este, ce numesc eu, circumstanțe îngrijorătoare. Unii ar putea să spună că nu-i niciun fel de problemă. Tare mă tem că sunt politicieni urmăriți penal, condamnați penal, care ar saluta o astfel de lege, care i-ar scăpa de toate problemele. S-ar dărâma statul de drept și ar exista riscul să dispară democrația din România”, a avertizat Klaus Iohannis.

„Odată acceptată ideea unei astfel de legi, oricare Parlament ar putea să facă la fel. Un astfel de precedent creat ar duce la dispariția egalității în fața legii,de asta spun că ar duce la dispariția statului de drept, ar îndepărta România de la valorile euroatlantice, în care românii cred. Un astfel de demers, o lege a amnistiei și grațierii care ar spăla păcatele nu numai ale unor hoți care pot fi periculoși pentru persoane, poate și pentru societate, dar ar albi dosarele politicienilor. Ar fi o catastrofă pentru democrația românească, domnule ministru”, i-a spus apăsat Klaus Iohannis lui Florin Iordache.

Președintele a mai spus că s-ar opune „cu toată greutatea și puterea funcției prezidențiale”, în cazul unei asemenea inițiative.