”Întrebare ?Este corect să vorbim despre „neavizarea” celor două proiecte de OUG, în condițiile în care MJ ar fi trebuit să fie inițiator? Răspuns, Da, pentru că forma celor două proiecte de OUG a fost primită la MJ, elaborată fiind în alte centre de reflecție!”, dezvăluie Tudorel Toader, într-o lungă postare pe Facebook.

Fostul ministru explică și de ce nu a avizat cele două proiecte primite din altă parte:

• lipsa urgenței adoptării unei OUG, în sensul prevederilor din Constituție și a jurisprudenței CCR. Necesitatea îndeplinirii programului de guvernare nu poate fi invocată drept urgență pentru adoptarea unei OUG;
• nu constituite urgență nici voința adoptării unor soluții legislative mai favorabile, precum: reducerea termenelor de prescripție a răspunderii penale, reducerea fracțiilor de executare a pedepselor, pentru a se putea solicita liberarea condiționată, dezincriminarea unor infracțiuni etc.;
• falsitatea motivelor invocate;
• încercarea de a se crea o percepție eronată;
• lipsa voinței de modificare a Codului penal și a Codului de procedură penală, în acord cu obligațiile izvorâte de numeroasele decizii de neconstituționalitate pronunțate în ultimii ani, în sensul celor două proiecte de lege din iulie, respectiv noiembrie 2017, proiecte inițiate de către MJ;
• potrivit jurisprudenței CCR, ”Guvernul nu poate adopta o OUG, substituindu-se legiuitorului, prin preluarea unui proiect aflat în dezbateri parlamentare/ facem referire, cu titlu exemplificativ, la decizia de neconstituționalitate a OUG prin care era preluat, în formă modificată, proiectul Legii educației naționale”.

Tudorel Toader spune că nu crede în afirmațiile potrivit cărora, solicitându-se modificarea Codurilor penale prin OUG, în locul procedurii parlamentare normale, s-a încercat evitarea testării majorității parlamentare, evitarea controlului de constituționalitate, sau a unui eventual transfer de responsabilitate.