Înalta Curte de Casație și Justiție respins apelurile lui Alexandru Vișinescu, dar și ale celor trei părți civile (Nicoleta Eremia, Elena Iacob și Anca Cernea), astfel că a rămas definitivă prima sentință dată de Curtea de Apel București prin care a torționarul a fost condamnat la 20 de ani de închisoare.

Unul dintre cei trei judecători ai completului a făcutînsă  opinie separată, considerând că faptele s-au prescris.

În vara anului 2015, Curtea de Apel București l-a condamnat pe Alexandru Vișinescu la 20 de ani de închisoare și degradarea militară pentru săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase.

Instanța a dispus și plata în solidar cu Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul de Interne și ANP, despăgubiri de 300.000 euro către trei părți civile, urmași ai deținuților închiși la Râmnicu Sărat.

Alexandru Vișinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a fost trimis în judecată pe 18 iunie 2014, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru infracțiuni contra umanității, în legătură cu abuzurile exercitate asupra deținuților politici.

Procurorii susțin că, „în perioada 1956 — 1963, Alexandru Vișinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a săvârșit acțiuni și inacțiuni sistematice, care au avut ca rezultat persecutarea colectivității reprezentate de deținuții politici încarcerați, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic”.

Conform magistraților, deținuții erau supuși unor condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente și fără să li se acorde îngrijiri sau asistență medicală adecvate.

O notă a lui Vișinescu adresată Consiliului Securității Statului din anul 1967, conține următoarele categorii de deținuți aflați în penitenciarul pe care îl conducea: foști conducători în guvernele burghezo-moșierești și în conducerile PNȚ și PNL; foști conducători ai diverselor organizații subversive; foste cadre de conducere după 23 august 1944; foste cadre MAI după 23 august 1944; foști conducători ai diverselor secte religioase; alte cazuri mai izolate.

"Condițiile de viață din Penitenciarul Râmnicu Sărat, așa cum reies din documente și au fost descrise și de foștii deținuți, au creat premisele apariției unor afecțiuni deosebit de grave, soldate în câteva cazuri cu decesul, probând natura abuzivă și tratamentul neglijent aplicat de comandantul închisorii, lt. col. (r) Vișinescu Alexandru. Regimul impus nu asigura sub nicio formă condițiile minime de supraviețuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentințele se întindeau pe o perioadă care depășea 10 ani. Decesul deținuților survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceștia erau torturați fizic și psihic", susțin procurorii.