Intervențiile sunt în extremis, politicienii români sunt hotărâți să rupă pisica, la fel și diplomatii occidentali. Miza e una imensă pentru cum va arăta România anului 2040, notează Răzvan Orășanu, într-un comentariu asumat de Asociația Ține de Noi.

Heather Nauert părăsise la un moment dat ABC News pentru a lucra pentru postul conservator din centrul imperiului mediatic al miliardarului Rupert Murdoch, cel care deține și Sky TV în Europa, Wall Street Journal în SUA, cel mai bine vândut tabloid britanic (The Sun)  și un studio de cinema de la Hollywood.

În calitate de gazdă a lui Fox&Friends a cunoscut toată crema mișcării conservatoare în timp ce soțul, un bancher Goldman Sachs își vedea de lumea finanțelor. Cât timp a fost una dintre cele două "ancore" de la Fox and Friends, jurnalista educată la Universitatea Columbia nu prea avea treabă cu România.

Lucrurile aveau să se schimbe foarte rapid pe 24 aprilie 2017, când devine purtător de cuvânt al Departamentului de Stat.
 
Pentru a ajunge la Departamentul de Stat, deja era în toate cercurile potrivite, branșată în mișcarea ce l-a adus la putere  pe Donald Trump.

Miliardarul Trump, susținut de miliardarul Rupert Murdoch până la un punct (dar atacat în egală măsură de o altă "ancoră" feminină, Megyn Kelly, pe subiectul comportamentului legat de femei care era cât pe ce să îl coste alegerile).

Trump nu alege un diplomat de carieră să conducă Departamentul de Stat, ci un fost șef Exxon Mobil pe nume Rex Tillerson care își propune să taie cam 30% din personalul departamentului pe care îl consideră prea umflat.

Diplomații de carieră se plâng pe unde pot pe la colțuri, mai vin cu câteun articol prin New York Times în care se plâng de deplorabila stare a departamentului, cerând în stânga și în dreapta să le împrumute cineva o batistă, să îi bată cineva pe umăr.

Nu prea se înghesuie lumea, omul concediază oameni din fostul buncăr al lui Hillary Clinton, în timp ce Trump fumega că sunt mii de cereri FOIA (Freedom of Information Act, echivalentul american al Legii 544 de la noi) neprocesate de ani de zile, o parte legate de faimoasele 30.000 de emailuri despre care s-a făcut vorbire în campania electorală. Deși mass-media încearcă la maxim să destabilizeze departamentul creând tot felul de zvonuri pe surse cu iminenta plecare a șefului departamentului, cu o presupusă demisie reîntoarsă din drum de vicepreședintele Pence, lucrurile merg înainte, imprevizibila nouă Administrație de la Washington își vede de treaba liniștită.
 


Cu ce se ocupă zilele astea Departamentul de Stat? Prioritatea zero a fost un turneu fără precedent de 12 zile în Asia al președintelui Trump, cel mai important turneu de acest fel din ultimele decenii. Întâlnirile cu Xi Jingpin și cu președintele Rusiei în marja unui eveniment mai larg au pus în operă principalul mesaj care a fost transmis în primul rând prin imaginile cu flotila a IX-a a Marinei SUA, trei port-avioane cu tot cu avioanele de vânătoare de pe ele "salutându-i” pe nord-coreeni la limita liniei de demarcație sud-coreene.

Trump i-a promis omului-rachetă din Coreea de Nord "fire and fury”, o amenințare nucleară directă care a născut o infinită discuție legată de cine cum lansează codurile nucleare, la cine stă valiza și cum poate fi un ordin autorizat.

Trump nu a stat la discuții – le-a pus în vedere chinezilor că, dacă nu se ocupă mai bine de problemă, se va ocupa el personal. Mesajul a fost auzit, Beijing-ul a retras o parte din sprijinul comercial acordat regimului de la Phenian.

SUA mai sunt preocupate zilele astea de diplomația din Orientul Mijlociu, resetarea relațiilor din cadrul acordului de comerț liber cu Canada și Mexic, numirea ambasadorilor, restructurarea din temelii a departamentului.
 
Și totuși luni, 27 noiembrie, Departamentul de Stat care nu prea își bate capul foarte tare nici măcar cu subiecte precum Brexit sau instabilitatea politică din Germania, dă următorul comunicat prin vocea doamnei Nauert.

O astfel de poziție publică este culminarea unor proceduri interne de consultare, de coalizare externă pe linie europeană, de crearea unui mediu optim pentru lansarea unui mesaj tranșant, mesaj care este dozat comunicațional până la virgulă.

 

Pentru oricine cunoaște puțină diplomație, Unchiul Sam și-a pus mănușa de box și, ca să mă exprim neaoș băștinaș, și cât se poate de puțin diplomatic, le-a tras o perversă de pe Târgu Ocna, le-a dat de i-a julit. Sau, mai pe înțeles, un pumn în stomacul diplomatic al României, accentul negativ cade pe Parlament care iese șifonat de tot. Totul este codificat în limbajul standard pe care îl cunoaște oricine a lucrat cu politicieni americani.

"Concern” înseamnă o îngrijorare care merită un semnal public instituțional direct, public, este ultima linie de alarmă. De aici în sus nu poți folosi decât "gravely concerned", de obicei dacă e vreo lovitură de stat în desfășurare. Sau mai poți spune "alarmed", dar acolo e deja vorba de un puci militar sau de ceva acțiune teroristă.
 


Press Statement
 Heather Nauert 
Department Spokesperson 
Washington, DC
 November 27, 2017:

"The United States notes with concern that the Parliament of Romania is considering legislation that could undermine the fight against corruption and weaken judicial independence in Romania. This legislation, which was originally proposed by the Ministry of Justice, threatens the progress Romania has made in recent years to build strong judicial institutions shielded from political interference. We urge the Parliament of Romania to reject proposals that weaken the rule of law and endanger the fight against corruption".



Ce se ascunde în spatele unui astfel de mesaj de la Departamentul de Stat? În primul rând, o comunicare a Ambasadei de la București. Să nu uităm că, revenit de pe meleaguri asiatice,  dl Tillerson a poposit doar câteva ore și a dormit o noapte la București, vezi știrea ABC aici

De obicei, astfel de vizite la orice ore implică vizitarea măcar a președintelui și a premierului, dar dl Tillerson a preferat să îl întâlnească la salonul de protocol de la aeroport pe bravul domn Meleșcanu. Și-a făcut o impresie despre situație în discuția cu ambasadorul.

Da, acel ambasador pe care anumite trusturi de televiziune înfuriate de chestiunea legată de justiție și de poziția fermă a ambasadorului îl dădeau deja plecat din România.

Dl Ambasador nu doar demonstrează că nu pleacă nicăieri, demonstrează că între foarte multe subiecte de abordat a prioritizat chestiunea justiției și a demonstrat că nu lucrează de capul lui, mesajul vine din inima noii Administrații de la Washington, nu este doar un ambasador zelos.



Ce inseamnă folosirea expresiei "we urge"? În acest moment, diplomația de la Washington, Casa Albă și tot aparatul care proiectează puterea americană în lume s-au concentrat pe legile justiției din România pe care le-au descris în cuvinte folosite pentru Belarus. Legea ar pune în pericol lupta impotriva corupției, legislația propusă de Ministerul Justiției amenință progresul din ultimii ani pentru construcția unor instituții în domeniul judiciar, care să fie la adăpost de ingerințe politice.

 

Da, diplomația americană mult prea preocupată de la a se reorganiza la a-și întări rândurile (sunt sute de posturi neocupate în prezent), precupată de criza nord-coreană, a luat o pauză și se ocupă de România. Ghinion, ce pot spune.
 
Politicienii români nu au înțeles ceea ce Victoria Nuland și dl Hoyt au spus în urmă cu foarte mult timp.

Declarația suna așa: "Țări din regiu­ne, inclusiv România, trebuie să facă față oligarhilor și companiilor care, în cadrul unui context de instituții statale slabe, pot să își cumpere controlul instituțiilor-cheie și chiar controlul statului".

Evident că nu se mai întoarce nimeni la declarațiile din 2014, nu mai sunt breaking news, dar strategul de la Rahova Sorin Ovidiu Vântu zicea el ceva cu "Întăriți-vă statul!”. Și pentru că nu se prea pricep mulți din România să întărească statul, s-au apucat să ni-l întărească partenerii noștri transatlantici.

Securitatea României depinde nu doar de Baza de la Deveselu și de la cea de la Kogălniceanu, de spijinul direct al SUA în Marea Neagră, de noile avioane americane care sosesc, sprijinul pentru securitatea României va veni și sub forma subminării sistematice a oricăror încercări de sabotare a puterii statale din România, adică inclusiv asupra încercărilor de sabotare a sistemului de justiție.
 


 

A se observa tăcerea totală de la Cotroceni. Nu iese nici măcar doamna Dobrovolschi, sistemul politic românesc încă absoarbe șocul, iar unii încă dau comunicate de presă până încă nu s-au trezit din pumni. Și atunci dau următorul răspuns bezmetic reluat în parte mai jos.

Nici nu vreau să-mi imaginez cum sună în engleză și ce hohote de râs va stârni înainte de a ajunge într-un coș din vreun birou ce se ocupă de Europa la Departamentul de Stat. Ce să faci după un asemenea demers, îți pui din nou fracul și te duci să te bagi în seamă cu chelnerii de la Trump Tower? Liviu Dragnea este la această oră un paria cu care nu se mai întâlnesc deja liderii importanți ai lumii – inclusiv cei europeni. 


"Dorim să subliniem că, în orice discuție cu partenerii noștri trebuie să plecăm de la un principiu constituțional fundamental, același în SUA și în România, potrivit căruia dezbaterile, deciziile și voturile din Parlament se desfășoară în numele suveranității poporului și nu pot face obiectul niciunei forme de presiune.


Statele Unite ale Americii trebuie să aibă încredere în Parlamentul României care urmărește să consolideze independența sistemului judiciar și eliminarea influențelor politice în funcționarea justiției".



Oamenii nu au înțeles și îi dau înainte tot cu Iordache, tot cu Șerban Nicolae. Presiunea este cea a aliaților NATO care cheltuie sume importante pentru securitatea României și sunt garantul ultim al Articolului 5 al NATO, în afara căruia România ar fi un fel de Republica Moldova cu mai mult Plahotniuci, că economia e nițel mai mare.

Cică să aibă încredere aliații, dar ei tocmai au spus că progresul e amenințat și că îi îngrijorează contextul statal slab al României, pe legătura cu corupția. Backgroundul este cel în care Crimeea, nu foarte departe de România, a ajuns pe mâna rușilor în primul rând prin corupere și incapacitate instituțională. Că vrea Dragnea sau nu, într-un stat la granița estică a NATO capacitatea de a sta în picioare a statului în fața unor atacuri inclusiv interne este un subiect care preocupă direct Washington-ul. Continuarea mesajului de mai sus este și mai penibilă, se vorbește de cei 2% la apărare.

Adică, mai pe românește: ce mai tot freci ridichea, Unchiule Sam, am promis deja să cumpărăm avioane, i-a băgat Liviu rapid în ședința pe ăia de la comisie să voteze cu o viteză superioară unei rachete de croazieră…

Și Unchiul Sam reamintește: "Păi, în primul rând am vorbit de justiție, apoi de avioane. Și voi îmi spuneți de avioane. Eu vă reamintesc de justiție”.  

Practic de azi mai multe croncăneli devin penibile, de genul celei că ambasadorul e de capul lui pe aici – se demonstrează că a ținut aproape de Departamentul de Stat. O altă croncăneală penibilă că diplomatul pleacă – s-a explicat clar, se aplică celor care sunt numiți politic, ambasadorul - ghinionul unora! - e diplomat de carieră și nu pleacă nicăieri.

S-a mai disipat și o altă previziune, că SUA preocupate de probleme interne nu își va mai aminti de România. Nu doar și-a amintit, dar pentru buna măsură după croșeul de dreapta de la Washington a venit și pozitia de la Bruxelles, fix în același sens. Chestiunile astea se negociază și se pun pe traseu, o cascadă mediatică nu se auto-organizează de la sine, cum poate confirma și dl Dragnea cu consultanții israelieni.

Intervențiile sunt în extremis, e clar că politicienii români sunt hotărâți să rupă pisica, la fel și diplomații occidentali. Miza e una imensă pentru cum va arăta România anului 2040. Momentan, nici cei care vor să schimbe legile justiției nu au mandat democratic pentru că în campanie s-a vorbit despre economie și nimic despre justiție. Pe de altă parte, nici cei din piață nu au mandate pentru ca guvernarea nu se poate face prin proteste. România este la răscruce de drumuri, momentan nu prea știm încotro s-o apucăm.

Comentariul a fost trimis redacției EurActiv.ro de Asociația Ține de Noi, care își propune să creeze comunități active în domeniul politicilor publice, organizație condusă de Răzvan Orășanu.