Intervenţiile sunt în extremis, politicienii români sunt hotărâți să rupă pisica, la fel și diplomatii occidentali. Miza e una imensă pentru cum va arăta România anului 2040, notează Răzvan Orășanu, într-un comentariu asumat de Asociația Ține de Noi.

Heather Nauert părăsise la un moment dat ABC News pentru a lucra pentru postul conservator din centrul imperiului mediatic al miliardarului Rupert Murdoch, cel care deţine şi Sky TV în Europa, Wall Street Journal în SUA, cel mai bine vândut tabloid britanic (The Sun)  şi un studio de cinema de la Hollywood.

În calitate de gazdă a lui Fox&Friends a cunoscut toată crema mişcării conservatoare în timp ce soţul, un bancher Goldman Sachs îşi vedea de lumea finanţelor. Cât timp a fost una dintre cele două "ancore" de la Fox and Friends, jurnalista educată la Universitatea Columbia nu prea avea treabă cu România.

Lucrurile aveau să se schimbe foarte rapid pe 24 aprilie 2017, când devine purtător de cuvânt al Departamentului de Stat.
 
Pentru a ajunge la Departamentul de Stat, deja era în toate cercurile potrivite, branşată în mişcarea ce l-a adus la putere  pe Donald Trump.

Miliardarul Trump, susţinut de miliardarul Rupert Murdoch până la un punct (dar atacat în egală măsură de o altă "ancoră" feminină, Megyn Kelly, pe subiectul comportamentului legat de femei care era cât pe ce să îl coste alegerile).

Trump nu alege un diplomat de carieră să conducă Departamentul de Stat, ci un fost şef Exxon Mobil pe nume Rex Tillerson care îşi propune să taie cam 30% din personalul departamentului pe care îl consideră prea umflat.

Diplomaţii de carieră se plâng pe unde pot pe la colţuri, mai vin cu câteun articol prin New York Times în care se plâng de deplorabila stare a departamentului, cerând în stânga şi în dreapta să le împrumute cineva o batistă, să îi bată cineva pe umăr.

Nu prea se înghesuie lumea, omul concediază oameni din fostul buncăr al lui Hillary Clinton, în timp ce Trump fumega că sunt mii de cereri FOIA (Freedom of Information Act, echivalentul american al Legii 544 de la noi) neprocesate de ani de zile, o parte legate de faimoasele 30.000 de emailuri despre care s-a făcut vorbire în campania electorală. Deşi mass-media încearcă la maxim să destabilizeze departamentul creând tot felul de zvonuri pe surse cu iminenta plecare a şefului departamentului, cu o presupusă demisie reîntoarsă din drum de vicepreşedintele Pence, lucrurile merg înainte, imprevizibila nouă Administraţie de la Washington îşi vede de treaba liniştită.
 


Cu ce se ocupă zilele astea Departamentul de Stat? Prioritatea zero a fost un turneu fără precedent de 12 zile în Asia al preşedintelui Trump, cel mai important turneu de acest fel din ultimele decenii. Întâlnirile cu Xi Jingpin şi cu preşedintele Rusiei în marja unui eveniment mai larg au pus în operă principalul mesaj care a fost transmis în primul rând prin imaginile cu flotila a IX-a a Marinei SUA, trei port-avioane cu tot cu avioanele de vânătoare de pe ele "salutându-i” pe nord-coreeni la limita liniei de demarcaţie sud-coreene.

Trump i-a promis omului-rachetă din Coreea de Nord "fire and fury”, o ameninţare nucleară directă care a născut o infinită discuţie legată de cine cum lansează codurile nucleare, la cine stă valiza şi cum poate fi un ordin autorizat.

Trump nu a stat la discuţii – le-a pus în vedere chinezilor că, dacă nu se ocupă mai bine de problemă, se va ocupa el personal. Mesajul a fost auzit, Beijing-ul a retras o parte din sprijinul comercial acordat regimului de la Phenian.

SUA mai sunt preocupate zilele astea de diplomaţia din Orientul Mijlociu, resetarea relaţiilor din cadrul acordului de comerţ liber cu Canada şi Mexic, numirea ambasadorilor, restructurarea din temelii a departamentului.
 
Şi totuşi luni, 27 noiembrie, Departamentul de Stat care nu prea îşi bate capul foarte tare nici măcar cu subiecte precum Brexit sau instabilitatea politică din Germania, dă următorul comunicat prin vocea doamnei Nauert.

O astfel de poziţie publică este culminarea unor proceduri interne de consultare, de coalizare externă pe linie europeană, de crearea unui mediu optim pentru lansarea unui mesaj tranşant, mesaj care este dozat comunicaţional până la virgulă.

 

Pentru oricine cunoaşte puţină diplomaţie, Unchiul Sam şi-a pus mănuşa de box şi, ca să mă exprim neaoş băştinaş, şi cât se poate de puţin diplomatic, le-a tras o perversă de pe Târgu Ocna, le-a dat de i-a julit. Sau, mai pe înţeles, un pumn în stomacul diplomatic al României, accentul negativ cade pe Parlament care iese şifonat de tot. Totul este codificat în limbajul standard pe care îl cunoaşte oricine a lucrat cu politicieni americani.

"Concern” înseamnă o îngrijorare care merită un semnal public instituţional direct, public, este ultima linie de alarmă. De aici în sus nu poţi folosi decât "gravely concerned", de obicei dacă e vreo lovitură de stat în desfăşurare. Sau mai poţi spune "alarmed", dar acolo e deja vorba de un puci militar sau de ceva acţiune teroristă.
 


Press Statement
 Heather Nauert 
Department Spokesperson 
Washington, DC
 November 27, 2017:

"The United States notes with concern that the Parliament of Romania is considering legislation that could undermine the fight against corruption and weaken judicial independence in Romania. This legislation, which was originally proposed by the Ministry of Justice, threatens the progress Romania has made in recent years to build strong judicial institutions shielded from political interference. We urge the Parliament of Romania to reject proposals that weaken the rule of law and endanger the fight against corruption".



Ce se ascunde în spatele unui astfel de mesaj de la Departamentul de Stat? În primul rând, o comunicare a Ambasadei de la Bucureşti. Să nu uităm că, revenit de pe meleaguri asiatice,  dl Tillerson a poposit doar câteva ore şi a dormit o noapte la Bucureşti, vezi ştirea ABC aici

De obicei, astfel de vizite la orice ore implică vizitarea măcar a preşedintelui şi a premierului, dar dl Tillerson a preferat să îl întâlnească la salonul de protocol de la aeroport pe bravul domn Meleşcanu. Şi-a făcut o impresie despre situaţie în discuţia cu ambasadorul.

Da, acel ambasador pe care anumite trusturi de televiziune înfuriate de chestiunea legată de justiţie şi de poziţia fermă a ambasadorului îl dădeau deja plecat din România.

Dl Ambasador nu doar demonstrează că nu pleacă nicăieri, demonstrează că între foarte multe subiecte de abordat a prioritizat chestiunea justiţiei şi a demonstrat că nu lucrează de capul lui, mesajul vine din inima noii Administraţii de la Washington, nu este doar un ambasador zelos.



Ce inseamnă folosirea expresiei "we urge"? În acest moment, diplomaţia de la Washington, Casa Albă şi tot aparatul care proiectează puterea americană în lume s-au concentrat pe legile justiţiei din România pe care le-au descris în cuvinte folosite pentru Belarus. Legea ar pune în pericol lupta impotriva corupţiei, legislaţia propusă de Ministerul Justiţiei ameninţă progresul din ultimii ani pentru construcţia unor instituţii în domeniul judiciar, care să fie la adăpost de ingerinţe politice.

 

Da, diplomaţia americană mult prea preocupată de la a se reorganiza la a-şi întări rândurile (sunt sute de posturi neocupate în prezent), precupată de criza nord-coreană, a luat o pauză şi se ocupă de România. Ghinion, ce pot spune.
 
Politicienii români nu au înţeles ceea ce Victoria Nuland şi dl Hoyt au spus în urmă cu foarte mult timp.

Declaraţia suna aşa: "Țări din regiu­ne, inclusiv România, trebuie să facă faţă oligarhilor şi companiilor care, în cadrul unui context de instituţii statale slabe, pot să îşi cumpere controlul instituţiilor-cheie şi chiar controlul statului".

Evident că nu se mai întoarce nimeni la declaraţiile din 2014, nu mai sunt breaking news, dar strategul de la Rahova Sorin Ovidiu Vântu zicea el ceva cu "Întăriţi-vă statul!”. Şi pentru că nu se prea pricep mulţi din România să întărească statul, s-au apucat să ni-l întărească partenerii noştri transatlantici.

Securitatea României depinde nu doar de Baza de la Deveselu şi de la cea de la Kogălniceanu, de spijinul direct al SUA în Marea Neagră, de noile avioane americane care sosesc, sprijinul pentru securitatea României va veni şi sub forma subminării sistematice a oricăror încercări de sabotare a puterii statale din România, adică inclusiv asupra încercărilor de sabotare a sistemului de justiţie.
 


 

A se observa tăcerea totală de la Cotroceni. Nu iese nici măcar doamna Dobrovolschi, sistemul politic românesc încă absoarbe şocul, iar unii încă dau comunicate de presă până încă nu s-au trezit din pumni. Şi atunci dau următorul răspuns bezmetic reluat în parte mai jos.

Nici nu vreau să-mi imaginez cum sună în engleză şi ce hohote de râs va stârni înainte de a ajunge într-un coş din vreun birou ce se ocupă de Europa la Departamentul de Stat. Ce să faci după un asemenea demers, îţi pui din nou fracul şi te duci să te bagi în seamă cu chelnerii de la Trump Tower? Liviu Dragnea este la această oră un paria cu care nu se mai întâlnesc deja liderii importanţi ai lumii – inclusiv cei europeni. 


"Dorim să subliniem că, în orice discuție cu partenerii noștri trebuie să plecăm de la un principiu constituțional fundamental, același în SUA și în România, potrivit căruia dezbaterile, deciziile și voturile din Parlament se desfășoară în numele suveranității poporului și nu pot face obiectul niciunei forme de presiune.


Statele Unite ale Americii trebuie să aibă încredere în Parlamentul României care urmărește să consolideze independența sistemului judiciar și eliminarea influențelor politice în funcționarea justiției".



Oamenii nu au înţeles şi îi dau înainte tot cu Iordache, tot cu Şerban Nicolae. Presiunea este cea a aliaţilor NATO care cheltuie sume importante pentru securitatea României şi sunt garantul ultim al Articolului 5 al NATO, în afara căruia România ar fi un fel de Republica Moldova cu mai mult Plahotniuci, că economia e niţel mai mare.

Cică să aibă încredere aliaţii, dar ei tocmai au spus că progresul e ameninţat şi că îi îngrijorează contextul statal slab al României, pe legătura cu corupţia. Backgroundul este cel în care Crimeea, nu foarte departe de România, a ajuns pe mâna ruşilor în primul rând prin corupere şi incapacitate instituţională. Că vrea Dragnea sau nu, într-un stat la graniţa estică a NATO capacitatea de a sta în picioare a statului în faţa unor atacuri inclusiv interne este un subiect care preocupă direct Washington-ul. Continuarea mesajului de mai sus este şi mai penibilă, se vorbeşte de cei 2% la apărare.

Adică, mai pe româneşte: ce mai tot freci ridichea, Unchiule Sam, am promis deja să cumpărăm avioane, i-a băgat Liviu rapid în şedinţa pe ăia de la comisie să voteze cu o viteză superioară unei rachete de croazieră…

Şi Unchiul Sam reaminteşte: "Păi, în primul rând am vorbit de justiţie, apoi de avioane. Şi voi îmi spuneţi de avioane. Eu vă reamintesc de justiţie”.  

Practic de azi mai multe croncăneli devin penibile, de genul celei că ambasadorul e de capul lui pe aici – se demonstrează că a ţinut aproape de Departamentul de Stat. O altă croncăneală penibilă că diplomatul pleacă – s-a explicat clar, se aplică celor care sunt numiţi politic, ambasadorul - ghinionul unora! - e diplomat de carieră şi nu pleacă nicăieri.

S-a mai disipat şi o altă previziune, că SUA preocupate de probleme interne nu îşi va mai aminti de România. Nu doar şi-a amintit, dar pentru buna măsură după croşeul de dreapta de la Washington a venit şi pozitia de la Bruxelles, fix în acelaşi sens. Chestiunile astea se negociază şi se pun pe traseu, o cascadă mediatică nu se auto-organizează de la sine, cum poate confirma şi dl Dragnea cu consultanţii israelieni.

Intervenţiile sunt în extremis, e clar că politicienii români sunt hotărâţi să rupă pisica, la fel şi diplomaţii occidentali. Miza e una imensă pentru cum va arăta România anului 2040. Momentan, nici cei care vor să schimbe legile justiţiei nu au mandat democratic pentru că în campanie s-a vorbit despre economie şi nimic despre justiţie. Pe de altă parte, nici cei din piaţă nu au mandate pentru ca guvernarea nu se poate face prin proteste. România este la răscruce de drumuri, momentan nu prea ştim încotro s-o apucăm.

Comentariul a fost trimis redacției EurActiv.ro de Asociația Ține de Noi, care își propune să creeze comunități active în domeniul politicilor publice, organizație condusă de Răzvan Orășanu.