România a devenit stat membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, după un drum care a început mult mai devreme: la 1 februarie 1993, data semnării Acordului de Asociere a României la UE. În iunie 1995 a fost depusă cererea de aderare, iar în decembrie 1999 Consiliul European decidea deschiderea negocierilor de aderare cu România, alături de alte cinci state - Bulgaria, Lituania, Letonia, Slovacia și Malta. Oficial, negocierile au fost deschise la 15 februarie 2000. 

Din cele șase state, Lituania, Letonia, Malta și Slovacia s-au mișcat rapid și au încheiat negocierilor în 2002, pentru a adera la UE în 2004, alături de Ungaria, Cehia, Estonia, Polonia, Cipru și Slovenia.

România și Bulgaria au intrat în 2007, nepregătite după cum aveau să spună ulterior mulți, astfel că CE a instituit în premieră Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV). 

La nouă ani de apartenență la blocul comunitar europarlamentarii Monica Macovei, Andi Cristea și Sorin Moisă au explicat, pentru EurActiv.ro, cum a influențat MCV reformele din justiție, ce rol joacă România în UE și în politica externă europeană și ce beneficii la nivel comercial ne-a adus statutul de membru al Uniunii.

Cum a influențat aderarea la UE reformele din justiție?

Pentru a ajuta cele două țări în ceea ce privește reforma sistemului judiciar, corupția și crima organizată, acest mecanism special a permis Bruxelles-ului să evalueze progresele înregistrate. 

Nimeni nu se aștepta ca MCV să fie menținut atât de mult timp, iar în ultimii doi ani tot mai mult politicieni români susțin că mecanismul trebuie ridicat. Chiar și premierul Dacian Cioloș și ministrul Justiției, Raluca Prună, sunt în favoarea ridicării Mecanismului de Cooperare și Verificare.

Sunt, ca expert anticorupție (...) și ca pionier, îndrăznesc să spun în această țară, în această materie, ultima persoană care pune în discuție necesitatea mecanismului, însă cred că a venit momentul ca România să acționeze ca un stat membru cu drepturi egale, ca un stat membru matur, care să folosească mecanismele interne pentru remedierea oricăror derapaje,

a afirmat, săptămâna trecută, Raluca Prună, la Eurosfat.

Românii sunt de altă părere. Sondajele de opinie arată că cetățenii români doresc menținerea Mecanismului de Cooperare și Verificare, apreciind că acesta ajută România să combată problemele din justiție.

De aceeași părere este și europarlamentarul Monica Macovei, care subliniază modul în care aderarea la UE a influențat schimbarea la față a justiției românești: ”În primul rând a menținut instituțiile create înainte de intrarea în UE, și mă refer la DNA, creată în 2005, i-a menținut și competența, ceea ce este foarte important și, de asemenea, a menținut ANI, și alte elemente cheie pentru lupta anticorupție, cum ar fi declarațiile publice de avere și de interese pentru absolut toți cei care sunt plătiți din bani publici și alte lucruri”.

Chiar dacă unele reglementări s-au schimbat după integrarea în UE, cum ar fi legea falimentului, unde s-au făcut excepții, ”DNA, ANI, declarațiile publice de avere și de interese și alte lucruri, cum ar fi conflictul de interese care e infracțiune în Codul Penal, acestea au rămas toate și mai departe după integrare și au produs efecte în sensul că au fost aplicate tot mai mult și tot mai bine, pentru că, trecând timpul, procurorii și judecătorii au dobândit experiență, au dobândit curaj - că ai nevoie de curaj când cercetezi pentru prima oară un ministru, un parlamentar sau o persoană cu demnitate publică înaltă”, a explicat Monica Macovei.

Referitor la MCV, europarlamentarul român din Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni evidențiază faptul că acest mecanism a contribuit la progresele din justiție.

Rapoartele MCV, de exemplu, au criticat la un moment dat faptul că se dădeau condamnări cu suspendare pentru fapte de corupție, care sunt considerate fapte foarte grave într-o democrație sau spălare de bani, fraudă, sau evaziune fiscală. În doi-trei ani de zile am văzut că asta s-a schimbat, că judecătorii au început să dea pedepse cu executare, cu închisoare. A existat o evoluție extrem de pozitivă la nivelul instituțiilor anticorupție,

consideră Macovei.

Codașă în cele mai multe clasamente făcute la nivel european, la ”mare concurență” cu Bulgaria, România se poate, în schimb, lăuda cu lupta anticorupție.

”România este singura țară din regiune din noile state membre - și mă refer inclusiv la cele care au intrat în 2004 în UE- în care lupta împotriva corupției este reală și eficientă. În rest, toată lumea are corupție: Slovacia, Slovenia, Ungaria, Polonia, toată lumea, numai că acolo nu există dosare, nu se luptă conta corupției, nu există anchete. Din această cauză, cetățenii din aceste țări își doresc DNA”, mai spune fostul ministru al Justiției.

În opinia sa, MCV a fost ”gura de oxigen” care a ținut DNA în picioare, întrucât majoritatea celor care au fost la guvernare după aderarea la UE ”au vrut sub diverse feluri să o desființeze, să-i taie din puteri, să facă orice pentru a scăpa de anchete și cu averile întregi”.

România s-a schimbat, politicienii mai puțin

”Politicienii au dorit întotdeauna ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare, în primul rând n-au dorit să fie instituit, dar așa e viața. Dacă ne uităm la rapoartele din 2006 încoace vedem că instituțiile anticorupție sunt lăudate și au coroniță, în schimb voința politică de a lupta cu corupția e criticată în mod constant din 2006 încoace”, afirmă Monica Macovei.

Nici metehnele și strategiile politicienilor nu s-au schimbat prea mult. După ”marțea neagră” din decembrie 2013, parlamentarii nu s-au potolit și chiar în această perioadă în Parlament sunt 23 de proiecte de lege, unele identice (vizând dezincriminarea conflictului de interese) ”pe sistemul șmecheresc de politician de Dâmbovița”, astfel încât ONG-urile și presa să se concentreze pe un proiect și altele să poată trece neobservate. 

Concluzia: ”Dacă se abrogă conflictul de interese ... România va fi privită prost în Europa, din vina politicienilor. (...) Ăsta e un motiv să continuăm MCV. Politicienii sunt singurii care au împiedicat ridicarea mecanismului care a avut și legătură cu Schengen. Dacă se mai plâng politicienii că n-am intrat în Schengen, trebuie să se uite la ei în oglindă și să spună: «din cauza noastră n-am intrat în Schengen, pentru că noi nu ne putem opri din a fi corupți, din a fura din banii publici, din a scoate infracțiuni din Codul Penal, nu putem să ne oprim din a ne proteja prietenii din Parlament și a respinge cererile de ridicare a imunității”, spune Monica Macovei.

”Un stat în care politicienii sunt corupți și care chiar acționează ca să se protejeze împotriva anchetelor este un stat slab, care poate fi ușor controlat, ușor atacat și care nu-și poate îndeplini rolul său foarte important în regiune”, este de părere Macovei. 

Care este rolul României în UE?

La această întrebare răspunde europarlamentarul S&D Andi Cristea: ”România se află în faza de definitivare a tranziției spre o mentalitate de stat deplin UE. În sfârșit, după aproape un deceniu, începem să ne simțim mai confortabil la masa deciziei decât în hol”.

Dincolo de aspirații sau instrumente punctuale gen MCV și Schengen, se vede un progres ca atitudine: ieșim din faza de mentalitate de stat candidat, începem să ne manifestăm ca un actor relevant,

consideră Cristea.

”În prim plan, atât ca reprezentare, cât și ca atitudine, se află Parlamentul European, unde, cu toată modestia, europarlamentari români se află în poziții cheie în Comisii, Delegații sau la nivel de grup politic. Lucrurile încep să se miște mult mai coordonat, lucrăm bine și cu doamna comisar (Corina Crețu - n.r.) și cu Reprezentanța Permanentă”, spune europarlamentarul social-democrat, care și-ar dori să vadă ”o prezență mai ambițioasă și la nivelul Consiliului European, unde se iau ”deciziile macro cheie”.

Dacă/Cum am reușit să influențăm politica externă a Uniunii?

”Am reușit raportat la două mari dosare: Republica Moldova, respectiv la nivel de zona extinsă a Mării Negre. România a mai fost influentă și în dezbaterile privind țările aspirante sau în curs de aderare din Balcanii de Vest și din Parteneriatul Estic”, afirmă Andi Cristea.

”Personal, sunt profund atașat de destinul european al Chișinăului, încerc și eu și colegii mei de Comitet bilateral să încurajăm cât putem de mult reformele reale de la Chișinău, căci rezultatele obținute sunt secretul recuperării încrederii populației, atât în actul de guvernare din Moldova cât și în ideea de Europa”, spune europarlamentarul S&D.

Totodată, el consideră că România are ”un rol important și în discuțiile euroatlantice, atât pe componenta securitară, cât și economică, inclusiv discuțiile privind TTIP”.

Avantajele comerciale ale apartenenței la blocul comunitar?

La această întrebare a răspuns europarlamentarul Sorin Moisă, care a fost raportor S&D pentru Acordul UE-Canada până în aprilie, când s-a retras din cauza faptului că Ottawa a decis să mențină vizele pentru cetățenii români.

”În esență, aderarea la UE i-a adus posibilitatea României de a avea acces la piețele planetei în condițiile unei mari puteri economice. Negocierile comerciale internaționale depind foarte mult de raporturile de putere economică între cei care negociază: cu cât oferi acces la o piață mai mare, a ta, cu atât obții termeni mai buni de acces pe piața celui cu care negociezi. România a moștenit, deci, în momentul aderării, tarifele reduse și accesul la piața altor puteri economice negociat de UE până când România a devenit membră, și de atunci a participat la construirea tuturor mandatelor de negociere ale UE, inclusiv pentru Acordul Economic și Comercial Global (CETA) cu Canada și Parteneriatul Trans-Atlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) cu SUA”, a explicat Moisă.

În acest context, europarlamentarul dă ca exemplu declarația președintelui Obama, care a spus Marii Britanii că, dacă iese din UE, va trebui ”să meargă înapoi la coadă” pentru a negocia un acord de liber schimb cu SUA.

Exact despre asta vorbim: o țară mai mică nu este la fel de interesantă pentru negocierea unui tratat comercial precum o super-putere economică. Dacă această logică se aplică Marii Britanii, care și de una singură rămâne totuși una dintre marile economii ale lumii, cu atât mai mult se aplică României,

spune Sorin Moisă, adăugând că, modul în care România își folosește accesul privilegiat la piața mondială este o altă discuție, ”care ține de competitivitatea economiei românești și de politică economică națională”.

În opinia sa, România a dobândit ”o poziție privilegiată” ca urmare a aderării la UE. În sprijinul afirmației sale aduce date statistice: ”În anul 2007, valoarea exportului  extracomunitar al României a fost de 8.262,5 milioane euro, iar valoarea importului extracomunitar a fost de 14.731,2 milioane euro. În 2015, valuarea exportului extracomunitar a crescut substanțial față de anul 2007, ajungând la 14.356,3 milioane euro, în timp ce valoarea importului a rămas aproximativ constantă, respectiv 14.380,6 milioane euro (conform datelor statistice publicate de Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri)”.

Ce poate câștiga România de pe urma acordurilor TTIP și CETA?

Comisia Europeană negociază în numele Uniunii Europene și în numele celor 28 de state membre, inclusiv România, acorduri comerciale internaționale cu alte state, cele mai importante fiind Acordul Economic și Comercial Global (CETA) cu Canada, a cărui negociere a fost finalizată recent (februarie 2016) și Parteneriatul Trans-Atlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) cu SUA. 

CETA acoperă o mare varietate de domenii, precum comerțul cu bunuri, servicii, investiții, reguli de origine, reguli sanitare și fitosanitare, facilitarea comerțului prin eliminarea barierelor tehnice, achiziții publice, protejarea drepturilor de proprietate intelectuală și a indicațiilor geografice, dezvoltarea durabilă.

Acordul cu Canada ”va aduce beneficii consumatorilor și operatorilor comerciali români prin reducerea taxelor vamale și va oferi noi oportunități firmelor românești care doresc să investească și/sau să furnizeze servicii în Canada”, spune europarlamentarul S&D.

Totodată, el explică faptul că CETA ”va garanta posibilitatea firmelor românești de a participa, în aceleași condiții ca firmele canadiene, în cadrul achizițiilor publice nu numai la nivel federal, ci și la nivelul provinciilor și municipiilor”.

De asemenea, va oferi un cadru pentru discuții ulterioare între asociațiile profesionale pentru profesii ca arhitecți, contabili sau juriști în vederea recunoașterii reciproce a calificărilor profesionale.

”Parteneriatului Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP), în prezent în curs de negociere, este, de asemenea, conceput să fie un acord ambițios, care să deschidă noi oportunități de afaceri pentru firmele europene pe piața americană, să faciliteze comerțul cu bunuri și servicii prin eliminarea barierelor tarifare și mai ales netarifare și reducerea numărului formalităților administrative și să promoveze reguli simple și echitabile în raporturile comerciale între Uniunea Europeană și SUA”, explică Moisă.

Acesta reamintește că, potrivit unui studiu recent realizat de Lucian Cernat și Csilla Lakatos ”Impactul economic al Parteneriatului Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) asupra României, PIB-ul României ar putea crește cu aproximativ 0,25 % anual, odată ce acordul TTIP va fi pus în aplicare pe deplin.

Mai mult decât atât, balanța comercială cu SUA este de așteptat să se îmbunătățească, fiind estimată o creștere cu aproape 35 % a exporturilor României către SUA, comparativ cu o creștere a importurilor bilaterale cu 25%,

susține Sorin Moisă.

Europarlamentarul subliniază că beneficiarii încheierii acestui acord ar putea fi nu numai întreprinderile mari, ci și întreprinderile mici și mijlocii, care reprezintă în prezent peste 60% din numărul total al firmele românești care exportă pe piața americană. 

Mai multe detalii privind interesele economiei românești în negocierea TTIP, aici.

Europa cu două viteze: Un buget al zonei euro prinde tot mai mult contur. Ce trebuie să facă România?

Pe lângă eșecul aderării la Schengen, România nu pare prea aproape nici de aderarea la zona euro. Încă de anul trecut, BNR a avertizat că 2019 nu mai este o țintă fezabilă.

”România ar putea adera la zona euro începând cu 2021 doar dacă ar fi capabilă să susțină un diferen­țial de creștere economică față de zona euro de 3-3,5% în medie pe an. Cu cât diferențialul de creștere va fi mai mic, cu atât perioada de aderare se va prelungi. O creștere sustenabilă în acești parametri nu se poate realiza decât prin creșterea potențialului economic și a competitivității, iar aceasta  presupune reformarea sectoarelor ne­per­formante, dezvoltarea infrastructurii, un sistem de educație care să răspundă calitativ și cantitativ cerințelor mediului de afaceri și o administrare eficientă a resurselor financiare interne și externe", spunea, în septembrie anul trecut, Radu Crăciun, economistul-șef al BCR.

În acest timp, Parlamentul European lucrează la un proiect de buget al zonei euro, un pas important, în opinia unora, spre o Europă cu două viteze.

Europarlamentarul Siegfried Mureșan subliniază, într-un editorial semnat în www.contributors.ro, că statelor non-euro trebuie să le fie permisă participarea la Capacitatea bugetară a zonei euro.

”Capacitatea bugetară trebuie să fie deschisă față de toate statele membre ale Uniunii Europene. Țările care au obligația prin Tratatele de aderare să intre în zona euro și care fac eforturi în această direcție trebuie să primească drepturi complete de participare: să contribuie și să beneficieze financiar și, totodată, să facă parte din guvernanța zonei euro. Cum lipsa de competitivitate a economiei noastre, în special în sectorul public, este cel mai mare obstacol în procesul de aderare la zona euro, este absolut necesar ca România să participe la guvernanța zonei euro înainte de aderarea la moneda unică”, scrie Mureșan, raportor din partea Grupului PPE în Comisia pentru afaceri economice și monetare din Parlamentul European.