România, care va deține președinția Consiliului UE în prima jumătate a anului 2019, se pregătește să joace un rol important în redesenarea politicii de coeziune post 2020, în negocierile care se vor purta privind cadrul financiar multianual.

În acest cadru financiar multianual se află inclusiv politica de coeziune şi politica agricolă, iar România susține ideea ca fondurile alocate de Uniunea Europeană prin aceste politici să rămână aşa cum sunt ele în prezent pentru că au generat efectul scontat la nivel european, a explicat Victor Negrescu, ministru delegat pentru fonduri europene.

„De politica de coeziune şi de politica agricolă comună beneficiază toate statele membre şi regiuni de pe tot continentul. Şi e important să luăm în considerare aceste efecte pozitive care generează convergenţă şi dezvoltare economică pentru toată lumea”, a spus Negrescu pentru EurActiv.ro.

El a menționat că, pe perioada Preşedinţiei Consiliului UE din prima parte a anului 2019, România va juca rolul de mediator imparţial, dar, în pregătirea acestui moment, ţara noastră, va prezenta foarte clar care sunt beneficiile acestei politici şi, evident, de ce aceasta trebuie să se regăsească într-un cuantum adecvat în viitorul buget multianual.

„Înţelegem că există o dezbatere cu privire la viitorul acestei politici, dar această dezbatere trebuie să meargă către identificarea politicilor coerente şi eficiente pentru asigurarea convergenţei la nivel european şi nu vrem să transformăm acest lucru într-o dezbatere cu conotaţii politice. Vrem să avem o dezbatere tehnică, în care să vorbim de beneficiile politicii de coeziune care - în opinia noastră - e strâns legată de valorile europene, mai ales valorile legate de solidaritate”, a explicat Victor Negrescu.

Potrivit eurodeputatului Siegfried Mureșan, negociator șef din partea Parlamentului European pentru bugetul UE de anul viitor, în documentele iniţiale privind bugetul UE după 2020, există cinci scenarii privind acoperirea deficitului după ieşirea Marii Britanii din UE, şi patru dintre acestea prevăd o reducere a politicii de coeziune. De aceea, Mureșan susține că România trebuie să-și pregătească din timp poziția de negociere și să se „echipeze” cu argumente privind continuarea politicii de coeziune.

„E necesar să spunem că ea este bună nu doar pentru statele beneficiare nete de fonduri europene, ci şi pentru statele contributoare nete. E şi în interesul Germaniei, al Suediei sau al Olandei ca infrastructura să fie dezvoltată în România, ca puterea de cumpărare de aici să crească, competivitatea economiei noastre să fie mai mare şi, implicit, mediul investiţional să fie favorabil investitorilor români sau străini”, a spus europarlamentarul într-un interviu acordat EurActiv.ro.

Mureșan a explicat că o infrastructură solidă facilitează circulaţia rapidă a bunurilor produse în România şi destinate altor pieţe din UE, dar și accesul pe piața locală a bunurilor produse în alte state membre.

„Dezvoltarea regiunilor cel mai puţin dezvoltate nu e doar în interesul acestor regiuni, ci în interesul întregii Uniuni: asta trebuie să spunem pe durata negocierilor”, a mai spus Mureșan.

Potrivit comisarului european Corina Crețu, investițiile politicii de coeziune realizate în România în ultimul deceniu au creat în mod direct 40.000 de locuri de muncă, au modernizat peste 27.000 km de șosele și au sprijinit 560 de proiecte de cercetare și inovare. „Până în 2023, se preconizează că PIB-ul României va fi cu 2,1% mai mare datorită investițiilor politicii de coeziune”, a spus Crețu.

„Acest lucru demonstrează necesitatea ca politica de coeziune post-2020 să rămână cel mai solid instrument de investiții pentru toate regiunile, deoarece nimeni nu este imun la viitoare șocuri ale globalizării, la evoluția tehnologică și la crizele economice”, a mai spus comisarul european.

De altfel, și Comisia Europeană a susținut, în cel de-al al șaptelea raport privind coeziunea, că UE are nevoie de mai multă coeziune. Raportul privind coeziunea susține că economia Europei este pe cale de redresare, însă continuă să existe disparități între statele membre și în interiorul acestora. Deși nu anticipează propunerea finală a Comisiei, raportul alimentează dezbaterea privind politica de coeziune de după 2020, sugerând o politică la nivelul UE care să servească trei scopuri principale: să valorifice globalizarea, să nu lase pe nimeni în urmă și să sprijine reformele structurale.