EurActiv: Migrația continuă să fie un subiect important pe agenda europeană. S-au mai schimbat percepțiile?

Renate Weber: Nu e vorba neapărat de schimbarea percepțiilor. Recent a fost votată în Parlamentul European o rezoluție care să permită de fapt intrarea în negocieri pentru un sistem de azil coerent și comun în UE, așa-numitul Dublin III, întrucât în acest moment noi avem, de fapt, în materie de refugiați, de solicitanți de azil 28 de sisteme, câte state membre sunt, atâtea sisteme. Or lucrul acesta e foarte contraproductiv pentru că, dacă vrei să fii un actor la nivel internațional, trebuie să ai o politică de azil și de migrație comună. În plus, e derutant pentru toată lumea. Pentru că azi, de exemplu, un solicitant își poate încerca norocul în mai multe țări. În momentul în care există un sistem coerent, în mod categoric asta înseamnă și o coordonare, astel că cineva face o cerere doar într-un loc și în acel loc se acționează în numele întregului sistem din UE.

Dar să știți că nu e simplu pentru că în același timp asta merge mână în mână cu ideea aceea că atunci când unele țări se confruntă cu un aflux mare trebuie să existe posibilitatea relocării în celelalte state. Doar că aici există clar opoziție în unele state membre, există și printre colegii eurodeputați. Până la urmă s-a votat să mergem mai departe și să intrăm în negocieri cu Consiliul, pentru a putea avea ajunge la o politică comună. 

În ceea ce privește migrația, anul trecut am mai făcut ceva progrese, adică s-a avansat în unele domenii pentru că, de fapt, când e vorba de migrație haideți să fim serioși, fie se vorbește de o migrație a celor care au niște abilități de muncă la un nivel mediu sau jos, dar în locuri și în domenii specifice, fie vorbim de cei care vin deja cu o capacitate de a lucra în domenii cu competitivitate mare.

Pe de altă parte, am mai avansat în sensul în care au fost tot felul de rapoarte, chiar nelegislative, care se refereau la integrarea migranților și unde accentul a fost pus foarte mult tocmai pe această politică de instruire a celor care vin ca să fie asimilați cât mai repede pe piața muncii, să nu devină o povară pentru statele în care vin.

Același lucru e valabil și la refugiați, cu politici un pic mai speciale pentru femei, care, de multe ori, au nevoie de niște acțiuni un pic proactive pentru că foarte multe dintre cele care vin din zone de război, conflicte și care au stat ani de zile în diferite tabere sunt victime în sensul cel mai propriu al cuvântului și au nevoie inclusiv de asistență psihologică, sunt necesare eforturi mai mari pentru integrarea lor. 

EurActiv: În Europa au avut loc atentate care provoacă nemulțumirea unora față de cei care vin din Siria și din alte zone. Doar că ei pleacă din zone de război, fug din calea morții. Cum putem găsi o cale de mijloc?

Renate Weber: Nu avem cum să găsim, credeți-mă. Trebuie să înțelegem o dată pentru totdeauna că cei care au comis atentatele din Europa - care, într-adevăr, s-au înmulțit - sunt crescuți aici, nu sunt nici măcar la prima generație, chiar la a doua. Asta ne spune ceva despre eșecul unor politici de integrare. Și e mai mult decât atât pentru că radicalizarea aceasta foarte rapidă e ceva greu de combătut. Se insistă foarte mult pe schimbul de informații dintre serviciile de intelligence, dar în realitate niciun stat nu vrea să schimbe astfel de informații. Nu știu de ce le păstrează pentru că, până la urmă, unii plătesc cu viața.

Pe de altă parte, trebuie să acceptăm că printre cei de acolo pot fi nu neapărat teroriști ca atare, ci mai degrabă purtătorii unei ideologii cu care să-i radicalizeze pe cei care sunt deja aici. O altă realitate înspăimântătoare e aceea că mulți europeni pleacă în țări unde se află tabere ISIS, sunt instruiți acolo și se întorc. Și vorbim aici chiar de cetățeni europeni, nu care provin din alte țări din afara UE, oameni care poate au fost creștini sau fără niciun fel de religie și care au trecut direct la un islam radical. Acesta e un fenomen îngrijorător.

Dar asta e, din păcate, planeta astăzi, gândiți-vă la îngrozitorul măcel din Egipt de acum ceva timp. De fapt, numărul cel mai mare de victime al islamului radicalizat, care nici măcar nu mai e islam, e deja o ideologie în sine, sunt chiar musulmanii. Pentru că primii pe care ei vor să-i pună la punct sunt cei care spun că ar fi de aceeași religie cu ei, dar nu sunt curați, așa cum ar vrea acești fanatici ai unei ideologii proprii. De fapt, e vorba de putere, putere, putere, nimic altceva.

EurActiv: Unii acuză faptul că războiul din Siria e întreținut de cei din Vest.

Renate Weber: Dar așa și este. Există oare vreun război din care să nu câștige traficanții de arme sau producătorii și vânzătorii de arme? Când era războiul din fosta Iugoslavie, care părea că nu se mai termină, exista în Bosnia o clasă de oameni care circula cu ultimele modele de mașini, în condițiile în care populația era secerată și băgată în gropi comune. E foarte adevărat că Siria, unde conflictul e întreținut de unii și de alții, în funcție de interesele lor, e un stat distrus într-o măsură foarte mare. Oamenii pleacă de acolo din niște situații cumplite.

Eu am participat la Bruxelles la un seminar unde au acceptat să vină să vorbească cinci refugiați. Și vă spun că n-am mai văzut atâția bărbați cărora să le curgă lacrimile în timp ce ascultau poveștile de viață ale celor care scăpaseră din infernul războiului. Dar să nu uităm că cei mai mulți refugiați nu vin în Europa. Ei se refugiază în țările din preajmă, în speranța că la un moment dat se va întoarce acasă.

EurActiv: Cum evaluați Acordul UE-Turcia privind refugiații?

Renate Weber: Europenii i-au convins pe turci să nu Ie dea drumul și de aici felul în care se comportă Recep Erdogan, care din când în când ne amenință. Dacă ridică un degețel în sus ne mai trezim cu un val de câteva mii de refugiați.

EurActiv: Mizați pe o soluție în viitorul apropiat?

Renate Weber: Nu, și eu cred că lucrurile se vor complica și mai mult în viitor nu numai din cauza războaielor, dar din cauza unor fenomene naturale, precum cutremure, uragane. Schimbările climaterice au dus la deșertificarea unor zone, în alte părți e prea multă ploaie. Va crește numărul celor care vor pleca din regiunile în care trăiesc. Va trebui să fim cumva pregătiți.