Pe 29 septembrie 2017, reprezentanți ai partenerilor sociali, mediului academic și societății civile, au dezbătut chestiuni legate de mecanismul privind stabilirea salariului minim în România.

Evenimentul a fost organizat de Institutul European din România (IER), în parteneriat cu Euractiv România și Freedom House, în cadrul proiectului „Rețea de corespondenți EUROFOUND: România, finanțat de Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și Muncă (EUROFOUND)”, implementat în perioada 1 martie 2014 - 28 februarie 2018.

Principalele declarații ale vorbitorilor

Gabriela Drăgan, prof.univ.dr., directorul general al Institutului European din România (IER): 

  • Ne putem întreba în acest moment dacă nivelul de 1.450 RON al salariului minim este suficient de mare, dacă el poate crește, în ce condiții și cu ce costuri?
  • În funcție de acest mecanism, al salariu minim, putem sau nu să ne poziționăm într-o țintă de deficit bugetar. Or, calculele făcute de UE spun că ne situăm într-o zonă de pericol.
  • România este țara cel mai des citată de rapoartele Comisiei cu cele mai mari inegalități ale veniturilor, cu cel mai mari inegalități între cei 20% cu cele mai mici venituri și cei 20% cu cele mai mari venituri, decalajele fiind de până la opt ori, fiind cele mai mari din Uniunea Europeană.
  • În aceste condiții, salariul minim nu ar trebui decât să crească însă, în același timp ne întrebăm dacă ne permitem acest lucru?
  • În 2017, a fost realizat un studiu, solicitat de CE, care își propune să identifice modul în care România și-ar putea consolida  modul în care ar trebui stabilit salariul minim, ce criterii obiective trebuie urmărite.  
  • Inegalitățile trebuie analizate nu doar la nivelul salariului mediu ci și al pensiilor, unde avem cele mai mari inegalități sociale. 

Nicoleta Voicu, expert/manager de proiect, Compartimentul Proiecte, Institutul European din România (IER):

  • În anul 2017, la nivelul UE, 22 de state membre aveau o lege care stabilea salariul minim, România numărându-se printre ele. 
  • Raportul Eurofound Salariile minime legale în Uniunea Europeană în 2017 (Statuatory minimum wages in the EU 2017) e o sinteză a contribuțiilor pe care fiecare stat membru le aduce în acest domeniu. Principalele sale concluzii arată că: la 1 ianuarie 2017, nivelul cel mai scăzut al salariului minim s-a înregistrat în Bulgaria (235 Euro), urmată de România (322 Euro). Cele două state sunt urmate de Portugalia, Grecia și Spania, unde valoarea salariului minim este între 500-1.000 Euro. La polul opus, este Luxemburg unde salariul minim lunar este de 1.999 Euro. Se constată așadar, o variație a salariului minim la nivelul UE, avem un salariu minim, în Bulgaria, care este de 8.5 ori mai mic față de Luxemburg. 
  • Din cele 22 de state unde există o lege a salarizării minime, 15 au avut o creștere a salariului minim ultimii doi ani. Primul loc este ocupat de România (38%), urmată de Ungaria (15) și Republica Cehă (11%). 
  • În ultimii 17 ani, România a beneficiat de o creștere a salariului minim la nivelul țărilor UE de 142%.
  • În ceea ce privește procentul angajaților români plătiți cu salariul minim, la nivelul anului 2010, acesta era de 8.4%, în 2016 era 21% iar în 2017 era deja de 26.33%. 

Eva Militaru, cercetător științific, Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale (INCSMPS):

  • Acest mecanism de stabilire al salariului minim propus prin studiul realizat de noi în 2017, pentru Comisia Europeană, a fost solicitat de ei și se bazează pe niște criterii economice și sociale obiective de ajustare a salariului minim.
  • Totodată, mecanismul propune constituirea unui grup de experți care, vor propune anual, un nivel al salariului minim, menit să satisfacă atât contextul cât și politica pe care Guvernul în funcție o are în perioada respectivă.
  • Mecanismul nu își propune să stabilească un singur nivel al salariului minim ci niște scenarii și variante alternative pentru care să realizeze și o analiză a impactului pe care îl are fiecare dintre acestea. Apoi, propunerile vor fi transmise Guvernului care, împreună cu partenerii sociali, va decide nivelul salariului minim pentru anul următor.
  • Orice mecanism de stabilire a salariului minim trebuie să aibă în vedere atât nevoile salariațiilor și ale familiei acestora cât și factorii economici. 


Victoria Stoiciu, coordonator de proiect, Fundația Friedrich Ebert România, cercetător și corespondent național, Reţea de corespondenţi EUROFOUND: România: 

  • Există state care nu au un mecanism de stabilire al salariului minim, stabilit prin lege sau hotărâre de guvern, așa cum este la noi. Există state precum Germania în care, până în 2014, salariul minim se stabilea prin negocierile dintre angajatori și angajați. Însă, din punctul meu de vedere, a avea la dispoziție ca Guvern, ca stat, acest instrument care se numește salariul minim, e un instrument foarte util pentru politicile publice pentru că, impactul pe care îl are creșterea sau înghețarea salariului minim are repercusiuni foarte largi și în zona socială și în cea economică.
  • În România, așa cum știm, avem o rată a sărăciei și a deprivării materiale foarte mare, de aproximativ 40%, așadar, un segment consistent de români trăiesc în condiții precare. 
  • Totodată, avem o inegalitate foarte mare și decalaje de venituri foarte mari, indicele GINI fiind la 70%; ne plasăm pe penultimul loc în UE în ceea ce privește inegalitatea de venituri.
  • La raportul dintre compensația salariaților și compensația capitalului ca procent din PIB, România stă foarte prost. Avem un foarte mare dezechilibru între veniturile ca procent din PIB, care revin capitalului și veniturile ca procent din PIB care revin salariaților. Or, salariul minim poate să contribuie la modificarea acestei balanțe. Acest decalaj poate fi redresat prin intermediul salariului minim și prin dimensiunile economice, cum ar fi competitivitatea. 
  • În primul semestru din 2016, eram pe penultimul loc din Europa la salariul minim. Lucrurile nu se schimbă foarte mult nici dacă ne raportăm la paritatea puterii de cumpărare a salariului minim, care echivala cu 542 de euro, ceea ce ne situează, într-adevăr, înaintea Letoniei și Bulgariei.
  • S-a vorbit de ritmul de creștere din ultimii ani. Într-adevăr, din 2011 până în 2017, a crescut cu 140%. Însă, cu toate că România a avut una dintre cele mai mari creșteri ale salariului minim dintre statele membre, nu suntem o excepție. Creșterile de salariu minim sunt mici în statele din vestul UE, care au deja un nivel salarial destul de ridicat, în timp ce estul sau fostele state din blocul socialist se confruntă cu creșteri accelerate ale salariului minim, tocmai pentru a atinge un nivel de convergență. 
  • Un studiu al IER pe procesul de convergență arată niște cifre uluitoare, care ne arată de exemplu că, în timp ce în România, nivelul de convergență al prețurilor cu UE a fost de aproape 80%, convergența salariilor este de doar 20%. Este clar că avem nevoie de creșteri ale nivelului salarial ... acum, cât ar trebui să crească și care este nivelul optim și sustenabil, este o altă problemă. 
  • Un studiu FES referitor la impactul salariului minim și potențialul său de creștere, arată care este nivelul optim de creștere a salariului minim și care este limita până la care ar trebui să crească. Carta Socială Europeană, susține că salariul minim trebuie să reprezinte 60% din salariul mediu brut, pentru a asigura un nivel de viață decent. Este un nivel destul de ridicat, de care suntem destul de departe însă, ne apropiem încet încet. 
  • Dinamica salariului minim relativ la salariul mediu, s-a apropiat în 2003 de aproximativ 40% apoi, în pofida creșterii economice, a existat o decizie a guvernului de scădere a ponderii salariului mediu, până spre anul 2010 chiar. În toată regiunea, a existat în această perioadă o situare a salariului mediu la 40%. După 2011, am avut o creștere susținută a salariului minim, chiar și de două ori pe an, creșteri substanțiale, de 140%, ceea ce a făcut ca în primul semestru din 2016, să ne apropiem de 41.3% ponderea salariului mediu, ceea ce înseamnă că ne apropiem încet, încet de un nivel decent. Dincolo de ceea ce susține Carta Socială Europeană, există și alte studii ale FMI și ale Băncii Mondiale care menționează un prag de 50%.  
  • Un salariu minim trebuie să țină cont de cel puțin doi factori, pe de o parte de componenta socială, iar de cealaltă parte de cea economică. 
  • Raportat la inflație și productivitate, constatăm că în România avem o decuplare cavsi-constantă între productivitate și creșterea salariului minim. Însă, este o decuplare în două sensuri: de exemplu, în perioada 2003-2007, avem o creștere a productivității care este mult superioară față de ritmul de creștre a salariului minim, ceea ce a dus la o scădere de consum a populației. Din 2008 până în prezent, salariul minim a început să depășească productivitatea. A ne raporta la productivitatea națională atunci când vorbim de creșterea salariilor este ușor distorsionat deoarece, dacă ne uităm strict la anumite persoane, productivitatea muncii este destul de înaltă, însă salariul minim nu se aplică doar anumitor sectoare ci întregii economii și mase de salariați. 

Adela Șerban, prof.univ.dr., Institutul de Sociologie, cercetător și corespondent național, Reţea de corespondenţi EUROFOUND: România:

  • Nu putem să propunem niște politici eficiente în acest domeniu, atâta vreme cât nu știm ce avem în teritoriu. Asta este principala problemă cu care se confruntă România și care trebuie rezolvată. 
  • Este foarte important să realizăm acest mecanism prin care încercăm să stabilim criteriile mecanismului de fixare a salariului minim. Totodată, putem vorbi și de o sărăcie a întreprinderilor în România. Concentrarea cea mai mare la noi, a salariilor minime, se regăsește în zona privată, predominant (84.6% în 2014) 
  • Problema salariului minim este o problemă care trebuie discutată în principal cu reprezentanții patronatelor. 

Petru Sorin Dandea, secretar general, Confederația Național Sindicală „Cartel ALFA”:

  • Pentru a produce o distribuire echitabilă, salariul minim trebuie acompaniat de politici fiscale și convențiile/contractele colective.
  • Aceste instrumente trebuie utilizate inteligent şi trebuie să se spijine reciproc pentru a genera efecte pozitive la nivel macroeconomic.
  • În prezent, în România, politicile fiscale nu sprijină o participare echitabilă a cetăţenilor la creşterea economică. Or, 16% din impozit pentru un salariu de mii de euro, și la fel pentru unul de 300 de euro, nu permite o redistribuire echitabilă.
  • Legislația dialogului social, 62/2011, a lovit cel mai mult în cel de-al doilea instrument, cel al negocierilor și contractele colective. S-a produs un dezastru. În România, practic, nu mai există contracte colective de muncă. Contractul național, al cărui funcție era să nu permită plata muncitorului calificat cu salariul minim, salariul negociat trebuia să fie cu cel puțin 20% mai mare decât cel minim pe economie. Așadar, acest contract colectiv național a fost interzis prin legea din 2011. De asemenea, prin criteriile restrictive produse de această lege, contractele de ramură nu mai pot fi negociate deoarece partenerii sociali trebuie să acopere 50%+1 din salariații de la nivelul sectorului. Acest criteriu a fost introdus în lege deliberat, pentru a bloca negocierile colective. 
  • Așadar, funcția de redistribuire pe contracte, nu mai există, iar dezastrul vine de la faptul că din cele 14.000 de contracte colective care mai există încă la nivel de întreprindere, doar 2.000 sunt negociate de organizații sindicale, restul de reprezentanții patronatelor. 
  • În Convenția 131 a legislației muncii, salariul minim trebuie fixat, ținând cont de anumite elemente: pe de o parte nevoile lucrătorului, ale familiei acestuia, aspecte care țin de latura socială, iar de cealaltă parte de standardul economic. Este nevoie de un echilibru între cele două. 
  • Din 1990, în România, salariul minim a fost utilizat permanent, de toate guvernele, ca frână a creșterii salariale și nu ca element de protecție a salariilor cu nivel de calificare redus. Din această cauză, ne aflăm în situația prezentată în rapoartele actuale. De ce? Pentru că România nu a avut un proiect de țară, ci a așteptat întotdeauna investitorii intituționali internaționali, care să relanseze activitatea economică din România. Or, asta a avut atât efecte bune, cât și unele mai puțin bune. 
  •  Un salariu din patru, în România, este plătit cu salariul minim. De ce? Deoarece instrumentele fiscale necesare să contrabalanzeze această situație, nu există sau nu funcționează adecvat.
  • La negocierile colective, trebuie eliminate acele criterii care fac imposibilă negocierea colectivă. 

Adrian Marin, președinte executiv, Federația Națională a Sindicatelor din Industria Alimentară ”Sindalimenta”, Confederația Sindicatelor Democratice din România, membru Eurofound Governing Board România:

  • Creșterea salariului minim pe economie din ultima perioadă a dus la micșorarea salariului mediu și celui minim, iar pe de altă parte, lipsa unui contract de muncă la nivel național a încurajat munca la negru. 
  • Am ajuns în situații în care lucrătorii calificați erau plătiți cu sau sub nivelul salariului minim, fiind trecuți cu timp de lucru parțial, în timp ce, în realitate, aceștia lucrau cu normă întreagă. Pierderea materială a salariaților nu este doar de natură imediată, ci și una care afectează pe termen mediu și lung.
  • Salariul minim pe economie trebuie negociat și stabilit pornind de la niște nevoi reale, în vederea asigurării unui trai decent atât al lucrătorilor, cât și al familiilor acestora.
  • România a devenit furnizor sau exportator de competențe pentru Europa, iar cei rămași în țară, mare parte din ei, sunt fără educație, fără competențe, fără condiții normale de viață și fără niciun viitor. 

Radu Godeanu, vicepreședinte, Uniunea Generală a Industriașilor din România (UGIR): 

  • Considerăm că sindicatele ar trebui să se legitimeze acolo unde vor să încheie contracte colective de muncă, acolo unde vor să încheie contracte de muncă. Cele mai bune negocieri sunt la nivel de unitate/întreprindere.
  • Suntem de acord cu stabilirea unui mecanism transparent pentru stabilirea slariului minim însă trebuie decise de comun acord anumite criterii de evaluare. Astfel, rămânem într-o dispută neproductivă.
  • Am propus o analiză sectorială pe baza căruia să stabilim anumite strategii salariale. 

Detalii suplimentare despre eveniment pot fi consultate aici