În 2014, Irlanda a introdus așa-numitele „rețele de participare publică” (PPN), pentru a contribui la aducerea preocupărilor și ideilor organizațiilor societății civile în atenția autorităților publice și a instituțiilor mai tradiționale ale democrației reprezentative.

În calitate de primar ales al comitatului Cork, Gillian Coughlan face parte din democrația reprezentativă, mai degrabă decât din democrația deliberativă pe care PPN o reprezintă datorită rolului lor consultativ în elaborarea politicilor. Cu toate acestea, Gillian Coughlan consideră că implicarea PPN în politicile locale este foarte valoroasă.

Cu toate acestea, integrarea tinerilor în acest proces rămâne o provocare, declară Gillian Coughlan, primarul comitatului Cork din Irlanda, într-un interviu pentru EURACTIV.

„Pe măsură ce devii tot mai implicat în aspectele politice, pierzi o parte din acest sentiment pe teren”, a declarat aceasta pentru EURACTIV. „Și astfel, pentru a ne menține politicile cât mai aproape de cetățean, a fost înființată rețeaua de participare publică, care este extrem de reușită.” Înflorirea PPN în Irlanda pare să susțină punctul de vedere al dnei Gillian Coughlan.

Potrivit unui raport anual din 2020, până la sfârșitul anului 2020, aproximativ 17 500 de organizații locale ale societății civile făceau parte din unul dintre cele 31 de PPN care au fost înființate pe întregul teritoriu al Irlandei. Aceasta reprezintă o creștere de peste 10 % față de 2019.

Membrii unei PPN pot desemna reprezentanți care să participe la ședințele comisiilor de politici locale ale consiliilor orășenești și județene pentru a-și exprima punctul de vedere. Aceștia acționează ca o „strategie de funcționare în caz de avarie” (failsafe), după formularea dnei Gillian Coughlan, asigurându-se că preocupările, precum și informațiile practice deținute de asociațiile de mediu, sociale și economice nu sunt trecute cu vederea.

Totuși, deoarece implicarea în PPN este autoselectivă, aceasta nu asigură automat includerea tuturor cetățenilor. „Observ o creștere a profilului de vârstă”, a afirmat Gillian Coughlan, referindu-se la chestiunea reducerii activității societății civile la nivel local.

„Persoanele care s-au alăturat în jurul vârstei de 50 de ani și care au în prezent în jur de 70 de ani sunt încă aici. Dar oamenii care au acum 50 de ani nu se mai alătură. Este o provocare, nu există nici o îndoială.” „Nu este neapărat o eroare sistemică, este o reflectare reală a persoanelor care fac ceea ce trebuie făcut pe teren.”

Dar Gillian Coughlan se teme că acest lucru ar putea duce la priorități denaturate ale politicii locale, de exemplu, în ceea ce privește problemele climatice. „Nu vreau să sune discriminatoriu pe criterii de vârstă, dar poate că, persoanele de vârstă mijlocie, atunci când sunt implicate la nivel de consiliu, pot vedea în primul rând obiective pe termen scurt, în timp ce eu cred că anvergura viziunii unei persoane tinere poate să ne impulsioneze să acționăm”, a declarat aceasta pentru EURACTIV.

Ca profesor de liceu, Gillian Coughlan cunoaște dificultatea de a-i determina pe tineri să participe. Ea consideră că pandemia de COVID a făcut situația și mai dificilă. „Unii dintre adolescenți au devenit foarte insulari. Nu le este neapărat frică se expună, ci să-și părăsească obiceiurile”, a spus ea. „Întoarcerea la școală nu a însemnat un act de curaj. De fapt, nu au existat probleme reale de comportament. Dar toată lumea era cam în pană”, a afirmat Gillian Coughlan, adăugând că foștii săi colegi profesori foloseau adesea termenul „zombificat” pentru a descrie situația.

Deși această problemă legată de pandemia de COVID-19 s-ar putea normaliza în timp, provocarea legată de modul de includere a tinerilor pare a rămâne de actualitate. „Îi poți reuni și ei vor vorbi și vor vorbi. Dar cum îi determini să facă următorul pas spre acțiune?” A întrebat Gillian Coughlan.

Un recent studiu de caz privind PPN realizat de autoritățile irlandeze arată că includerea tinerilor reprezintă o fațetă importantă a participării semnificative. Studiul sugerează că acest lucru poate fi realizat prin consilii locale pentru copii și tineret și prin grupuri comunitare care se adresează în primul rând tinerilor, de exemplu, grupurilor sportive sau de mediu.

O altă întrebare este cât de pregătită va fi politica locală să asculte sugestiile tinerilor odată ce se debarasează de zombifierea legată de blocarea lor și își recapătă curajul. „Poate că unii politicieni cred că tinerii sunt prea radicali”, a declarat Gillian Coughlan pentru EURACTIV, afirmând că ea nu a fost una dintre aceștia. „Trebuie să avem visele și creativitatea lor”, a spus ea.