Au locuit în Siria permanent din 1990 și până în 2014. Țara a fost distrusă de trei tabere mari, armata lui Bashar, Armata Liberă și Daesh-ul, adică ISISUL- autointitulata grupare teroristă Stat Islamic.

Ultimii au pătruns în Rakka în 2013, iar în ianuarie 2014 au preluat controlul orașului. Rakka era o bijutierie a Siriei, un oraș prosper cu Eufratul aproape, un centru al agriculturii, unul dintre cele mai mari din Orient. Iar câmpurile petroliere nu lipsesc. Se trăia tihnit în Rakka.

Se trăia. Pentru că azi nu se mai trăiește. Cei care au rămas sunt captivi într-un război care nu le aparține. Și n-au nici o scăpare.

Iuliana și-a construit viața aici și și-a crescut copiii. De cele mai multe ori, noaptea sau diminețile o găseau singură pentru că soțul său, medic de profesie, era chemat la datorie.

Când a intrat ISIS-ul în oraș, nimeni nu știa ce avea să se întâmple. Nici nu erau cunoscuți de localnici. Se întrebau oamenii cine sunt și ce vor de la ei. Le-au închis școlile, le-au înlocuit cu câteva tribunale și au început să dicteze legi. Au devastat cele două lăcașuri de cult creștine, o biserică ordotoxă și una catolică, pe ultima transformând-o într-un centru de comandă.

Apoi s-a dat legea Niqabului (vălul musulman). Cu ultimatum. "Aveți termen până poimâine să o puneți în aplicare, dacă nu, veți vedea ce se va întâmpla”, i-au amenințat pe oameni. Iuliana și cele patru fete ale sale obișnuiau să se îmbrace european. Jeanși, tricouri, o rochiță, ținută lejeră.

N-au crezut în legile ISIS până când, alertată de strigăte disperate ale unor oameni, a dat buzna-n stradă ca să vadă ce se petrece. Un adult la vreo 30 și ceva de ani e atârnat, fără cap, în Piața Centrală, în apropierea casei familiei sale. L-au decapitat. La picioarele sale stă o femeie în vârstă și plânge trei zile. Zi și noapte.

Era abia începutul. Daesh-ul i-a pus apoi pe localnici să-și cheme fiicele care-s la școală, la facultate, acasă, pentru că, altfel, le vor închide în închisori. Avocații sau cine urmează cursuri la drept, aveți trei zile să vă ardeți diplomele și să vă lepădați de ele. Avem o listă cu ce aveți voie să citiți. Asta e, nimic altceva. Orice altă carte va fi arsă. Dacă nu o faceți voi, veți vedea ce se va întâmpla. Femeile neacoperite vor fi biciuite. Nici o femeie nu va ieși neînsoțită pe stradă de un bărbat. Bărbații trebuie să poarte barbă.

"De ce noi? N-am înțeles asta niciodată. Și de unde atâta cruzime? Mai mult decât asta, erau foarte, dar foarte mulți europeni. Stăteau și la coadă la spital la circumcizii, adulți de 30-35 de ani. Doar lângă casa mea erau șapte familii de europeni veniți cu soții, cu copii care s-au înrolat în ISIS. Nici nu știau limba arabă, erau blonzi cu ochi albaștri, nemți, foarte mulți belgieni, ruși, enorm de mulți străini”, îmi povestește Iuliana.

Cruzimile de neimaginat continuă în Rakka. Iar acum, la câteva luni de la instaurarea ISIS, teroriștii încep să transmită execuțiile publice. Pe panourile publicitare de altădată din centrul Rakka, se decapitează oameni.

"Ucid cu o plăcere….foloseau și cuțite cu lama neascuțită pentru a chinui și mai tare. Puteau ucide pe oricine din orice motiv. Era judecat pentru trădare, cineva era considerat trădător. Jos capul! Filmau, regizau execuțiile. În centrul orașului Rakka, foarte aproape de unde locuiam, se puneau de jur împrejurul unei piețe țepușe. Zile întregi în țepușe erau așezate capete de oameni. Și le lăsau acolo. Trupurile erau puse grămadă peste grămadă în trezine, mașinile alea cu trei roți și erau cărate de colo-colo ca să vadă toată lumea. Nu-mi lăsam deloc copiii să iasă afară. Băiatul cel mic a leșinat de frică într-un moment. Mi-a venit să mor, nu știam ce să fac”.

Într-o altă zi, a ieșit în curtea casei și din obișnuință nu și-a mai acoperit fața. Până când au început să strige către ea doi soldați ISIS: Acoperă-te, acoperă-te! A înlemnit, dar s-a salvat la timp pentru că imediat una dintre fete i-a aruncat o un batic și s-a acoperit.

"M-au văzut de pe un acoperiș. Urmau să mă biciuască”

Cu frica nu te poți obișnui niciodată. Îți acaparează sufletul, înfingându-și adânc tentaculele și nu poți s-o controlezi.

"M-am rugat lui Dumnezeu, am țipat la el, am îngenuncheat și-am țipat din nou”.

"Problema este că ei au foarte mulți adepți. Iar pe copii îi îndoctrinează de mici. Știți ce frumos se poartă cu ei? Le cumpără cadouri, le vorbesc frumos, le dau o armă, le mai iau alte cadouri și tot așa. Un copil de 8-10-11 ani e pierdut. Sunt și localnici, dar foarte puțini, care ajung să fie părtași. Ei sunt cei care și-au pierdut tot ce aveau pe lume, nu mai au casă, nu mai au nimic și se alătură organizației. Dar sunt foarte puțini. Cei mai mulți sunt străini, atenție, nicidecum sirieni. Din toată Africa, din toată Europa și din Asia".

Citiți continuarea pe actualdecluj.ro.