Isărescu ar fi fost recrutat ca ofițer în 1971, când se pregătea să-și finalizeze studiile de la Academia de Științe Economice, și în același an a fost angajat la Institut, scrie Pressone.

Istoria acestui Institut a reintrat în atenția publică după ce România liberă a publicat documente din care reiese că, pe vremea când era angajat al institutului, Mugur Isărescu a semnat note informative sub numele de cod „Manole”. Documentele din arhiva CNSAS arată că Institutul de Economie Mondială a funcționat ca una dintre instituțiile deplin conspirate ale spionajului extern din perioada regimului Ceaușescu.

1971 a fost primul an, potrivit surselor Pressone, în care Securitatea a recrutat studenți ce urmau să absolve Facultatea de Comerț Exterior din cadrul ASE, cu scopul de a-i infiltra ca ofițeri acoperiți la Institutul de Economie Mondială. Pe lista primilor studenți selectați ar fi fost inclus și Isărescu, la intervenția colonelului Victor Dorobanțu, comandantul Centrului de Cifru și Comunicații Cifrate din DIE. Aceleași surse susțin că, în martie 1990, Isărescu a fost trimis ca secretar II la Ambasada României din SUA la intervenția aceluiași ofițer DIE care îl selectase în 1971, deși nu era diplomat de carieră, în timp ce numirea lui Isărescu, în 1990, în poziția de guvernator al BNR a fost făcută la recomandarea aceluiași ofițer DIE.

Contactat de Pressone pentru a-și exprima punctul de vedere, Mugur Isărescu a transmis prin intermediul Biroului de Presă al BNR refuzul său de a face orice comentariu pe marginea acestui subiect. De altfel, în replică la articolul de săptămâna trecută din România liberă, biroul de presă al băncii centrale a transmis câteva declarații ale guvernatorului făcute într-un interviu publicat de Jurnalul Național în februarie, în care Isărescu a negat „acuzații similare” făcute de „aceeași oameni care și-au făcut un subiect cotidian din persoana mea”.

Institutul de Economie Mondială a fost, în anii '70 și '80, principala instituție de acoperire a DIE/CIE, ramura Securității care se ocupa de spionajul extern, așa cum reiese din documentele aflate la CNSAS. Potrivit unor surse din fosta Securitate și documentelor aflate în arhiva CNSAS, în Institutul de Economie Mondială existau în paralel ofițeri deplin conspirați, a căror apartenență la Securitate era cunoscută de un singur cadru DIE, cel care îi avea în legătură; o structură de acoperire pentru ofițerii legendați care erau trimiși cu misiuni speciale în străinătate; dar și o rețea informativă a structurii de contrainformații din serviciul de spionaj extern, construită pentru a împiedica trădările și defectările, rețea care se ocupa cu protecția internă a cadrelor.

Citiți articolul complet publicat de Pressone.