Evenimentul se desfășoară în cadrul proiectului MINDSET, co-finanțat de DG JUST, prin Programul Drepturi, Egalitate și Cetățenie al Uniunii Europene (REC).

Provocarea workshopului o reprezintă studiul realizat în această primăvară, de EURACTIV.com, privind nevoile organismelor de egalitate și ale organizațiilor societății civile, din trei state europene, Italia, România și Suedia.

Stakeholders workshop facilitează dezbaterea privind efectul mesajelor și acțiunilor rasiste, antietnice și xenofobe în ultimii ani, știrile privind fenomenul migrației dinspre și spre România, capacitatea asociațiilor de a promova și proteja drepturile minorităților etnice și ale refugiaților, și capacitatea CNCD de a face față dinamicii formelor de discriminare etnică și rasială în România, stat membru UE.

Agenda evenimentului, aici. 

LIVE TEXT:

Csaba ASZTALOS, președinte, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD):

- legislația antidiscriminare: nu avem vreo limitare în aplicarea ei și în cazul refugiaților, dar până în acest moment nu am avut plângeri, posibil ca refugiații să nu știe că avem legislație, încă nu am testat legislația și instanțele pe problematica aceasta, dacă va crește dinamica refugiaților în România, atunci și rolul nostru se va schimba.

- sondajele de opinie: societatea din România a dezvoltat o percepție negativă, există prejudecăți, refugiații sunt văzuți ca sursă de pericol pentru societățile/statele din UE, există și confuzia refugiat/migrant/musulman

- există o tendință de stigmatizare, sunt un pericol pentru că nu sunt creștini, schimbă obiceiurile 

- în măsura în care plângerile vor fi în număr mai însemnat, consider că suntem pregătiți să testăm legislația și, în special, instanțele de judecată, dar nu simt că ar exista o preocupare mai accentuată pe acest subiect

- există tensiuni în zonele de graniță, precum Timișoara, posibil să avem și procese la CEDO privind drepturilor refugiaților

- la nivel de discurs al urii, un număr semnificativ se îndreaptă asupra romilor, evreilor și maghiarilor

- în perioada pandemică, s-au căutat țapi ispășitori: un parlamentar a scris că chinezii au luat COVID de la lilieci, românii de la romi (a folosit termenul peiorativ - țigan), dar Curtea de Apel Galați a considerat că această exprimare nu e una discriminatorie, iar acum suntem cu procesul la ICCJ

- în zona sportivă avem scandări antimaghiare în mod constant în ultimii ani, chiar și când naționala juca în Irlanda

- un incident foarte nociv - declarația președintelui privind PSD care vrea să dea Ardealul UDMR

Maia MORGENSTERN, actriță și directoare a Teatrului Evreiesc de Stat:

- despre recentele mesaje antisemite primite pe adresa Teatrului Evreiesc de Stat: au apărut în presă din partea unor ”personulități” atacuri prin care mi se reproșa că ”am îndrăznit” să fac publice acele mesaje, s-a mers până acolo încât să fiu eu pusă sub acuzație

- am decis să nu dau niciun fel de replică, mai ales că aceste persoane îmi dădeau și lecții, spunându-mi că vrem prea mult, deși avem de toate, avem și Teatru Evreiesc, ”ce mai vreți?”

- replica noastră a fost să transmitem online un spectacol ”O lecție de bune maniere” de Jean-Claude Grumberg 

- cel mai adesea privim Holocaustul ca o dramă, o condamnăm, dar ca pe o furtună apărută de nicăieri, facem comemorări la date fixe și cam asta e interesul și curiozitatea cu care studiem cauzele care a dus la această tragedie a sec. 20 și rănile lăsate.  

Gelu DUMINICĂ, director Agenția Împreună, sociolog, profesor asociat al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, UNIBUC:

- mă amuză că sunt trimis deseori acasă, cei care mă trimit acasă nu știu că familia mea e aici de vreo mie de ani, stă la Galați

- mereu m-am întrebat de unde nebunia asta și am luat la analizat la un moment dat Miorița, unde avem trei ciobănași - moldovan, ungurean, vrâncean - care se urau de moarte. Nu întâmplător cei trei sunt diferiți din punct de vedere etnic, deși s-ar putea să vedem multe alte identități care-i leagă. Dihonia e acolo, accentul pus de diferențe, nu pe ce-i apropie.

- această dihonie a fost întărită, avem fel și fel de etichete pentru toate minoritățile, cu excepția celei germane, inclusiv când vorbim despre patriarhat există o sexualizare excesivă a femeilor minorităților, în timp ce femeia română e pură.

- în aceste condiții e logic că nu puteam avea solidaritate, în condițiile în care străinul, adică cel care nu e ca mine, a fost portretizat negativ.

- încă din copilărie sunt răspândite elemente de diferențiere: ”să nu vii cu negrul acasă, formarea claselor: A - cea mai bună, copiii erau tratați profund diferit, întărind anumite stereotipuri și prejudecăți

- poveștile cu care am crescut au semănat și ei sămânța dihoniei  

- strămoșii mei au luptat pentru această țară, deși îi ținuse în robie

- parte din familia mea îngrașă pământurile din Transnistria

- sunt român și rom deopotrivă, mă mândresc cu ambele identități, toți suntem acasă în pofida a ce cred mulți, această diversitate a făcut ceea ce este România de astăzi.

Paul LAZĂR, manager al comunității Români în Italia:

- un avocat italian a dat un interviu despre românii din Italia, explicând că în justiția italiană există prejudecăți la adresa românilor, deși cifrele arată că românii comit puține infracțiuni s-a creat o adevărată ”românofobie”

- un eurodeputat al Ligii Nordului a întrebat Comisia Europeană ce strategie are pentru a combate fenomenul românilor care comit crime 

- după 22 de ani la Milano pot să spun că există două motive importante pentru ”românofobie”:

• mass-media din Italia adoră să precizeze naționalitatea atunci când prezintă știri negative, spre deosebire de Spania, unde mass-media prezintă naționalitatea doar după un verdict în justiție.
• apatia autorităților române, de câte ori apare un articol negativ, o dezinformare misiunile diplomatice nu iau măsuri. 300.000 de români apelează la Consulatul din Milano, unde de de doi ani nu există un consul general, am făcut sesizări la MAE, am făcut o interperare la ministrul de externe prin intermediul unei europarlamentar, dar nimic.

Paul J. PORR, președinte Forumul Democrat al Germanilor din România:

- în Ardeal, conviețuirea a fost pașnică

- nu avem o lege a minorităților, dar minoritățile au presă în limba lor, UBB oferă studii și în maghiară și în germană

- faptul că avem un grup al minorităților în Parlament reprezintă un model în Europa

Cerasela BĂNICĂ, președinta Centrul de Advocacy și Drepturile Omului (CADO):

- primul caz de segregare rasială în educație a apărut în 2003, a urmat o mișcare în care ONG-urile au pus presiune asupra Ministerului educației, care a dat un act administrativ prin care se interzice segregarea în școală

- a fost presiune politică în contextul aderării la UE și al interesului ONU și instituțiilor europene, astfel că a apărut legislație, dar ea nu mai corespunde standardelor actuale

- din 2003, segregarea însă continuă și chiar s-a adâncit, din cauza lipsei reale de intervenții continue din partea instituțiilor

- numeroase școli au clase separate pe criteriul etnic

- în 18 ani doar 15 cazuri de segrerare în școală au fost aduse în fața CNCD

Factori pentru segregare: 

• deși e una dintre cele mai grave forme de discriminare rasială, e foarte complexă în abordare și soluție, nu poți rezolva o situație doar dacă o condamnă CNCD
• lupta împotriva segregării a fost finanțată doar în 2006, nu există expertiză nici măcar în cadrul societății civile, rolul de watchdog al societății civile lipsește
•  din 2007, majoritatea fondurilor internaționale care finanțau domeniul s-au retras și au rămas fondurile europene, dar ele au finanțat asistența socială, nu s-au mai finanțat proiecte focusate pe combaterea segregării
• natura conflictuală a fenomenului: dacă ești implicat îm combaterea segregării, intri în conflict cu autoritățile statului, nu mai există o abordare frontală a subiectului. Din păcate, instituția pe care o conduc e singura care monitorizează segregarea. 

Societatea civilă nu dă voce victimelor, iar generații de copii va învăța ce e ura, ce e teama, iar asta duce la sărăcie.

Peter Kovacs ECKSTEIN, avocat, politician:

- sunt ardelean în primul rând, mă simt mai apropiat de românul ardelean decât de ungurul din Ungaria, problema e cu România, foarte mulți dintre noi, dintre maghiari, nu prea ne simțim de această statalitate și de politicile din România.

- ungurilor li se spune, dacă au o problemă cu politicile statului, li se spune să se ducă în Ungaria sau Mongolia, doare abordarea ”noi suntem români, noi suntem aici pe veci stăpâni”.

- prea multă incluziune strică, noi, maghiarii, ținem la identitatea noastră, dar suntem buni cetățeni români.

Irene TEODOR, manager proiect, Asociația JRS Romania:

- cazurile de ură la adresa refugiaților sunt puține, dar asta nu înseamnă că ura e mai puțin viscerală, sunt puține pentru că ei sunt tăcuți, nu sunt mulțumiți, sunt în tranzit, cu greu merg în justiție, eventual la CEDO

- anul trecut am avut un număr record de aplicații - 6.000, dar majoritatea au plecat în alte țări

- discriminarea sistematică e mai cotidiană și mai plictisitoare, mai invizibilă

- există suficientă legislație în domeniu

- au crescut cifrele minorilor neînsoțiți în România, mai ales din Afganistan, li se desemnează un reprezentant legal, avem o problemă gigantică în acest sens, dezinteresul e colosal.

- am încercat să stoarcem simpatie din piatră seacă de-a lungul anilor, nimic nu a funcționat, dar cred că e mai greu să urăști, când ești față în față cu un om.

Ana COJOCARU, consilier integrare, Consiliul National Roman pentru Refugiați:

- integrarea e un drum cu două sensuri: să fie dorită de persoana respectivă și să există un cadru legal

- partea de discriminare poate fi o piedică, nu neapărat directă: oamenii care rămân se simt destul de integrați

- discriminarea indirectă: autoritățile se așteaptă să aibă aceleași obligații ca cetățenii români, ceea ce e greu (obținerea unor anumite documente pentru înscrierea copiilor la școală, obținerea unor calificări etc)

- există două tipuri de discurs în societatea românească:

1. discurs inflamator: refugiații ne atacă, constituie un pericol la adresa identității noastre

2. există la fel de multă lume care nu are nici cea mai vagă idee despre refugiați

Adrian CIOFLÂNCĂ, Director, Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România "Wilhelm Filderman":

- lunga istorie a dictaturilor a lăsat o moștenire memorială complicată

- din felul în care lumea politică tratează acest trecut am observat o practică de separare a povestirilor despre trecut, ca metodă de a evita conflictele memoriale.

- mi se pare o metodă păguboasă de conciliere, o dovadă de bovarism intelectual și prin care evităm, de fapt, anumite probleme.

- avem încă instituții care participă la tot felul de ”triburi” memoriale, autoritățile fac act de prezentă, penitență, dar asta nu rezolvă problema de fond a moștenirii memoriale foarte complicată

- am ales o cale ușoară de a vorbi despre trecutul nostru.